Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 948/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU INORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.948
Ședința publică din data de 25 decembrie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
GREFIER: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 15 mai 1990), în prezent aflat în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție D, împotriva încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Avocat având cuvântul declară că nu are alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului,
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009 pronunțată Tribunalul Dâmbovița, întrucât hotărârea este nelegală și netemeinică. Consideră că inculpatul îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar. Astfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea și modalitatea comiterii infracțiunii, cunoaște care sunt obligațiile ce i-ar reveni în situația în care s-ar admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar și regretă fapta.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009 și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.160/2 pr.penală.
Raportat la infracțiunea comisă, consum și trafic de droguri, consideră că subzistă în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la momentul privării de libertate și că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul-inculpat personal având cuvântul declară că a recunoscut și regretat consumul de droguri, nu și infracțiunea de trafic de droguri, considerând că nu prezintă pericol pentru societate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea sa în stare de libertate pentru a-și continua studiile.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință din data de 23 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de către inculpatul -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, în prezent deținut în Arestul
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit textelor de lege ce reglementează instituția liberării provizorii, aceasta reprezintă o alternativă la detenția preventivă, numai în măsura în care sunt îndeplinite, strict și imperativ condițiile enumerate în art. 1602Cod procedură penală.
Conform art. 1604alin.1 rap. la art. 1602alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea pori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În concluzie, bănuiala legitimă în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni coroborată cu existența corespunzătoare a unuia sau unora dintre cazurile prev. de art. 148 alin.1 lit a-f Cod procedură penală, pot conduce la respingerea unei cereri de liberare provizorie. O asemenea cerere, care este admisibilă din punct de vedere al condițiilor de formă, nu poate fi primită în cazul riscului comiterii de alte infracțiuni ori pericolului obstrucționării justiției.
S-a mai reținut că în speța dedusă judecății, inculpatul - este cercetat pentru 2 infracțiuni grave - art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, fapte pentru care a fost începută urmărirea penală împotriva sa ( dar și a altor inculpați) prin rezoluțiile din 6.07.2009 și, respectiv 5.10.2009.
Din fișa de cazier judiciar a acestui inculpat rezultă cu certitudine că prin încheierea nr.10/26.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dâmbovițaa dispus măsura arestării preventive a acestui inculpat, măsură revocată însă de instanța superioară, care a decis cercetarea în stare de libertate a acestui inculpat.
De la aceea dată și până în prezent, inculpatul a perseverat în aceeași activitate infracțională de consum și trafic de droguri, pentru care există la dosarul cauzei indicii temeinice și probe care formează bănuiala legitimă că acest inculpat a comis-
Probele coroborate până în această fază procesuală - procese verbale de percheziție domiciliară și planșe foto, declarații învinuiți și inculpați, declarații martori, procese verbale conform art. 911Cod procedură penală, procese verbale de constatare a unor situații de fapt, răspunsul preliminar al Laboratorului central de Analiză și Profil al drogurilor din cadrul - IGPR B - reliefează pe deplin că în ceea ce-l privește pe inculpatul - lăsarea sa în libertate, chiar și sub control judiciar, prezintă riscul săvârșirii de către acesta a unor noi fapte penale, fapte care prezintă o gravitate relevantă prin modalitățile de comitere și consecințele produse, precum și prin evidențierea caracterului persoanei acuzate.
Menținerea detenției provizorii poate fi dispusă într-un caz determinat dacă există indicii precise, în sensul unei necesități reale de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală, situație care se regăsește și în prezenta cauză.
Deși inculpatul susține că regretă consumul de droguri și că intenționează să își continue studiile, aceste susțineri nu pot reprezenta motive serioase care să conducă la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Or, riscul comiterii unor alte infracțiuni similare de către acest inculpat este extras și din gravitatea sancțiunii prevăzute de lege pentru infracțiunea ce face obiectul acuzării, și poate fi luată în considerare și din împrejurarea că inculpatul a fost anterior arestat pentru o infracțiune de același gen.
Referitor la condiția privind inexistența unor date care că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, din toate lucrările dosarului coroborate cu declarațiile acestui inculpat, rezultă cu certitudine că acesta a avut o atitudine contradictorie, oscilantă, deși în cauză există probe temeinice ( în special înregistrările audio) care formează convingerea că inculpatul este implicat și în activități de trafic de droguri alături de mai multe persoane coordonate.
Tocmai această atitudine inculpatului creează suspiciuni în ceea ce privește comportamentul său odată lăsat în libertate, motiv pentru care se apreciază că, sub acest aspect, nu se poate dispune liberarea provizorie a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar întrucât a recunoscut fapta și modalitatea în care a comis-o,cunoaște și se obligă să respecte măsurile de supraveghere impuse de art.160/2 alin.3 pr.penală.
În final, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009 și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr.102/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, de susținerile recurentului-inculpat și de dispozițiile legale incidente în materie art.160/2 și următoarele pr.penală, ca și de cele art.385/6 alineat ultim pr.penală, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea a unui grup infracțional organizat, având ca scop traficul de droguri, prev. de art.7 alin.1 din legea 39/2003, și trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Ca situație de fapt, parchetul susține că inculpatul, și alții achiziționau droguri de la diferite persoane și le vindeau apoi, cu adaos, de regulă tinerilor elevi de liceu din Târgoviște, M și.
Inculpatul a fost arestat preventiv, alături de un alt inculpat în cauză, prin încheierea nr.34/28 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Dâmbovița, reținându-se ca temei al măsurii preventive dispozițiile art.148 lit.d și f pr.penală.
Deși inculpatul săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, susținând că este doar consumator, în cauză există probe și indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul-recurent, în asociere cu alte persoane, se ocupa de astfel de activitate, de comercializare de droguri de risc,acestea constând în declarația coinculpatului, declarațiile unor martori din cauză și conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între persoanele ce făceau parte din grupul infracțional.
Așa cum a arătat și prima instanță, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, în cazul inculpatului actele dosarului de urmărire penală, relevă existența unui real risc că odată pus în libertate, acesta va relua activitatea infracțională.
Astfel, așa cum a arătat și prima instanță, acest inculpat a mai fost arestat preventiv, prin încheierea nr.10/26 mai 2009 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, pentru săvârșirea unor infracțiuni de consum și trafic de droguri, iar măsura i-a fost revocată de către instanța de recurs, dispunându-se cercetarea sa în stare de libertate, cu luarea față de acesta măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Cu toate acestea, așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală, inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, încălcând și obligațiile ce-i fuseseră impuse anterior prin luarea măsurii neprivative de libertate.
Așa fiind, în opinia Curții, persoana inculpatului nu prezintă garanția că odată lăsat în libertate își va continua studiile, așa cum susține, existând o temere serioasă că acesta va continua să obțină venituri din tranzacții cu substanțe interzise.
În concluzie, Curtea consideră că este corectă soluția adoptată de prima instanță, care a constatat că potrivit art.160/2 alineat 2 pr.penală, inculpatului nu-i poate fi acordată liberarea provizorie sub control judiciar.
Pe cale de consecință, în baza disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar în conformitate cu disp. art.192 alin.2 pr.penală inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15 mai 1990, în prezent aflat în Arestul J D, împotriva încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 decembrie 2009
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
DG
4 ex./28.12.2009
f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de daate cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
