Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 944/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 944
Ședința publică din data de 25 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 septembrie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b al.1 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 160/b al.3 s C.P.P.-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat critică încheierea dată de Tribunalul Prahova, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În opinia sa, la acest moment singura condiție îndeplinită este cea prevăzută de art. 148 lit. f cu C.P.P. privire la pedeapsă, însă cea de a doua condiție referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică nu mai este îndeplinită.
Susține astfel, având în vedere că cercetarea judecătorească a fost de mult începută, inculpații au dat deja declarații, mai puțin inculpatul, martorii au fost de asemenea, audiați, astfel încât nu există riscul ca inculpatul să influențeze buna desfășurare cercetării judecătorești. In plus de acestea, inculpatul a avut inițial calitatea de martor, iar în urma relațiilor și atitudinii sale cooperante acesta a devenit inculpat.
Susține de asemenea că, măsura luată împotriva inculpatului până la această dată este una îndestulătoare, iar împrejurarea că el este recidivist nu poate să primeze, întrucât până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, potrivit art. 139 rap la art. 145/1.
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, iar la acest moment subzistă motivele inițiale pentru care s-a luat împotriva acestuia măsura arestării preventive.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât are o situația familială deosebită, în sensul că tatăl său are grave probleme de sănătate și nu are nici posibilități materiale. Precizează că are cunoștință de obligațiile impuse de lege în situația în care va fi pus în libertate, iar la solicitarea instanței arată că, înainte de săvârșirea faptei lucra la construirea unei biserici în cartierul unde locuiește.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, în baza disp. art.300/2 pr.penală rap. la art.160/b alin.1 pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților -, fiul lui și, născut la data de 11 septembrie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, fiul lui și, născut la 16.12.1986 și, fiul lui și, născut la 23.09.1990, iar în baza disp. art.160/b alin.3 pr.penală s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a dispune astfel, în esență, s-a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 8/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Prahova, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și respectiv art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, ambele și cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul, constând în aceea că în perioada 2007 - 2009 pe baza unei rezoluții infracționale unice, au consumat precum și au comercializat și deținut în acest scop droguri de risc (rezină de cannabis).
S-a apreciat de către prima instanță că arestarea preventivă s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 143, art. 148 lit. f și b Cod proc. penală, existând indicii temeinice și probe verosimile, în a considera că inculpații au comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea ultimei condiții, prima instanță a avut în vedere pe lângă natura și gravitatea faptelor comise, reacția opiniei publice în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, respectiv împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților ar avea o rezonanță negativă în rândul comunității locale din care aceștia provin, ținând seama de faptul că este necesar ca organele judiciare să reacționeze ferm în asemenea situații, cu atât mai mult cu cât, față de inculpat sunt motive verosimile de a considera că este autorul faptei.
Împotriva încheierii de ședință, în termenul legal a declarat recurs inculpatul -, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit nici temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri, urmărirea penală fiind finalizată de mult timp, inculpatul a fost audiat de instanța de fond, la fel și ceilalți inculpați.
În acest context, apreciază recurentul că dat fiind participația sa penală nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, astfel încât menținerea arestării sale preventive nu se impune, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării sale preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Curtea examinând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate precum și din oficiu, în limitele art. 3859alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Prima instanță a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art.300/2 rap. la art.160/b pr.penală, potrivit cărora în cursul judecății, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
În acest context, este adevărat că pe parcursul judecății, această măsură preventivă poate fi revocată și după caz, înlocuită cu alta restrictivă de libertate mai ușoară, numai atunci când se constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice continuarea privării de libertate, pentru asigurarea normalei desfășurări a procesului penal.
În cauză se observă că, recurentul - a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic și consum de droguri de risc în formă continuată, comise în stare de recidivă, încriminate în art. 2 alin. 1 și respectiv art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut ca situație de fapt că, în perioada 2007-2009, în mai multe rânduri, recurentul a procurat, deținut și comercializat rezină de cannabis (hașiș) pe raza orașului S, județul P, de regulă în rândul tinerilor.
Măsura arestării preventive a fost dispusă împotriva recurentului prin încheierea de ședință din data de 19 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, constatându-se că se află în situațiile prev. de art. 146, art. 1491comb. cu art. 148 lit. f Cod proc. Penală, ulterior instanța de judecată legal investită procedând la menținerea arestării preventive a recurentului în cursul judecății.
În cauză însă, au fost administrate mijloace de probă care satisfac condiția prevăzută de art.143 pr.penală, privind existența indiciilor temeinice, verosimile referitoare la participația recurentului la comiterea faptelor pentru care este dedus judecății, inclusiv a infracțiunii de trafic de droguri.
Și cerința prevăzută de art.148 lit.f pr.penală este în continuare îndeplinită, câtă vreme lăsarea în libertate a recurentului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concluzii rezultate atât din natura infracțiunii deduse judecății, cât și din faptul că recurentul a comis această faptă în stare de recidivă care, deși nu mai constituie prin el însuși un temei separat al luării și menținerii arestării, reliefează totuși o persistență infracțională care justifică concluzia potrivit căreia, privarea de libertate a recurentului reprezintă o necesitate pentru eliminarea riscului de repetare a faptelor.
În acest sens este de evidențiat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia severitatea sancțiunii și cazierul reclamantului sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor, ele constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene fără a se produce o încălcare a dispozițiilor acesteia prin menținerea recurentului în stare de arest (a se vedea cauzele Kusyk contra Poloniei, hotărârea din 24.10.2006 și similar Michta contra Poloniei, hotărârea din 4 mai 2006).
Ca atare, în mod judicios tribunalul a constatat că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel încât criticile fiind apreciate ca nefondate, urmează ca recursul să fie respins conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, neexistând temeiuri pertinente pentru a se aprecia că în cauză înlocuirea măsurii arestării preventive, așa cum a solicitat recurentul, cu o altă măsură preventivă mai ușoară, ar satisface în mod eficient exigențele impuse de desfășurarea în bune condiții a procesului penal, în continuare.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 septembrie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. GC/
4ex/28.12.2009
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
