Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 103/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 103/2009
Ședința publică din 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției emise la data de 13.07.2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr. 426/P/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns petentul și apărătorul ales al intimatului, avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au acvirat la prezenta cauză dosarele nr. 661/II/2/2009 și 426/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Petentul depune la dosar două înscrisuri.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției pronunțate de procuror șu începerea urmăririi penale asupra notarului.
Apărătorul ales al intimatului, avocat, solicită respingerea plângerii formulate de petent și menținerea soluției dată de procuror ca temeinică și legală. Arată că petentul este în eroare cu privire la actul întocmit în fața notarului, care doar a legalizat semnăturile de pe un act de cesiune. Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanță privind onorariul avocațial.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată și menținerea rezoluției pronunțate ca temeinică și legală, apreciind că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, față de probele administrate în cauză.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față:
În deliberare, constată că prin plângerea formulată și înregistrată la această C sub dosar penal nr- petentul a solicitat desființarea rezoluției adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la data de 13.07.2009 în dosar nr. 426/P/2009 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
În expunerea scrisă a motivelor plângerii sale (f 2) petentul relevă, în esență, că intimatul a autentificat un act notarial în care a consemnat nereal că el, petentul, ar fi consimțit la vânzarea cotei părți a proprietății sale din terasa blocului în care locuiește.
Arată petiționarul că în temeiul acestui act, pe care-l consideră vădit ilegal, beneficiarul Rao bținut autorizație de construcție, lezându-i în mod iremediabil dreptul la proprietate.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate (f 22-25), prin prisma dispozițiilor art. 2781al. 7 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
1. Prin rezoluția adoptată la 13.07.2009 în dosar nr. 426/P/2009 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa dispus, în temeiul art. 228 al. 4 rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de notarul public sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, Parchetul a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Actul notarial reclamat de către persoana vătămată îl reprezintă legalizarea semnăturii cu privire la un contract de cesiune al proprietarilor apartamentelor situate în mun. Sibiu,-,. 17,. A, jud. Sibiu. Acest contract de cesiune se întemeiază pe procesul verbal al Adunării Generale a Asociației de proprietari CT 5 B din mun. Sibiu,-,. 17,. A, jud. Sibiu, potrivit căruia proprietarii de apartamente sunt de acord cu edificarea unei mansarde pe terasa blocului de către numitul R, indicându-se totodată că pentru întocmirea formalităților este împuternicit reprezentantul scării, iar părțile care și-au exprimat consimțământul sunt cele cuprinse în tabel. Ca atare, la notar, cu contractul de cesiune, nu s-au prezentat părțile în persoană, ci "reprezentantul scării",.
În consecință, încheierea de legalizare nr. 4081 din 17.10.2007 emisă de notarul public respectă condițiile de formă și de fond privitoare la legalizarea semnăturii unui înscris, conform art. 89 din Legea nr. 36/1995, întrucât în fața notarului public s-a prezentat și R, iar înscrisul prezentat pentru legalizare nu trebuia să îmbrace forma autentică ca o condiție de valabilitate a actului. Prin legalizarea făcută notarul a atestat că în fața sa s-au prezentat persoanele mai sus menționate cu contractul de cesiune, iar responsabilitatea pentru conținutul și clauzele contractului de cesiune revine reprezentantului proprietarilor de apartamente care s-a prezentat la notar.
Din înscrisurile de la dosar rezultă că persoana vătămată nu și-a exprimat consimțământul cu privire la edificarea terasei de către R, împrejurare care a determinat deschiderea unei acțiuni civile în justiție cu privire la legalitatea autorizației de construire.
Față de cele expuse, s-a apreciat că notarul public în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu cu privire la legalizarea unui înscris a respectat dispozițiile legale, astfel încât lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii reclamate atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
2. Prin rezoluția emisă în dosar nr. 661/II/2/2009 la 31.07.2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa dispus respingerea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției sus arătate, cu următoarele argumente:
Din actele premergătoare efectuate rezultă că notarul și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în limite normale și că a dispus legitim în cauza la care face referire persoana vătămată, asta, în virtutea și numai în limita puterilor lor ce i le recunoaște legea.
Nu există date, informații, indicii, dovezi din care să rezulte că notarul, când a efectuat actul notarial indicat, a fost de rea credință; el a efectuat, când a fost investit cu legalizarea semnăturii de pe documentul contestat, verificările necesare în cadrul puterilor sale specifice.
Actul la care se referă persoana vătămată se întocmește, datorită specificului său, după proceduri notariale speciale: notarul doar legalizează semnătura depusă în prealabil pe un alt înscris și parcurgerea procedurii presupune prezența în fața notarului doar a reprezentantului unei colectivități, a unei comunității. Din această perspectivă nu i se poate imputa notarului că și-a încălcat puterile. Eventualele vicii ale actului contestat se pot invoca într-un eventual proces civil pornit, evident, pe riscul și cheltuiala celui interesat.
3. Curtea reține, la rândul său, în urma verificării actelor de la dosar, că în cauză nu există motive pertinente și suficiente de a considera că făptuitorul și-a îndeplinit, cu știință, în mod defectuos atribuțiile ce-i reveneau în calitate de notar.
4. Curtea arată că în speță actul notarial a fost întocmit cu respectarea strictă a exigențelor privitoare la legalizarea semnăturii unui înscris, conform art. 89 din Legea nr. 36/1995, în fața intimatului prezentându-se numitul, reprezentantul proprietarilor și R, beneficiarul contractului de cesiune, iar înscrisul pentru legalizare nu era ținut să îmbrace forma autentică, ca o condiție de valabilitate a actului.
5. Curtea arată că interesele legitime ale petiționarului nu au fost lezate prin încheierea de către notarul public - în speță, - a actului de legalizare a semnăturii, ci prin însăși perfectarea contractului de cesiune, care a fost încheiat de cu totul alte persoane, aspect ce exclude angajarea oricărei răspunderi a intimatului.
6. Curtea subliniază că eventualele vătămări aduse intereselor legitime ale petentului nu sunt imputabile intimatului, ci persoanelor care au perfectat actul de cesiune, act ce a fost legalizat în mod corect, sub aspectul semnăturii unui înscris, de către notar.
7. Față de cele ce preced, Curtea, apreciind că în cauză nu poate fi argumentată în nici un mod angajarea răspunderii penale a intimatului, iar rezoluția atacată se întemeiază în mod obiectiv pe actele și lucrările din dosar, precum și pe o interpretare corectă a textelor de lege prev. de art. 246 Cod penal, va respinge ca nefondată plângerea petentului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală și către intimat, conform art. 193 Cod procedură penală, cheltuieli justificate cu chitanța de la dosar (f 26).
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției emise la data de 13.07.2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr. 426/P/2009.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă petiționarul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cod procedură penală obligă petiționarul să plătească intimatului suma de 4.000 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu petentul și comunicare cu intimatul.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Tehnored.
2 ex./05.10.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu
