Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 19/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 271 Cod penal -
OMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
DECIZIA Nr. 19
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpata, domiciliată în com. de, Cartier, nr. 2184, jud. și părțile vătămate și, domiciliați în com. de, Cartier nr. 282, împotriva deciziei penale nr. 429 din 5 noiembrie 2007 Tribunalului Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă, asistată de avocat ales și părțile vătămate recurente asistate de avocat ales, lipsă fiind inculpata intimată.
Procedura completă.
S- făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursurile în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpata recurentă solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât în apel solicitat administrarea probei cu o cercetare la fața locului și proba cu martori, pentru a dovedi vechimea gardului precum și faptul că acesta este din lemn și nu din sârmă, probe asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat.
În subsidiar solicitat fie admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. a Cod pr.penală, întrucât fapta nu există sau achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod pr.penală întrucât din probele administrate nu s-a dovedit intenția inculpatei în săvârșirea faptei, fie aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Avocat pentru părțile vătămate recurente a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond redozarea pedepselor aplicate inculpatelor, apreciind că în mod greșit au fost reținute în favoarea acestora circumstanțe atenuante, iar sancțiunile aplicate nu sunt de natură să asigure reeducarea acestora. Totodată a cerut respingerea recursului declarat de inculpată, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru inculpata recurentă a solicitat respingerea recursului declarat de părțile vătămate, apreciind că motivele invocate sunt nefondate.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatelor, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, arătat că își însușește concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată
Prin sentința penală nr. 538 din 28.08.2007 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr-, au fost condamnate inculpatele
și, la pedepsele de câte 1.000 lei amendă fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare hotărârii judecătorești prev. de art. 271 al. 2 Cod penal, părți vătămate fiind și.
S-au pus în vedere inculpatelor disp. art. 631Cod penal.
În baza art. 348 Cod pr.penală s- dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii și inculpatele au fost obligate să permită părților vătămate să folosească calea de acces stabilită prin sentința civilă nr. 2363 din 8 septembrie 2003 Judecătoriei Rădăuți.
În baza art. 191 Cod pr.penală inculpata a fost obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 193 Cod pr.penală au fost obligate inculpatele în solidar, să plătească părților vătămate suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 2363 din 8 septembrie 2003 rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria Rădăuția admis acțiunea civilă pentru servitute de trecere formulată de și împotriva lui și pe care le- obligat să permită accesul reclamanților cu piciorul sau cu orice tip de vehicul care se încadrează în lățimea drumului de la calea publică la locuințele acestora pe distanță de aproximativ 250 metri și lățime de 3,4-4 metri.
Executorul judecătoresc s-a deplasat în teren încheind procesul verbal din 22 martie 2005 ca urmare a emiterii somației din 26 ianuarie 2005.
Deși inculpatele au avut cunoștință de hotărârea judecătorească menționată împotriva căreia au formulat și contestații la executare, care însă le-au fost respinse de Tribunalul Suceava, cu rea credință acestea nu permit părților vătămate să folosească suprafața de teren deținută în baza hotărârii judecătorești.
Faptele săvârșite de către inculpate au fost dovedite în cauză atât cu probele ce au fost administrate în cursul urmăririi penale cât și cu declarațiile martorilor ce au fost audiați în instanță, declarațiile părților vătămate, procesele verbale întocmite de lucrătorii de poliție la fața locului, planșa fotografică, schița locului și declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, părțile vătămate și și inculpatele și .
Părțile vătămate au criticat sentința instanței de fond ca fiind netemeinică cât privește greșita dozare a pedepselor aplicate inculpatelor, față de atitudinea acestora considerând că se impunea aplicarea unor pedepse mai mari și obligarea acestora la plata pretențiilor civile.
Inculpata nu și-a motivat în scris apelul declarat și în instanță nu s- prezentat pentru a- susține oral, deși a fost legal citată.
Inculpata, prin apărătorul ales, arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care fost condamnată.
Prin decizia penală nr. 429 din 5 noiembrie 2007, Tribunalul Suceavaa admis apelurile declarate de inculpatele și, a desființat în parte sentința în sensul că în baza art. 193 al. 1 Cod pr.penală a obligat pe fiecare inculpată să plătească fiecărei părți vătămate câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la judecata în fond și a înlăturat dispoziția de obligare a inculpatelor în solidar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către părțile vătămate.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părțile vătămate și, împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs inculpata și părțile vătămate și pe care nu le-au motivat în termenul legal prev. de art.38510alin.2 pr.pen. astfel încât instanța le va analiza numai cu privire la cazurile de casare care potrivit art.3859alin.3, se iau în considerare din oficiu.
Apărătorul inculpatei a solicitat casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul că nu i-a fost admisă proba cu cercetarea la fața locului și cu martori cu care putea dovedi situația din teren.
În al doilea rând a solicitat achitarea inculpatei în temeiul art.10 lit.a pr.pen. întrucât fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești nu există, sau în temeiul art.10 lit.d pr.pen. inculpata neavând intenția de a săvârși fapta, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art.10 lit.1pr.pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Părțile vătămate au solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatelor, înlăturarea circumstanțelor atenuante întrucât acestea au continuat să sfideze legea, deși anterior au fost sancționate cu amenzi administrative.
Analizând recursurile conform art.38510alin.21pr.pen. rap. la art.3859alin.3 pr.pen. Curtea reține că sunt neîntemeiate.
Astfel, prin sentința civilă nr.2363/8.09.2003 a Judecătoriei Rădăuți, pârâții, și au fost obligați să permită accesul reclamanților și, cu piciorul sau cu orice tip de vehicul, care se încadrează în lățimea drumului, de la calea publică la locuința acestora, pe o distanță de aproximativ 250 și o lățime de 3,4 - 4.
Această hotărâre a fost pusă în executare conform procesului-verbal din 23 martie 2005 (16 ds. ) întocmit de executorul judecătoresc, delimitarea drumului făcându-se cu 4 borne, punându-se în vedere părților să respecte hotărârea.
Cu toate acestea, inculpatele nu au permis accesul părților vătămate și conform procesului-verbal de constatare din 21.XII.2005 întocmit de organele de poliție (10 ds. ), terenul stabilit drept servitute de trecere este închis în partea de sud cu o poartă situată lângă drumul județean și de asemenea, mai este amplasată o poartă la colțul șurii numitei până la o fântână.
Inculpata a declarat în instanță (15) că le va permite părților vătămate să folosească servitutea numai cu piciorul nu și cu vreun mijloc de transport întrucât i s-ar distruge fântâna aflată pe calea de acces.
Martorii audiați (filele 19-22) au confirmat că drumul de acces este închis cu porți, iar inculpatele nu permit accesul părților vătămate.
Faptul că acestea sunt din lemn sau din sârmă nu are relevanță sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prev. de art.271 alin.2 pr.pen. astfel încât probele solicitate de avocatul inculpatei nu sunt utile cauzei și în mod corect au fost respinse.
Față de probele administrate, Curtea reține că fapta inculpatelor de a bloca porțile situate la intrarea pe calea de acces stabilită prin hotărâre judecătorească constituie infracțiunea prev. de art.271 alin.2 Cod penal, iar solicitarea inculpatelor de a fi achitate în baza art.10 lit.a pr.pen. este neîntemeiată.
Nu se poate reține nici faptul că acestea nu au avut intenția de a împiedica părțile vătămate să pătrundă pe calea de acces întrucât din probele administrate rezultă că au încuiat cu lacăt porțile, în acest fel împotrivindu-se la folosirea servituții de trecere conform hotărârilor judecătorești.
În consecință, nu se poate dispune nici achitarea inculpatei în temeiul art.10 lit.d pr.pen.
Sub aspectul gradului de pericol social al faptei săvârșite, Curtea reține că prin persistența inculpatelor de a îngrădi accesul părților vătămate, împrejurările săvârșirii faptei și urmările produse s-a adus o atingere importantă autorității hotărârilor judecătorești și dreptului părților vătămate stabilit prin aceasta, astfel încât nu se impune achitarea în temeiul art.10 lit.1pr.pen.
În ce privește reindividualizarea pedepselor și înlăturarea circumstanțelor atenuante, Curtea reține că în favoarea inculpatelor nu au fost reținute circumstanțele atenuante, pedeapsa amenzii fiind prevăzute de art.271 alin.2 Cod penal alternativ cu pedeapsa închisorii.
Față de vârsta înaintată a inculpatelor (născute în anii 1927, respectiv 1930) și lipsa antecedentelor penale, Curtea constată că pedepsele au fost corect individualizate, în măsură să-și atingă scopul reeducării și nu se impune majorarea acestora sau aplicarea pedepsei închisorii.
Față de considerentele -arătate, Curtea în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nefiind îndeplinite disp. art.193 pr.pen. nu se impune obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către părțile vătămate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata și părțile vătămate și, împotriva deciziei penale nr. 429 din 5.11.2007 a Tribunalului Suceava.
Obligă pe inculpata recurentă și pe părțile vătămate recurente să plătească fiecare statului suma de câte 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.4.02.2008
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Motan Traian, Ilieș Titiana
