Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 947/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 947
Ședința publică din data de 25 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 06 iulie 1987, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.7390/25.12.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat critică încheierea dată de Tribunalul Buzău, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În opinia sa, la acest moment sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât inculpatul are o situație familială precară, în sensul că are doi copii minori în întreținere, soția sa nu realizează venituri, el fiind singurul întreținător al familiei și are posibilitatea reangajării la vechiul loc de muncă. Precizează de asemenea că, prezenta sa în familie ar fi benefică întrucât copii săi nu au nici un mijloc de încălzire a locuinței acum pe timpul iernii.
Mai mult, inculpatul a recunoscut și săvârșirea faptei pentru care este cercetat, astfel încât solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că cererea formulată de inculpat era o cerere inadmisibilă față de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, însă pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât are doi copii în vârstă de câte 10 luni și cunoaște obligațiile impuse de lege în situația în care va fi judecat în stare de libertate. La solicitarea instanței arată că înainte de săvârșirea faptei a avut loc de muncă, el fiind alpinist utilitar.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 18.12.2009 Tribunalul Prahova în baza disp.art.160/8a alin.6 C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul, fiul lui G si, născut la data de 06.07.1987 in P, jud.P, în prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, vizând măsura arestării preventive luata fata de acesta prin încheierea nr.13/14.05.2009 a Tribunalului Prahova pentru comiterea infracțiunilor prev. si ped.de disp.art.20 rap. la disp. art.174-175 lit.i si art.321 cu aplicarea disp.art.33 lit.a, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.457/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.20 rap.la art.174,175 lit.i Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, retinându-se in sarcina acestuia că în seara zilei de 10.05.2009 a pătruns pe terasa magazinului - unde l-a lovit cu pumnii și picioarele în cap și torace pe G, producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și a tulburat liniștea și ordinea publică din local.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Prahova la data de 02.07.2009 sub nr-, iar prin încheierea de ședința din data de 8.07.2009 instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, dispunând totodată menținerea acestei masuri.
S-a observat că prin încheierile din 13.08.2009, 01.10.2009, 26.11.2009, în baza art.300/2 și art.160/b alin. 1 și 3.C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, apreciind ca din probatoriile administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarația de recunoaștere a inculpatului, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților, și, măsura arestării preventive a inculpatului îndeplinește condițiile prev.de art.143 in C.P.P. sensul că exista indicii temeinice și probe verosimile in a considera ca acesta a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea in judecata.
Totodată, tribunalul, a apreciat că în cauza sunt indicii temeinice și motive verosimile de a bănui că inculpatul este autorul faptelor reținute in sarcina sa, observându-se că, arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în conformitate cu disp.art.148 lit. prin C.P.P. încheierea din data de 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, reținându-se că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, si exista probe certe ca lăsarea acestuia in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de natura și gravitatea faptei, respectiv tentativa la omor, dar și de împrejurările în care inculpatul a acționat, fără a avea un temei justificat și fără a respecta în vreun fel valorile sociale ocrotite de legea penală.
Analizând cererea inculpatului, prin prisma disp.art.160/2 al.1 si 2 C.P.P. prima instanță a apreciat că deși în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.160/2 alin.1 C.P.P. totuși prevederile de la alineatul 2 al aceluiași articol, nu sunt îndeplinite.
Astfel, s-a constatat că în cauză cercetarea judecătorească se află la început, nu a fost audiat inculpatul, instanța urmând sa audieze martorii oculari desfășurării evenimentelor care au condus la moartea victimei, existând posibilitatea reala ca acești martori sa poată fi influențați de către inculpat, situație care ar conduce la zădărnicirea aflării adevărului in cauza.
Instanța de fond, având în vedere gradul de pericol social deosebit al faptei penale pentru care inculpatul este cercetat, rezonanța socială deosebită a acesteia, precum și faptul că exista temerea că acesta ar putea sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor oculari care nu au fost audiați, nefiind finalizată cercetarea judecătoreasca, a considerat ca în speța nu sunt îndeplinite disp.art.160/2 alin.2 C.P.P. motive pentru care a apreciat ca fiind neîntemeiată, cererea de liberare sub control judiciar formulata de către inculpat.
Faptul ca inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii reținute in sarcina sa și faptul ca acesta are o situație familiară mai grea, sunt circumstanțe atenuante ce urmează a fi avute în vedere de instanța de fond, atunci când se va stabili răspunderea penală a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece îndeplinește condițiile legale în vederea admiterii acestei cereri.
A mai arătat recurentul că, situația socio-familială impune prezența sa alături de membrii familiei, în special de cei doi copii minori gemeni al căror tată și unic întreținător este, dar și faptul că are cunoștință de obligațiile ce îi incumbă în situația în care va fi pus în libertate, pe care se angajează să le respecte.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, și dispozițiile legale incidente, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/9 al.3 C.P.P. constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.457/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.20 rap.la art.174,175 lit.i Cod penal și de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se in sarcina acestuia că în seara zilei de 10.05.2009 a pătruns pe terasa magazinului - unde l-a lovit cu pumnii și picioarele în cap și torace pe G, producându-i leziuni care i-au pus acestuia viața în primejdie și în aceleași împrejurări, a tulburat liniștea și ordinea publică din local.
Pentru comiterea acestor infracțiuni, la data de 14.05.2009, Tribunalul Prahovaa dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, constatându-se întrunirea în cauză a disp. art. 136, art. 143, art. 149/1 și art. 148 lit. f C.P.P. măsura preventivă fiind ulterior prelungită și menținută în mod succesiv de către instanța de judecată.
Prin încheierea atacată, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, apreciind că în cauză sunt îndeplinite disp. art. 160/2 al.1 C.P.P. însă, că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ și cerințele prevăzute de art. 160/2 al.2
C.P.P.Soluția de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este legală, chiar dacă în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză ar fi fost îndeplinită și condițiile prev. de art. 160/2 al.1
C.P.P.Potrivit acestui text de lege, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Or, în cauză, recurentul inculpat este trimis în judecată pentru comiterea unui concurs infracțional, în cadrul căruia una dintre componente este o infracțiune intenționată sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani.
Astfel, infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani, iar faptul că în sarcina inculpatului a fost reținută comiterea acestei infracțiuni în forma atipică a tentativei, conform art. 20, nu poate fi avută în vedere în cadrul analizării admisibilității cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Aceasta deoarece, potrivit art. 141/1 cod penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor.
Așa fiind, comiterea infracțiunii în forma tentativei nu reprezintă o cauză de reducere a pedepsei în cadrul analizării admisibilității cererii inculpatului, astfel că în mod greșit prima instanță a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru una dintre infracțiunile deduse judecății ar fi inferioară limitei maxime de 18 ani, așa cum stipulează dispozițiile legale arătate mai sus.
Respingerea ca inadmisibilă a cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu este posibilă însă, în calea de atac promovată de către inculpat, deoarece ar fi încălcat principiul neagravării în propria cale de atac reglementat în mod expres de disp. art. 385/8 cod pr. penală.
Însă, procedând la analiza cererii pe fondul acesteia, prima instanță a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160/2 al.2 C.P.P. dat fiind natura și gravitatea faptelor deduse judecății, modul și împrejurările în care se prefigurează comiterea acestora, respectiv ținând seama de faptul că una dintre aceste infracțiuni este îndreptată împotriva vieții și integrității corporale, dar și de stadiul actual al desfășurării cercetării judecătorești, în cadrul căreia nu au fost administrate probatorii cu declarațiile victimei și ale martorilor, apreciindu-se în mod judicios faptul că audierea acestora este necesar a se realiza la adăpost de orice încercări de influențare a aflării adevărului din partea inculpatului.
Ca atare, observând dispozițiile legale sus arătate, referitoare la cuantumul pedepsei pentru una din infracțiunile deduse judecății, dispoziții care sunt de strictă interpretare și aplicare în materia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, urmând ca acesta să fie respins conform art. 385/15 pct.1 lit. b cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 06 iulie 1987, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. GC/
4ex/28.12.2009
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
