Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ NR. 140/R/2009

Ședința publică din 26 martie 2009

PREȘEDINTE: Rus Claudia

JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica

JUDECĂTOR 3: Munteanu

Procuror:

Grefier:

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent, fiul lui și al lui, născut la 27 decembrie 1960, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.24/P din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, potrivit prevederilor art.278/1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă se prezintă petentul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător din oficiu avocat, în baza delegației de la dosar emisă din oficiu de Baroul Bihor, lipsă fiind făptuitorii G, A, și.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul petentului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetării, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d raportat la art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. d Cod procedură penală. Arată că nu a fost administrată proba cu expertiza medico-legală, inculpatul nu a putut prezenta actele medico-legale.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a hotărârii ca legală și temeinică. Nu se justifică efectuarea expertizei medico-legale, nu se contestă agresiunile care erau justificate.

Petentul recurent arată că este de acord cu susținerile avocatului și precizează că s-a reținut o misiune de luptă a 22 de angajați ai penitenciarului împotriva unei persoane handicapate. Invocă prevederile art. 51 din lege și art. 32 din Regulamentul de aplicare a legii și arată că nu a fost văzut de un medic care avea obligația de a sesiza procurorul dacă constată că persoana a fost suspusă la rele tratamente. Arată că au dispărut unele acte medicale, plângerea s-a depus în 30.09.2005, iar termenul rezonabil prevăzut de Constituție a fost depășit. Nici în prezent nu sunt în sală făptuitorii și arată că făptuitorul A care a cerut respingerea plângerii. Arată că fapta s-a petrecut în 22.08.2005 și a fost transferat la Penitenciarul Gherla. Din actele de la dosar nu a reieșit cât avea tensiunea arterială iar la SML i s-au acordat 8 zile de îngrijiri medicale. Data transferului are aceeași dată cu cea a prezentării la SML și dacă ar fi fost prezentat medicului legist, s-ar fi schimbat încadrarea faptei. în anul 2007 fost prezentat la SML și nu a avut posibilitatea de a prezenta vreun act. Arată că a fost încătușat la mâini și la picioare, a rămas fără dinți, cu maxilarul rupt, cu fractură. Din declarațiile date în cauză a rezultat că a primit doar 2 pastile. Persoanele din cameră au fost mutate pe o altă secție și martorul propus nu a fost audiat. Precizează că a cerut o nouă expertiză IML care să se efectueze în baza actelor medicale iar fișa medicală de la Penitenciarul Oradea nu avea cine să o completeze întrucât medicul era în spital. Solicită trimiterea cauzei la parchet.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 2 mai 2006 iar la această instanță la data de 4 mai 2006 sub nr. de mai sus, petentul a solicitat admiterea acesteia, desființarea Rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.443/P/2005 din 8 martie 2006 și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în vederea continuării cercetărilor.

Prin decizia penală nr. 140/R/26.03.2009, în baza art. 278 alin.8 lit. a Cod procedură penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul,fiul lui și, născut la 27 decembrie 1960 în, CNP -, deținut în Penitenciarul Oradea împotriva Rezoluției din 8 martie 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în dosar nr.443/P/2005, păstrată prin Rezoluția din 5 aprilie 2006 de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din dosar nr.121/VIII.1/2006, pe care menținut-o în totalitate.

În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu - avocat - în sumă de 40 lei conform delegației nr.3163 din 22 mai 2006 s-a dispus a se avansa Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat petentul la 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 30 septembrie 2005, petentul a solicitat trimiterea în judecată a intimaților, A, G și pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor, șantaj, tortură și rele tratamente aplicate deținuților, fapta constând în aceea că la data de 22 august 2005 petentul a fost victima unei agresiuni din partea intimaților, în urma căreia a suferit mai multe fracturi costale.

Au fost audiați martorii, -, și, și, s-a luat declarația petentului și a intimaților și s-au depus acte medicale.

Din probele administrate s-a reținut că în seara zilei de 22 august 2005, după servirea mesei și efectuarea apelului de seară, petentul - care era pe secția deținuților periculoși - a cerut să i se dea un cuțit pentru a tăia o conservă, cerere care potrivit regulamentului este interzisă. Petentul a început să bată în ușă cu banca din interior și a spart un geam, fiind nevoie de grupa de intervenție pentru a-l calma pe acesta, însă continuând să facă scandal a fost nevoie să fie evacuați ceilalți deținuți din cameră, după care petentul a fost imobilizat și mutat în altă cameră.

În timpul intervenției, petentul era înarmat cu o scândură care avea un cui la capăt și mai multe cioburi de la geamul spart iar intimatul a fost tăiat la față de către acesta, petentul aducând injurii la adresa agenților de pază și incitând și pe ceilalți deținuți la revoltă.

După incident, petentul a fost consultat de asistentul medical de serviciu iar ulterior a fost dus la Spitalul Militar și în cele din urmă transferat în Penitenciarul Gherla.

Prin Rezoluția din 8 martie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.443/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați pentru infracțiunile prev. și ped. de art.194 Cod penal, art.246 Cod penal, art.250 Cod penal, art.267 Cod penal și art.267/1 Cod penal pe motiv că aceștia din urmă au acționat potrivit regulamentului, în vederea asigurării ordinii și disciplinei în penitenciar ca urmare a incidentului provocat de petent.

Această soluție s-a păstrat prin Rezoluția emisă de Prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor din 5 aprilie 2006 din dosar nr.121/VIII.1/2006 prin care s-a respins plângerea petentului.

Analizând plângerea petentului prin prisma probelor de la dosar, instanța a apreciat că aceasta este nefondată întrucât astfel cum s-a dovedit, acesta a încălcat regulamentul pentru păstrarea liniștii și ordinii din Penitenciar iar intimații au acționat potrivit regulamentului, faptelor săvârșite de către aceștia lipsindu-le intenția - ca unul din elementele constitutive al infracțiunii considerent pentru care în baza art. 278 alin.8 lit. a Cod procedură penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva Rezoluției din 8 martie 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în dosar nr.443/P/2005, păstrată prin Rezoluția din 5 aprilie 2006 de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din dosar nr.121/VIII.1/2006, pe care menținut-o în totalitate.

În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu - avocat - în sumă de 40 lei conform delegației nr.3163 din 22 mai 2006 s-a dispus a se avansa Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală petentul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe, petentul recurent a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, admiterea plângerii contra actelor procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în vederea continuării cercetării penale în cauză.

Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat.

În mod legal și temeinic prima instanță a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul, întrucât, așa cum s-a dovedit, acesta a încălcat regulamentul pentru păstrarea liniștii și ordinii din Penitenciar iar intimații au acționat potrivit regulamentului, faptelor reținute în sarcina acestora în plângere lipsindu-le intenția, care reprezintă unul din elementele constitutive ale infracțiunii de tortură și supunere la rele tratamente, prev. de art.267 Cod penal și 267/1 Cod penal, la care petentul face referire expresă în plângere și în fața instanței.

În ceea ce privește celelalte infracțiuni la care petentul face referire în plângere, instanța constată că acestea nu există, astfel încât soluția care s-ar fi impus a fi dată de către parchet era aceea a neînceperii urmăririi penale în baza art.10 lit. a Cod procedură penală pe motivul inexistenței acestor fapte și care nu mai poate fi corectată în această cale de atac a petentului. Este vorba despre infracțiunea de șantaj, prev. de art.194 Cod penal, despre infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art.246 Cod penal, care are un caracter subsidiar, și devine incidentă doar atunci când nu există un alt text de lege care să sancționeze comportamentul abuziv al funcționarului, ceea ce nu este cazul în speță, și de infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art.250 Cod penal, despre care, de asemenea, nu poate fi vorba în speță, atâta vreme cât petentul a făcut plângere și pentru infracțiunile prev. de art.267 și 267/1 Cod penal la care s-a făcut referire mai sus.

Din probele administrate rezultă că în seara de 22.08.2005, după servirea mesei și efectuarea apelului de seară, petentul care era pe secția deținuților periculoși, a cerut să i se dea un cuțit pentru a tăia o conservă, cerere care, potrivit regulamentului, era interzisă. Petentul a început să bată în ușă cu banca din interior și a spart un geam, fiind nevoie de grupa de intervenție pentru a-l calma pe acesta, însă, continuând să facă scandal, a fost nevoie să fie evacuați ceilalți deținuți din cameră, după care petentul a fost imobilizat și mutat în altă cameră. În timpul intervenției, petentul era înarmat cu o scândură care avea un cui la capăt și mai multe cioburi de la geamul spart, iar intimatul a fost tăiat la față de către acesta, petentul aducând injurii la adresa agenților de pază și incitând și pe ceilalți deținuți la revoltă.

În motivarea recursului, petentul invocă aspecte legate de starea sa de sănătate, rezultată în urma conflictului avut cu forțele de ordine, izbucnit ca urmare a faptului că petentul a încălcat regulamentul pentru păstrarea liniștii și ordinii din Penitenciar, aspecte care nu prezintă relevanță sub aspectul existenței infracțiunilor prev. de art.267 și 267/1 Cod penal, dat fiind faptul că persoanele față de care acesta a formulat plângerea au acționat cu intenția de a aplana conflictul, iar nu cu intenția de a săvârși faptele reținute în sarcina lor în plângere.

Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inc. rec. împotriva sentinței penale nr.24/16.11.2007 a Tribunalului Bihor pe care o va menține în întregime.

Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 160 RON cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 RON onorariu pt. avocat din oficiu, conform delegației 224/2008 va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva sentinței penale nr. 24 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 224/10.01.2008, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 26 martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - -

Red. - 14.04.2009

Jud. fond -

Tehnored. - 3 ex. - 15.04.2009

Președinte:Rus Claudia
Judecători:Rus Claudia, Popovici Corina Rodica, Munteanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Oradea