Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 380/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.380 /

Ședința publică din data de 09.04.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror -.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.

Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

prin încheierea din ședința publică din 25.03.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș în baza art. 300²Cpp rap. la art. 160 Cpp, menținut starea de arest preventiv a inculpaților:

-, născut la 15.11.1967, în localitatea T, județul T, fiul lui și, cu domiciliul în T, str. - -, -. B, 2,. 8, județul T, CNP -, arestat preventivă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;

-, fiul lui și, născut la data de 10.03.1975 în, Turcia, CNP -, domiciliat în C, str. -. - nr. 2, - 30,. 1,. 2, jud. D, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis de Tribunalul Timiș;

-, născut la 18.02.1964, în localitatea C, județul D, fiul lui și, cu domiciliul în C,-, județul D, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/12.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,

-, născut la 23.10.1963, în localitatea T, județul T, fiul lui

și, cu domiciliul în T,-,. 3,. 13, județul T, CNP -, cetățenie română, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;

- ROSANA, născută la data de 5.12.1980, fiica lui - si, domiciliata in C- - 4,. 9 jud. D, cetățean R, CNP -, arestată preventiv în baza mandatului de arestare prevenitvă nr. 8/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;

-, fiul lui si, nascut la data de 29.10.1959 in -Turcia, domiciliat in com. nr. 19 jud.D, cetatean, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;

urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

Deliberând asupra stării de arest preventiv, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, prin raportare la incidența dispozițiilor art.148 lit. f, temeiul de drept care a stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă, în condiții de legalitate, aspect pe care, de altfel, instanța l-a constatat la primirea dosarului în instanță, în sensul că: inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, reținându-se în sarcina acestora aderarea la un grup infracțional organizat, structurat pe două filiere, una și una română, care a acționat în scopul comiterii infracțiunilor menționate în rechizitoriu, și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Procedând potrivit dispozițiilor art.160 indice b C.P.P. tribunalul a reținut că, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până în prezent, s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat, analiza acestei măsuri făcându-se prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia.

Pe de lată parte, "prin gravitatea deosebită a infracțiunilor și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, situație care, la acest moment procesual, subzistă și în ceea ce îi privește pe inculpați, tribunalul neputând proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate până în prezent, fără a încălca prezumția de nevinovăție a inculpaților, aceasta urmând a se face după administrarea întregului probatoriu în fața instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.

Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicată inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport de aceste criterii și de cele analizate anterior, precum și prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea publică, durata arestului preventiv fiind rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor și complexitatea cauzei, amânările judecății cauzei având un caracter obiectiv, și nu a apreciat a fi oportună înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege.

În condițiile de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, motiv pentru care, în baza art. 300 indice 2.rap.C.P.P. la art. 160 indice b C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.

Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, tribunalul, în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.

De asemenea, având în vedere aceleași considerente, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apărătorul ales al inculpatul.

Împotriva încheierii penale din 25.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 06.04.2009. Recursul nu a fost motivat în scris.

Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru patrimoniul și siguranța cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.

Se observă atât pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului (constituire de grup infracțional organizat, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, complicitate la furt calificat, complicitate la infracțiuni informatice și spălare de bani), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului - recurent (față de modul de săvârșire a faptei,; numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională; lipsa garanțiilor că inculpatul ar abandona comportamentul antisocial).

Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, la numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională.

În ceea ce privește respectarea duratei rezonabile a arestării preventive, instanța apreciază că trebuie avută în vedere gravitatea și consecințele infracțiunii cu privire la care există indicii că ar fi fost săvârșită. Astfel, interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, atrăgând obligația statutului de asigurare a siguranței persoanei.

În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.

Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat încheierii penale din 25.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 25.03.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 15.04.2009

Tehnored.

2ex/21.04.2009

Prima inst. - Trib.