Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 512/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.512/R/2009
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de partea civilă recurentă - domiciliat în loc. -, Județul S M și inculpații și, ambii domiciliați în localitatea - Județul S M, împotriva deciziei penale nr.115/Ap din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie prin care s-a desființat în parte, pe latura penală, sentința penală nr.11 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, faptă prevăzută și pedepsită de art.271 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocatul ales al inculpaților recurenți și lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.161/2009, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat și partea civilă recurentă .
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul ales al inculpaților recurenți și - avocat - susține recursul solicitând admiterea acestora, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune fie trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fie restituirea cauzei la parchet pentru / sau rejudecând fondul cauzei să se dispună, în principal, achitarea inculpaților de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, prevăzută și pedepsită de art.271 alin.2 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. a, sau b/1 ori d sau c Cod de procedură penală. Pe latura civilă, solicită respingerea pe lângă cererea de constituire de parte civile și cererea de restabilire a situației anterioare. Cu cheltuieli de judecată în sarcina părții vătămate recurente. În susținerea motivelor de recurs, arată că, în speță, este neclară încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpaților, câtă vreme acea pretinsă punere în posesie nu a avut loc, dimpotrivă prin somația din 10 iunie 2009 dată în dosarul execuțional nr.152/2007, executorul judecătoresc i-a somat pe inculpați să lase în deplină proprietate și folosință terenul de pe strada -, împrejurarea care dovedește că nu a avut loc legal nici o punere în executare a hotărârii judecătorești. Totodată, arată că inculpații s-au folosit doar de terenul lor, grădina din jurul casei lor, primit ca zestre și nu a împiedicat în nici un fel pe sora sa să folosească terenul ce a fost primit de la părinți. Consideră că în cauză s-a administrat un probatoriu superficial, fiind necesare efectuarea de probe, inclusiv a unei expertize topo, pentru a se stabili ce teren au arat inculpați, întinderea acestuia, astfel s-ar fi putut dovedi că inculpații și-au arat terenul lor și nu al părții vătămate. Față de cele arătate mai sus, precum și de motivele scrise de la dosarul cauzei solicită admiterea recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate în cauză de către partea vătămată recurentă și inculpați și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.11/16.01.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Negrești O a ș, n baza art. 345 al. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 271 al. 2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și născ. la 07.07.1947 în com. jud. S M,CNP -, cetățenia română, studii 4 clase, agricultor, stg. militar satisfăcut, căsătorit,. în com. - jud. SMp entru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 345 al. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 271 al. 2 Cod penal a fost condamnată inculpata fiica lui și, născ.la 13.10.1950 în com. jud. S M, CNP -, cetățenia română, studii 5 clase, agricultor, căsătorită,. în com. nr. 833 jud. SMp entru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod de procedură penală, raportat la art. 998 cod civil s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii în sensul repunerii părții civile în posesia terenului în suprafață de 2800 mp situat pe str. - din com..
A fost respinsă cererea părții civile pentru obligarea inculpaților la despăgubiri.
În baza art. 191 al. 2 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească statului câte 100,00 lei cheltuieli judiciare fiecare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, șa cum rezultă din sentința civilă nr.170/07.02.2006 (filele 33-35 din dosarul de urmărire penală) Judecătoria Negrești Oașa statuat prin această sentință asupra partajării masei succesorale lăsate de defunctul decedat la 30.04.2002. Partajarea masei succesorale s-a disputat între partea vătămată și inculpatul, iar părții vătămate i s-a atribuit printre alte terenuri lăsate de defunct și terenul intravilan în strada - din comuna.
Din procesul verbal înregistrat la Biroul executorului judecătoresc sub nr.152/2007 din 22.11.2007 (fila 32 din dosar de urmărire penală) rezultă că la data înregistrării procesului verbal s-a procedat la executarea parțială a sentinței civile menționate mai sus ce a constatat în punerea părții vătămate în posesia terenului în suprafață de 2800 mp situat pe strada - din comuna.
Din cuprinsul aceluiași proces verbal mai rezultă că la data când executarea a avut loc terenul ce a făcut obiectul executării se afla în posesia inculpaților, că aceștia au fost prezenți la executare și că inculpatul s-a exprimat că nu este de acord cu executarea și nu va permite părții vătămate să folosească acest teren.
Ambii inculpați, fiind ascultați în faza urmăririi penale a procesului au declarat că în ce îi privește socot că hotărârea judecătorească prin care s-a statuat asupra partajului este nedreaptă și că în continuare se vor împotrivi ca partea vătămată să poată folosi terenul cu care a fost pusă în posesie.
Deși citați legal, ambii inculpați, la instanță s-a prezentat doar inculpata în timp ce soțul acesteia inculpatul s-a sustras de la cercetarea judecătorească, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat de Poliția comunei. Procesul verbal consemnează că știind că la data de 28.11.2008 trebuie să se înfățișeze la instanță întrucât a primit citație, inculpatul a plecat de la locuința sa în jurul orei 5.30 pentru ca mandatul de aducere la instanță emis pe numele său să nu poată fi executat.
Inculpata, cu prilejul ascultării sale la instanță a declarat că nu cunoaște dispozițiile hotărârii judecătorești prin care s-a partajat masa succesorală lăsată de socrul ei, între inculpat și partea vătămată dar știe că executorul judecătoresc a pus-o în posesie pe partea vătămată cu o parte din terenul aferent casei lor de locuit și aflat până la acea dată în folosința lor. Inculpata a mai declarat că și după ce partea vătămată a fost pusă în posesie ea și soțul ei a continuat să folosească terenul atribuit acesteia și că în continuare o va împiedica pe partea vătămată să folosească terenul, chiar dacă i se va aplica o pedeapsă.
Faptul că inculpații au continuat să folosească terenul cu care partea vătămată a fost pusă în posesie și după data executării sentinței prin care s-a atribuit părții vătămate terenul, reiese nu numai din declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi penale și de inculpată în cursul cercetării judecătorești, ci și din declarațiile părții vătămate și cele aparținând martorilor G și.
Astfel partea vătămată și soțul acesteia - martorul G - au arătat că după ce a avut loc executarea hotărârii judecătorești prin care s-a statuat asupra partajului, au constatat că inculpații au arat terenul atribuit părții vătămate, apoi au cultivat o parte din teren cu porumb, iar în cele din urmă și-au însușit recolta de porumb și fâneață de pe acest teren.
Atât partea vătămată, cât și martorul au declarat că în afară de faptul că au folosit terenul în discuție inculpații le-au transmis că-i vor sau chiar omorî dacă vor încerca să folosească ei terenul și că amenințările transmise de inculpat direct sau indirect le-a provocat o reală temere că răul cu care inculpații i-au amenințat s-ar putea să se producă întrucât inculpatul este cunoscut în comunitatea în care trăiește ca fiind o persoană violentă.
Cu toate acestea partea vătămată nu a putut produce și alte probe în susținerea afirmației sale referitoare la faptul că ar fi fost împiedicată de inculpați să folosească terenul și prin acte de amenințare, în afară de declarația soțului ei. Dat fiind faptul că martorul G este soțul părții vătămate și că din acest motiv este interesat să fie inculpații pedepsiți și că inculpații n-au recunoscut că ar fi amenințat-o pe partea vătămată, pentru aoî mpiedica pe aceasta să folosească terenul, instanța de fond a apreciat că declarația martorului G și cea a părții vătămate nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție ce profită inculpaților în raport cu acuzația de a fi săvârșit acte de amenințare împotriva părții vătămate pentru aoî mpiedica pe aceasta să folosească terenul ce i-a fost atribuit prin hotărâre judecătorească.
Din declarația martorului (fila 24 din dosarul de urmărire penală) de asemenea rezultă că inculpații au folosit terenul atribuit părții vătămate prin hotărâre judecătorească și după ce hotărârea a fost pusă în executare. Martorul a relatat că el a arat terenul la cererea inculpatei, care este sora sa și că a fost ajutat la această lucrare de către inculpat.
Faptele stabilite prin mijlocirea probelor descrise mai sus, conduc la concluzia că inculpații știau că partea vătămată a fost pusă în posesia unui teren atribuit prin hotărâre judecătorească și de asemenea că inculpații aflați în posesia terenului până la punerea părții vătămate în posesie au continuat să-și conserve posesia lucrând terenul și însușindu-și recolta fapte prin care au împiedicat folosința părții vătămate.
Partea vătămată a susținut că înafara faptului că a fost împiedicată de către inculpați să folosească terenul în suprafață de 2800 mp, situat pe strada - din comuna a fost împiedicată de către acesta să folosească și celelalte terenuri ce i-au fost atribuite prin hotărâre judecătorească și care se află tot în folosința acestora.
.-se pe această susținere partea vătămată a cerut să se extindă procesul penal și cu privire la actele inculpaților de împiedicare a părții vătămate să folosească și celelalte terenuri atribuite, acte care ar intra în conținutul aceleiași infracțiuni.
Instanța de fond a respins cererea părții vătămate, motivat de faptul că din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc nu rezultă că sentința civilă prin care s-a statuat asupra partajului succesoral ar fi pusă în executare în toate dispozițiile sale. După ce executorul judecătoresc a consemnat în procesul verbal că s-a procedat la punerea părții vătămate în posesia terenului în suprafață de 2800 mp, situat pe strada - din comuna, acesta a consemnat că partea vătămată afirmă că celelalte terenuri ar fi fost măsurate la o dată anterioară neprecizată. Această ultimă afirmație consemnată în procesul verbal nu sprijină susținerea părții vătămate că ar fi pusă de executorul judecătoresc în posesia și a celorlalte terenuri la care se referă hotărârea judecătorească întrucât afirmația consemnată în procesul verbal de executorul judecătoresc aparține părții vătămate și nu executorului. Apoi în faza urmăririi penale a procesului atât partea vătămată, cât și martorul au declarat că executorul judecătoresc a identificat doar terenul în suprafață de 2800 mp, situat pe strada - din comuna și că la data când s-a încheiat procesul verbal de executare s-au îndeplinit formalitățile de punere în posesie a părții vătămate doar cu privire la acest teren.
Astfel fiind, instanța de fond a reținut că fapta inculpaților de aoî mpiedica pe partea vătămată să folosească un teren deținut de acesta în baza unei hotărâri judecătorești întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prevăzută și pedepsită de art. 271 al.2 Cod penal.
Împrejurarea că inculpata nu a figurat parte în procesul civil soluționat prin hotărâre judecătorească în temeiul căreia partea vătămată deține terenul, a fost apreciată ca irelevantă sub aspectul calificării juridice a faptei inculpatei. Norma juridică înscrisă în art.271 al.2 Cod penal ocrotește relațiile sociale pentru a căror existență se impune respectarea hotărârilor judecătorești prin care o persoană deține o locuință sau o parte dintr-o locuință sau imobil, deci consacră un drept real de proprietate sau un dezmembrământ având ca obiect un imobil. Obligația de a nu face nimic de natură a împiedica exercițiul deplin al prerogativelor unui asemenea drept este opozabilă erga omnes, subiectul activ al infracțiunii prevăzute în textul menționat nefiind circumstanțiat. Aceasta înseamnă că pentru existența infracțiunii prevăzute de art.271 al.2 Cod penal nu se cere ca subiectul activ să fi avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, partea vătămată a cerut instanței de fond să schimbe încadrarea juridică dată faptei inculpaților prin actul de sesizare a instanței și să califice fapta acestora ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută și pedepsită de art. 220 al.1 Cod penal, cerere ce a fost respinsă.
Infracțiunea de tulburare de posesie constă în ocuparea fără drept a unui imobil aflat în posesia altuia de unde rezultă că pentru existența acestei infracțiuni partea vătămată ar fi trebuit să se afle în posesia terenului la data ocupării terenului de către inculpați, lipsa acestei situații premisă echivalând cu neîntrunirea unui element constitutiv al infracțiunii, caz prevăzut de art.10 lit."d" pr. penală.
După punerea sa în posesie de către executorul judecătoresc partea vătămată a avut posesia doar ca stare de drept, pe care o are proprietarul însă nu și posesia ca stare de fapt - înțeles pe care îl are termenul de posesie menționat în dispozițiile art.220 Cod penal. Ori lipsa situației premisă - a aflării părții vătămate în posesia de fapt a terenului - rezultă fără echivoc din probatoriul administrat pe baza căruia instanța de fond a stabilit că partea vătămată în fapt nu a putut avea posesia terenului fiind împiedicată de inculpat.
Pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prevăzută de art.271 al.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Alături de pedeapsa principală a închisorii s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" teza II și lit."b" penal.
Individualizând pedepsele aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei pe care acestea au săvârșit-o, conduita avută de inculpați înainte de săvârșirea faptei, atitudinea adoptată de inculpați după săvârșirea faptei, vârsta acestora și nivelul lor de educație.
Ținând cont de faptul că după începerea urmăririi penale împotriva lor inculpații au declarat că în continuare vor nesocoti dispozițiile hotărârii judecătorești prin care părții vătămate i-au fost atribuite o parte din terenurile lăsate de tatăl acesteia defunct și că inculpata în cursul cercetării judecătorești după ce instanța le-a pus în vedere consecințele la care se expune cel care împiedică o persoană să folosească un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești, aceasta a repetat cu obstinație că nu o interesează aceste consecințe și că în continuare va refuza să o lase pe partea vătămată să folosească terenul ce i-a fost atribuit, instanța de fond a apreciat că numai o pedeapsă cu închisoarea privativă de libertate răspunde imperativului justei individualizări a pedepsei.
Declarațiile aparținând inculpaților, pe de o parte (din care rezultă că acestea nu numai că nu se căiesc pentru fapta săvârșită, ci și că sunt hotărâți să persiste în aceeași conduită infracțională) și faptul sustragerii inculpatului de la cercetarea sa judecătorească pe de o altă parte îi caracterizează pe acestea ca disprețuind în totalitate autoritatea hotărârilor judecătorești. Această trăsătură bine sedimentată în caracterul inculpaților și având în vedere că inculpații se află la vârsta la care formarea personalității lor este încheiată este greu de crezut că reinserția lor socială va putea fi obținută prin suspendarea condiționată a pedepselor ce le-au fost aplicate.
Împrejurarea, de altfel singura favorabilă inculpaților că aceștia se confruntă pentru prima dată cu rigorile legii penale, deși avută în vedere la individualizarea pedepselor acestora este de-a dreptul eclipsată de atitudinea total negativă avută de inculpați în raport cu fapta săvârșită.
De aceea instanța de fond a apreciat că numai o pedeapsă cu închisoarea privativă de libertate va fi în măsură să asigure funcția de reeducare și totodată de exemplaritate socială specifică pedepselor.
Partea vătămată constituindu-se parte civilă în proces a cerut instanței de fond să dispună să fie restabilită situația anterioară săvârșirii infracțiunii prin punerea părții vătămate în posesia terenului și totodată să fie obligați inculpații să o despăgubească pentru prejudiciu material pe care l-a avut de suferit de pe urma faptelor lor.
Instanța de fond a admis, în temeiul art.14 și 346 Cod de procedură penală raportat la art.998 Cod civil cererea părții civile privitoare la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii și a dispus ca partea vătămată să fie repusă în posesia terenului în suprafață de 2800 mp situat pe strada - din comuna.
În ce privește cererea părții civile de a fi obligați inculpații la despăgubiri materiale instanța de fond a reținut că din faptul dovedit de probatoriu administrat, că inculpații au împiedicat-o pe partea vătămată să-și folosească în cursul anului 2008 terenul atribuit prin hotărâre judecătorească se deduce ca fiind certă existența unui prejudiciu invocată de partea vătămată și actualitatea prejudiciului, nu însă și întinderea acestuia. Deși a susținut referindu-se la întinderea prejudiciului reclamat că în echivalent valoric acesta ar fi de 3000 lei, partea civilă nu a produs nici o probă pe baza căreia să se poată stabili întinderea prejudiciului. Prin urmare, instanța de fond a respins cererea formulată de partea vătămată în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal inculpații și, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul achitării lor de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.
Prin motivele de apel depuse în scris prin apărător ales se solicită, în principal, achitarea inculpaților pe motiv că faptei reținute în sarcina lor îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, iar, în subsidiar, se solicită aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ sau a unei amenzi penale. Totodată se solicită și respingerea cererii de restabilire a situației anterioare.
Criticile aduse hotărârii atacate se referă la următoarele:
- nu este clară încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, respectiv dacă este vorba de nerespectarea unei hotărâri judecătorești sau tulburare în posesie; stabilirea fără echivoc de către prima instanță că partea vătămată nu se afla în posesia terenului în litigiu trebuia să ducă la concluzia că lipsește latura obiectivă și a infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești; terenul în litigiu nu a fost identificat în vreun fel;
- cauza se impune a fi retrimisă la parchet pentru a se administra probele în profunzime sau restituită pentru rejudecare de către prima instanță de judecată pentru lămurirea încadrării juridice a faptei;
- a fost încălcat principiul oralității și al contradictorialității procesului penal, inclusiv dreptul la apărare prin respingerea oricărei cereri de probațiune.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel și de către partea civilă, solicitând condamnarea inculpaților la o pedeapsă mai M și obligarea acestora la despăgubiri civile în sumă de 3.000 lei.
Apelul părții civile nu a fost motivat în scris, dar a fost susținut oral de către fiul părții civile, licențiat în drept și membru al Colegiului Consilierilor Juridici S
Prin decizia penală nr. 115/Ap din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanta-parte civilă, domiciliată în loc.-, jud.S M, împotriva sentinței penale nr.11/16.01.2009 pronunțată de către Judecătoria Negrești O a ș, în dosar cu nr.de mai sus.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art.382 alin.2 Cod de procedură penală s-au admis apelurile declarate de inculpații și, ambii cu domiciliul în localitatea,-, jud. S M, împotriva sentinței penale nr. 11/16.01.2009 pronunțată de către Judecătoria Negrești O a ș, în dosar cu nr.de mai sus, pe care a desființat-o, în parte, pe latură penală și rejudecând:
În baza art. 271 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 07.07.1947 în com., jud. S M, CNP -, cetățenie română, studii 4 clase, agricultor, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, domiciliat în comuna,-, jud. S M, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești la pedeapsa de:
- 15.000 lei amendă penală;
În baza art.271 alin. 2 Cod penal a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la 13.10.1950 în com. jud.S M, CNP -, de cetățenie română, studii 5 clase, agricultor, căsătorită, domiciliată în comuna,-, jud.S M, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești la pedeapsa de:
- 10.000 lei amendă penală;
În baza art. 63 ind. 1 Cod penal, s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.
S-au menținut în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală a fost obligată apelanta-parte civilă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Mare, analizând hotărârea atacată pe baza motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele apelurilor formulate în cauză, conform disp.art.371 alin.2 Cod procedură penală, a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță de judecată a stabilit pe baza probelor administrate în cursul judecății, precum și în faza urmăririi penale, starea de fapt și anume că după ce prin sentința civilă nr.170/07.02.2006 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, părții vătămate i s-a atribuit în proprietate un teren în suprafață de 2800 mp. situat în intravilanul comunei, pe strada -, iar această sentință a fost pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc la data de 22.11.2007 (conform procesului verbal nr.152/2007 aflat la fila 32 dosar urmărire penală), inculpații și (din care numai primul a fost parte în procesul în care s-a pronunțat sentința civilă mai sus arătată) au continuat să folosească acest teren, cultivându-l, împiedicând astfel partea vătămată să-l folosească.
Tot în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpaților în ce privește săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor și a dispus condamnarea acestora.
Tribunalul a apreciat că, critica formulată de inculpații-apelanți privind neclaritatea încadrării juridice a faptei, lipsa laturii subiective a infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești și neidentificarea terenului în litigiu nu este fondată. Astfel, în mod corect prima instanță de judecată a respins prin încheierea ședinței publice din data de 15.11.2008 cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de către reprezentantul părții civile din infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești în cea de tulburare în posesie, reținând în considerentele hotărârii că partea civilă a dobândit posesia terenului ca stare de drept ce aparține proprietarului, după executarea hotărârii civile prin intermediul executorului judecătoresc, dar a fost împiedicată să intre în posesia de fapt asupra terenului după plecarea executorului judecătoresc prin faptele inculpaților. Partea civilă deținea astfel terenul în baza unei hotărâri judecătorești care a fost pusă în executare, dar a fost împiedicată ulterior să-l folosească, fiind folosit de către inculpați. Parcela de teren în litigiu a fost identificată mai întâi prin sentința civilă mai sus arătată, în baza unui raport de expertiză tehnică (copii ale acestor înscrisuri aflându-se la filele 33-43 dosar urmărire penală), fiind vorba de parcela A în suprafață de 2800 mp. din terenul intravilan situat pe-, com. și apoi de către executorul judecătoresc cu ocazia punerii în executare a hotărârii (conform procesului verbal încheiat în dosar execuțional nr.152/2007 la data de 22.11.2007 - aflat la fila 32 dosar urmărire penală).
În cauză fiind administrate toate probele necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele nu se impune restituirea acesteia la organul de urmărire penală pentru completare sau refacere, critica adusă în acest sens de către inculpații-apelanți fiind nefondată.
Tribunalul a constatat că respingerea motivată a cererilor de probațiune formulate de către apărătorul inculpaților în cursul cercetării judecătorești nu constituie o încălcare a dreptului la apărare și nu echivalează cu încălcarea principiilor oralității și contradictorialității procesului verbal.
Urmare a condamnării inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, în modalitatea împiedicării folosirii unui imobil-teren deținut de către partea civilă în temeiul unei hotărâri judecătorești, se impunea a se dispune pe latura civilă a cauzei, restabilirea situației anterioare, respectiv lăsarea și în posesia de fapt a părții civile a terenului în litigiu.
Ținând seama de persoana inculpaților, vârsta acestora (58 ani inculpata și 62 de ani inculpatul ), relația de rudenie existentă între părți, inculpații fiind cumnata, respectiv fratele părții civile, tribunalul a apreciat că pedeapsa închisorii aplicate nu este în măsură să ducă la atingerea scopului pedepsei așa cum este prevăzut de art.52 Cod penal, apreciind că o pedeapsă cu amenda penală este potrivită pentru atingerea acestuia.
Cu privire la critica părții civile privind respingerea pretențiilor civile formulate în fața primei instanțe, instanța de apel a apreciat că acestea sunt nefondate; în mod corect instanța de fond reținând că acestea sunt întemeiate dar nu a fost probată întinderea lor, a respins această cerere.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs partea vătămată și inculpații și.
Partea vătămată, în motivele scrise, a solicitat, în principal, casarea deciziei Tribunalul Satu Mare și menținerea ca legală și temeinică. În subsidiar, solicită rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților la o pedeapsă mai M cu suspendarea executării acesteia, pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul, respectiv pentru ca inculpații să nu mai săvârșească infracțiunii asupra sa și să respecte hotărârile judecătorești.
Inculpații și, au arătat, prin apărătorul lor ales că, este neclară încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpaților, câtă vreme acea pretinsă punere în posesie nu a avut loc, dimpotrivă prin somația din 10 iunie 2009 dată în dosarul execuțional nr.152/2007, executorul judecătoresc i-a somat pe inculpați să lase în deplină proprietate și folosință terenul de pe strada -, împrejurarea care dovedește că nu a avut loc legal nici o punere în executare a hotărârii judecătorești. Totodată, arată că inculpații s-au folosit doar de terenul lor, grădina din jurul casei lor, primit ca zestre și nu a împiedicat în nici un fel pe sora sa să folosească terenul ce a fost primit de la părinți. Consideră că în cauză s-a administrat un probatoriu superficial, fiind necesare efectuarea de probe, inclusiv a unei expertize topo, pentru a se stabili ce teren au arat inculpați, întinderea acestuia, astfel s-ar fi putut dovedi că inculpații și-au arat terenul lor și nu al părții vătămate.
Examinând decizia atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate cazurile de nelegalitate și netemeinicie, prevăzute de art.385/9 Cod de procedură penală, Curtea constată că hotărârile atacate sunt netemeinice, iar recursul declarat de partea vătămată fiind întemeiat, urmează a fi admis, potrivit dispozitivului prezentei.
Din actele și lucrările aflate la dosar, instanța de recurs reține că părții vătămate i s-a atribuit în proprietate un teren în suprafață de 2800 mp. situat în intravilanul comunei, pe strada -, iar prin sentința civilă nr.170/07.02.2006 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, a fost pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc la data de 22.11.2007, inculpații și (din care numai primul a fost parte în procesul în care s-a pronunțat sentința civilă mai sus arătată) au continuat să folosească acest teren, cultivându-l, împiedicând-o astfel pe partea vătămată să-l folosească. Totodată, Curtea apreciază că în mod just a fost reținută vinovăția inculpaților în ce privește săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor, aceea de nerespectare a hotărârii judecătorești, în modalitatea împiedicării unui imobil, teren, deținut de către partea civilă în temeiul unei hotărâri judecătorești și a dispus condamnarea acestora.
Susținerile inculpaților recurenți cu privire la nevinovăția lor nu pot fi primite fiind lipsite de fundament și vor fi înlăturate în consecință.
Față de faptele inculpaților și, atitudinea de nerecunoaștere, gardul de pericol social al faptelor, pedeapsa închisorii cu suspendare corespunde mai bine criteriilor de individualizare ale pedepsei.
Scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării pedepselor cu închisoarea de 6 luni aplicată inculpatului, respectiv 3 luni închisoare, în ce privește pe inculpata.
La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de dispozițiile art.72 alin.1 Cod penal, atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât și pentru proporționalizarea acesteia.
Va obliga inculpații la câte 400 RON fiecare cheltuieli judiciare în primă instanță și în căile de atac, restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală va obliga pe partea civilă la 300 RON cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații și.
Admite recursul penal declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr.11/16.01.2009 a Judecătoriei Negrești -O și a deciziei penale nr.115/Ap/25.06.2009 a Tribunalului Satu - M, pe care le casează și modifică în totalitate și rejudecând:
În baza art.271 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 7.07.1947 în, jud. S-M, CNP -, cetățenia română, studii 4 clase, agricultor, stg. mil. satisfăcut, căsătorit,. în,-, jud. S-M, la pedeapsa de:
-6 luni închisoareși interzicerea drepturilor prevăzute de art.71,64 lit. a teza II și b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.271 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpata, fiica lui și, născută la 13.10.1950 în, jud. S-M, CNP -, cetățenia română, studii 5 clase, agricultor, căsătorită,. în, nr.833, jud. S-M, la pedeapsa de:
-3 luni închisoareși interzicerea drepturilor prevăzute de art.71,64 lit. a teza II și b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepselor, precum și a pedepselor accesorii aplicate celor doi inculpați pe durata unui termen de încercare de2 ani 6 luniîn cazul inculpatului, respectiv2 ani 3 luniîn cazul inculpatei.
În baza art.170 Cod de procedură penală dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul repunerii părții civile în posesia terenului în suprafață de 2800 mp situat în str. - din.
Respinge cererea părții civile privind obligarea inculpaților la despăgubiri.
Obligă inculpații la câte 400 RON fiecare cheltuieli judiciare în primă instanță și în căile de atac, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă partea civilă la 300 RON cheltuieli judiciare în apel.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie CA/10.12.2009
Judecători apel -
Judecător fond
AS/10.12.2009
2 ex.
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Pușcaș Mircea
