Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 945/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 945
Ședința publică din data de 25 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.12.1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza disp. art. 300/2 rap la art. 160/b al.3 s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat critică încheierea dată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fără a avea în vedere faptul că acesta nu este autorul infracțiunilor pentru care este cercetat, multe dintre aceste fapte fiind infracțiuni cu autori necunoscuți, pe care organele de poliție le-a reținut ca fiind comise de inculpatul din prezenta cauză.
Mai mult, situația familială a acestuia este una precară, în sensul că are 3 copii, soția sa nu realizează venituri, el fiind singurul întreținător al familiei sale, astfel încât prezenta sa în familie este absolut necesară.
Astfel, față de împrejurarea că inculpatul nu a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, precum și față de situația sa familială, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de apel în mod corect menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dat fiind faptul că și la acest moment subzistă motivele pentru care s-a luat inițial împotriva acestuia măsura arestării preventive, respectiv disp. art. 148 lit. f
C.P.P.Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Precizează că are o situația familială deosebită, în sensul că are trei copii minori în întreținere, iar soția sa nu realizează venituri. Arată de asemenea că, față de bunul sustras, respectiv o bicicletă nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 18.12.2009 Tribunalul Dâmbovița în baza disp. art. 3002rap. la disp. art. 160balin. 3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului - inculpat, fiul lui și, născut la 22.12.1969, deținut la Penitenciarul Mărgineni, constatând că temeiurile care au determinat-o impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii, prevăzute de disp. art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, care impun în continuare privarea acestuia de libertate pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr.7 pronunțat de Judecătoria Găești la 27 mai 2009 în dosarul nr.1711/- s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 27.05.2009 până la 24.06.2009, care a fost menținută de către aceeași instanță la 23 iunie 2009, 30 iulie 2009 și ultima dată, prin sentința penală nr.203 pronunțată la 27 august 2009, prin care s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, în condițiile disp. art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art.208 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 lit.a Cod penal.
Instanța a reținut că la data de 27.05.2009, în jurul orelor 7,00, inculpatul a sustras din scara blocului nr.42, situat pe raza orașului G, str.-, o bicicletă aparținând părții vătămate, care l-a surprins folosind-o pe str.- -, în fața blocului nr.51, situație în care a anunțat organele de poliție.
Tribunalul a constatat așadar că în cauză există probe că apelantul a comis o infracțiune prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (plângerea și declarația părții vătămate coroborându-se cu declarația martorului dar și cu declarația celui acuzat, dată la 27.05.2009, asupra căreia a revenit ulterior, susținând că nu a comis nici o faptă penală) și totodată, probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciat atât prin prisma gravității acțiunii ilicite desfășurate, de care nu se poate face abstracție, cât și a circumstanțelor personale ale apelantului.
Sub acest ultim aspect tribunalul a reținut că inculpatul a suferit 16 condamnări pentru fapte similare, cu mențiunea că fapta pentru care Judecătoria Găeștii -a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani și 8 luni a fost comisă în condițiile în care fusese liberat condiționat din executarea ultimei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, în urmă cu doar 15 zile (la 12.05.2009 potrivit certificatului de cazier judiciar).
Datele evocate în cele ce preced relevă împrejurarea că prezența în libertate a apelantului ar constitui un real pericol pentru integritatea patrimoniului cetățenilor în comunitățile pe care acesta le frecventează, valoare socială extrem de importantă protejată atât de Constituție cât și de legea penală care sancționează lezarea acesteia.
În jurisprudența CEDO s-a statuat în mod constant că atunci când există o amenințare efectivă și iminentă pentru ordinea și liniștea publică de natura celei constatate în cauza de față, poate fi menținută detenția provizorie a persoanei arestate, lipsirea acestuia de libertate reprezentând o ingerință asupra libertății individuale, permisă atât de către normele CEDO cât și de dreptul intern.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând în esență că, în mod greșit instanța de apel i-a menținut măsura arestării preventive, fără a avea în vedere faptul că acesta nu este autorul infracțiunilor din cazierul său judiciar, multe dintre aceste fapte fiind infracțiuni cu autori necunoscuți, pe care organele de poliție le-a reținut ca fiind comise de inculpatul din prezenta cauză.
Mai mult, situația sa familială este una precară, în sensul că are 3 copii, soția sa nu realizează venituri, el fiind singurul întreținător al familiei sale, astfel încât prezenta sa în familie este absolut necesară.
În final, față de împrejurarea că nu a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, precum și față de situația sa familială, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond judecarea sa în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului inculpat și de dispozițiile legale incidente în materie, art. 300/2 și art. 160/b C.P.P. ca și de cele ale art. 385/6 al. ultim, curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost arestat în temeiul art. 148 lit. f prin C.P.P. încheierea nr. 7/27 mai 2009 a Judecătoriei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 al.1 lit. e, cu aplic. art. 37 lit. a p, constând în aceea că la data de 26 mai 2009, orele 7,00 a sustras din scara unui bloc o bicicletă aparținând părții vătămate.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea menționată mai sus iar,prin sentința penală nr. 208/27.08.2009, Judecătoria, ca primă instanță, a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, dispunând totodată menținerea stării de arest a inculpatului.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului Dâmbovița ca urmare a exercitării de către inculpat a căii de atac a apelului, tribunalul menținând starea de arest a inculpatului, inclusiv prin încheierea din 18 decembrie 2009, ce face obiectul prezentului recurs.
Susținerea recurentului inculpat că arestarea sa s-a dispus și se menține doar pentru că este recidivist, întrucât fapta pentru care este trimis în judecată nu este una deosebit de gravă, nu este întemeiată.
Este adevărat că atunci când au caracterizat persoana inculpatului instanțele au reținut și împrejurarea că acesta a suferit multiple condamnări pentru același gen de infracțiuni, furt calificat în număr de 16, dar mai mult a contat faptul că inculpatul prezintă un risc serios de reluare a activității infracționale imediat ce ar fi pus în libertate,risc ce rezultă din împrejurarea că fapta dedusă judecății în prezenta cauză a avut loc la doar 15 zile de la liberarea sa condiționată dintr-o pedeapsă anterioară de 3 ani închisoare.
Așa fiind, curtea consideră că este întemeiată temerea instanței de apel că lăsarea în libertate a inculpatului constituie un real pericol pentru integritatea patrimoniului cetățenilor din comunitățile pe care acesta le frecventează.
În plus, curtea constată că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 5 paragraful 1 lit. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, menținerea detenției provizorii fiind justificată și de împrejurarea că, în primă instanță este condamnat deja la o pedeapsă cu închisoarea.
Nici situația familială grea, invocată de inculpatul-recurent, nu justifică, în opinia Curții, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, această circumstanță putând fi avută în vedere de instanța de apel, atunci când va aprecia dacă există sau nu, motive de reindividualizare a sancțiunii aplicate inculpatului de prima instanță.
În concluzie, considerând că subzistă temeiurile ce au impus privarea de libertate inculpatului, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondat recursul acestuia.
Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22 decembrie 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 decembrie 2009
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
DG/,
4 ex./28.12.2009
f-
Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
