Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 252/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1082/2/2010
320/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.252
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 01 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de avocat din oficiu, în baza delegației nr.-/08.02.2010 (fila 6 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea inculpatului în libertate, avându-se în vedere că acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casație și Justiție, în primul ciclu procesual, a casat atât decizia pronunțată în apel, cât și hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Giurgiu, în vederea audierii unor martori și a confruntării unor martori cu inculpatul pentru a se stabili dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii. Totodată, mai solicită să se țină cont de faptul că inculpatul este foarte bolnav și de împrejurarea că înainte de a fi arestat își câștiga în mod cinstit existența.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin în continuare și, deși inculpatul susține că este nevinovat, există probe și indicii temeinice la dosar din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta pentru care este cercetat, de altfel, fiind supus testului poligraf, a rezultat un comportament nesincer și, totodată, nu este lipsit de importanță faptul că în anul 1992 acesta a mai fost condamnat pentru lovituri cauzatoare de moarte, iar, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 1 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-, în baza art.3002Cod procedură penală și art.160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a fost menținută arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, se reține că, acesta este cercetat judecătorește sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prev.și ped.de art.174 alin.1, 175 lit.i, 176 lit.a Cod penal, reținându-se că acesta în seara zilei de 25.05.2006, în jurul orelor 23,30 l-a înjunghiat pe, de mai multe ori, în diferite zone vitale, cu un cuțit, provocându-i leziuni ce au condus la deces.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, odată pus în libertate, ar continua activitatea infracțională.
Nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, atâta vreme cât acesta prezintă o periculozitate sporită, periculozitate ce rezultă din modul și mijloacele de comitere a faptei, inculpatul lovind cu sălbăticie victima, cu cuțitul, de nenumărate ori, în zone vitale ale organismului, sălbăticia cu care acesta a lovit victima scoțând în evidență comportamentul violent și ciudat al inculpatului.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică - în mod corect - instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul figurează cu antecedente penale, practic, specializându-se în comiterea de infracțiuni de violență, fapt ce scoate în evidență periculozitatea deosebită a acestuia, inculpatul prezentând un real pericol pentru membrii comunității având în vedere și comportamentul său irațional,violența deosebită a inculpatului generând reacția de teamă cumplită nu numai a concetățenilor săi față de el, dar chiar și a propriilor rude.
Este de observat că încheierea atacată a fost dată de instanța care soluționează cauza pe fond, în rejudecare, întrucât în cauză, a fost parcurs un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr.573 din 27.10.2008, Tribunalul Giurgiul -a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 23 ani închisoare, iar prin decizia penală nr. 1644 din 5 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul promovat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 3/A din 15.01.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția II-a penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 1 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu
