Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 342/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 342/R/2008
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președintele secției,
JUDECĂTOR 3: Pantea Nistor
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, împotriva deciziei penale nr. 33/A din 14 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, decizie prin care s-a desființat în întregime sentința penală nr. 1811 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul intimat, domiciliat în, nr. 244, Jud. S M, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, faptă prev. și ped. de art. 271 alin. 2 Cod penal rap.la art. 63 lin. 1 și 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză a lipsit inculpatul intimat.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală, a se dispune pronunțarea unei noi hotărâri și a se trimite dosarul la TRIBUNALUL SATU MARE în vederea continuării procesului penal, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 264 alin. 3 Cod procedură penală. În motivarea recursului arată că rechizitoriul se impune a fi confirmat de procurorul ierarhic superior numai atunci când urmărirea penală a fost efectuată de acesta, ori în speță urmărirea penală a fost efectuată de organele de poliție, astfel cum prevede expres alin.3 al articolului 264 Cod procedură penală.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.1811/22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art. 271 al.2 Cod penal raportat la art.63(1) și (3) Cod penal, a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, la pedeapsa de1000 lei, amendă penală.
S-au respins pretențiile formulate de partea civilă - și în baza art.191 al.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 120 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că există o sentință civilă nr.8335/1998 a Judecătoriei Satu Mare, care a fost pusă în executare prin procesul verbal din 13 martie 2000 inculpatul având cunoștință de acest fapt, mai ales că mai fost condamnat pentru o faptă similară, cu privire la parcela cu pricina în 2004. Inculpatul a semănat parcela cu cereale păioase, care a refuzat să permită accesul părții vătămate pe teren.
În fața instanței de fond partea vătămată, audiată fiind, a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, arătând că nu a putut folosi terenul din 2004 datorită inculpatului. Deși există o sentință definitivă, care nu este respectată de inculpat, a depus la dosar un contract de vânzare cumpărare, titlul de proprietate, extras CF, schița de plan, și sentința civilă 8335 Judecătoriei Satu Mare prin care instanța a obligat pe inculpat să lase în deplină proprietate și posesie terenul cu pricina situat în loc.. A mai depus și.nr.868/Ap/ 1999 și.nr.1406/R/1999 a Curții de APEL ORADEA cu care a rămas definitivă sentința nerespectată de inculpat. A mai depus procesul verbal al executorului judecătoresc.
Inculpatul fiind audiat a recunoscut săvârșirea infracțiunii motivând fapta că nu a primit acea hotărâre, nu a avut cunoștință de acea dispoziție a instanței, a depus o copie după plângerea acesteia la Legea nr.18/1991, depusă în dosar nr- la Judecătoria Satu Mare prin care a atacat Titlul de proprietate al părții vătămate, solicitând anularea acelui act de proprietate.
Instanța de fond a apreciat că rechizitoriul confirmă cele reținute și în faza de urmărire penală privind pe inculpat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. și ped.de art.271 al.2 Cod penal.
Considerente pentru care, instanța de fond în baza art.271 alin.2 Cod penal rap. la art.63(1) (3) Cod penal a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești la pedeapsa de 1000 lei amendă penală.
În ceea ce privește pretențiile civile a părții vătămate, instanța de fond a reținut că aceste pretenții în sumă de 25.000.000 nu sunt dovedite în fața instanței de fond nu sunt probe cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea vătămată. Nici din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală nu a rezultat valoric despăgubirile solicitate și în fața instanței de fond pentru dovedirea pretențiilor nu a solicitat probe deși avea posibilitate. Astfel, instanța de fond a considerat că urmează să se solicite pe calea civilă pretențiile printr-o acțiune separată cu expertiză, etc. având în vedere și dosarul nr- care este pendinte la Judecătoria Satu Mare, motive pentru care a respins pretențiile formulate de - în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, cu datele personale menționate în dispozitiv, fără însă să-și motiveze în vreun fel apelul declarat.
Prin decizia penală nr. 33/A din 14 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, s-a admis apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 12.09.1944, în com. jud.S M, CNP -, domiciliat în loc., nr.244, jud.S M, împotriva sentinței penale nr.1811/22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care a desființat-o în întregime și:
În baza art.322 alin.2 Cod de procedură penală, trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare pentru legala sesizare a instanței cu respectarea dispozițiilor art.264 Cod de procedură penală.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, TRIBUNALUL SATU MAREa reținut următoarele:
La termenul din 07.02.2008 procedura legal îndeplinită, instanța a pus în discuție legala sesizare a instanței de judecată, respectiv a Judecătoriei Satu Mare în ceea ce privește trimiterea în judecată a inculpatului apelant sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești prev.și ped.de art.271 alin.2 Cod penal, în fapt reținându-se că la data de 11.05.2004 acesta a grăpat terenul părții vătămate - din loc. pe care aceasta îl deținea în baza sentinței civile nr.8335/1998 a Judecătoriei Satu Mare, după care a semănat terenul cu cereale păioase iar ulterior l-a recoltat.
Tribunalul a reținut că rechizitoriul de trimitere în judecată a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii mai sus arătate, a fost întocmit și semnat de către prim procurorul în data de 27.02.2007 iar sesizarea instanței, respectiv a Judecătoriei Satu Mare, s-a făcut prin adresa din 27.02.2007 semnată de același prim procuror, cauza fiind înregistrată la judecătorie sub dosarul nr-.
Fără să-și examineze legala sesizare instanța prin sentința penală nr.1811/22.11.2007 l-a condamnat pe inculpatul apelant în baza art.271 alin.2 Cod penal la o pedeapsă de 1000 lei amendă penală.
Față de cele de mai sus instanța de apel examinând apelul declarat și sentința, potrivit dispozițiilor art.378 Cod de procedură penală a constatat că Judecătoria Satu Mare potrivit art.300 alin.1 Cod de procedură penală avea obligația ca la prima zi de înfățișare să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare, iar potrivit art.300 alin.2 Cod de procedură penală în cazul în care constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii urmăririi penale.
Potrivit art.197 alin.2 Cod de procedură penală sunt sancționate cu nulitatea absolută actele întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale privitor la sesizarea instanței.
Întrucât rechizitoriul trebuia să fie verificat și confirmat, fie în mod expres, fie tacit, prin semnarea adresei de înaintare a dosarului la instanță de către procurorul ierarhic și această dispoziție nu a fost respectată, încălcându-se în mod evident dispozițiile legale privitor la controlul ierarhic al actelor de trimitere în judecată prevăzute de art.264 Cod de procedură penală, sesizarea instanței este nelegală și drept urmare Judecătoria Satu Mare avea obligația să se conformeze dispozițiilor art.300 alin.2 Cod de procedură penală în sensul de a trimite cauza procurorului în vederea refacerii actului de sesizare.
Potrivit dispozițiilor art.364 alin.3 Cod de procedură penală rechizitoriul întocmit de către prim procurorul parchetului este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior.
Lipsa confirmării rechizitoriului de către procurorul ierarhic în situația în care rechizitoriul a fost întocmit de către prim procurorul parchetului este sancționată cu nulitatea actului, sesizarea instanței făcându-se printr-un act nevalid și cu încălcarea dispozițiilor legale. Îndeplinirea procedurii de verificare a procedurii de către procurorul ierarhic superior este obligatorie deoarece sesizarea instanței se face de către procurorul care a efectuat verificarea, în caz contrar fiind aplicabile dispozițiile art.197 alin.2 și 3 Cod de procedură penală.
De altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că încălcarea dispozițiilor legale privind confirmarea rechizitoriului nu reprezintă o simplă formalitate ci determină nulitatea absolută a actului de sesizare care nu poate fi înlăturată decât după restituire pentru refacerea sa.
În concluzie, față de considerentele mai sus arătate tribunalul a apreciat că apelul declarat este întemeiat pentru motivele reținute din oficiu, motive care sunt de ordine publică și pe baza cărora se apreciază că sentința atacată este lovită de nulitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca nelegală și trimiterea dosarului la TRIBUNALUL SATU MARE în vederea continuării procesului penal.
În motivare a arătat că sesizarea instanței astfel cum a fost făcută constituie o nulitate relativă care poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen scurt în scopul verificării și confirmării rechizitoriului, întrucât acesta confirmă toate elementele de legalitate care se bazează pe probele administrate în cursul urmăririi penale, și a fost sesizată instanța competentă din punct de vedere material și cu privire la calitatea persoanei pentru a soluționa cauza.
Examinând hotărârea recurată prin prisma recursului declarat cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din același cod, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este nelegală iar recursul declarat apare ca fondat și va fi admis în consecință.
Potrivit art. 264 alin. 1 din Codul d e procedură penală rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată.
Conform art. 264 alin. 3 din Codul d e procedură penală, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului sau după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmărirea este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior.
De asemenea, potrivit art. 264 alin. 4, în condițiile neinfirmării rechizitoriului, acesta împreună cu dosarul cauzei se înaintează la instanța competentă.
În speță, apreciem că modul cum a fost sesizată instanța cu actul de trimitere în judecată constituie motiv de nulitate relativă care poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen în scopul verificării sub aspectul legalității și temeiniciei actului de sesizare (în acest sens este și decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 Secției Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Față de cele arătate, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE, se va casa și modifica decizia penală nr. 33 din 14 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în sensul că se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 322 alin. 2 din Codul d e procedură penală și va dispune trimiterea cauzei la TRIBUNALUL SATU MARE în vederea continuării procesului penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE împotriva deciziei penale nr. 33/A din 14 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o casează și modifică în sensul că:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 322 alin. 2 Cod procedură penală și dispune trimiterea cauzei la TRIBUNALUL SATU MARE în vederea continuării procesului penal.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red. decizie - G/18.06.2008
Judec. apel - S- Gh.
Judec. fond -
Tehnodact. 2 ex./18.06.2008,
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Țarcă Gabriela, Pantea Nistor
