Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 144/R/2009
Camera de consiliu din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președintele secției
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Procuror: - -
Grefier:
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în O,-, -. 11 împotriva deciziei penale nr. 67/R din 19 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, având ca obiect infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 209 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul contestator, asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 25.03.2009 emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se și faptul că contestatorul a depus în 18.03.2009 motivele contestației în anulare, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul recurentului contestator solicită admiterea în principiu a contestației în anulare în temeiul art. 385 lit. e Cod procedură penală și a art. 6 paragraful 3 lit. g din Convenția drepturilor omului. La data judecării recursului, inculpatul a depus o cerere de amânare, adeverință medicală dar instanța în mod nelegal a respins cererea de amânare.
Procurorul solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației în anulare întrucât nu ne aflăm în prezența aplicării art. 386 Cod procedură penală, contestatorul nefiind lipsit de dreptul la apărare și nu există nici un motiv de nelegalitate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 67/R/2009, Curtea de APEL ORADEA, în baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală, a respins ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații recurenți, și împotriva deciziei penale nr. 289 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.
A obligat pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut următoarele:
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor articolului 3856aliniatul 2 Cod procedură penală și articolul 38514Cod procedură penală, curtea a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile formulate de inculpați apar ca neîntemeiate și, în consecință, în baza prevederilor articolului 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală au fost respinse ca atare.
Criticile formulate de inculpați sunt nefondate.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în intervalul 16 iunie 2005 - 25 iulie 2006, în baza unor rezoluții infracționale distincte, pe timp de noapte și prin efracție, în diferite forme de participație, inculpații, și au comis 5 infracțiuni de furt din societăți comerciale situate în municipiul
Inculpații au recunoscut comiterea infracțiunilor pe tot parcursul procesului penal (filele 33-35, 63-65, 95, 104-105, 151-154, 162 și fila 48 inculpatul; filele 41-43, 100-102, 163 șifilele 135, 72 inculpatul; filele 103, 165, fila 70, inculpatul ).
a) Hotărârea instanței de apel cu privire la aplicarea prevederilor articolului 118 Cod penal față de inculpatul este legală și temeinică.
În sarcina inculpatului s-a reținut comiterea unui număr de 4 infracțiuni de furt calificat, prevăzute de articolele 208-209 litera i Cod penal (punctele 1,2), articolele 208-209 literele a,g,i (punctele 4,5), respectiv o complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de articolul 26 Cod penal raportat la articolele 208-209 literele a,g,i Cod penal(punctul 3).
Prin hotărârea instanței de fond inculpatul a fost condamnat pentru cele 5 infracțiuni cu reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de articolul 74 literele a,b și c Cod penal la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare în condițiile articolului 861Cod penal.
aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond l-a obligat pe inculpat alături de coinculpații, și la plata sumei de 670 lei către partea civilă L Totodată, instanța a constatat că părțile vătămate C SRL, C SRL și C SRL nu au formulat pretenții civile în cauză și a respins pretențiile părții civile C SRL, întrucât prejudiciul a fost reparat integral.
Instanța de control judiciar a reformat hotărârea instanței de fond față de inculpatul, în sensul că a dispus confiscarea specială a câte 150 lei de la inculpatul recurent și inculpatul, precum și a sumei de 100 lei de la inculpatul.
Prin urmare, instanța de recurs a examinat calea de atac exercitată cu respectarea prevederilor articolului 385 aliniatul 4 teza finală Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpatul vizează doar hotărârea instanței de apel și este neîntemeiat, întrucât, în mod corect, instanța de control judiciar a făcut aplicarea prevederilor art. 118 litera d Cod penal, în speță. Astfel, inculpatul a sustras de la SRL O, în noaptea de 7/8 octombrie 2005, mai multe bunuri în valoare de 300 lei, din care s-a recuperat 200 lei (punctul 2 din rechizitoriu). Întrucât a rămas nereparat prejudiciul de 100 lei, iar partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză, în mod judicios, instanța de apel a dispus confiscarea specială conform articolului 118 litera e cu referire la articolul 112 litera f Cod penal a sumei de 100 lei, obținută de inculpat cu titlu de folos necuvenit.
Referitor la fapta de la punctul 4 din rechizitoriu, se observă că inculpatul împreună cu au sustras de la L bunuri pe care le-au valorificat cu suma de 200 lei, banii fiind împărțiți între ei. Partea vătămată a renunțat la pretențiile civile formulate în faza de urmărire penală - 700 lei, astfel că, cu privire la folosul injust obținut de fiecare inculpat, în mod corect, instanța de apel a făcut aplicarea articolului 118 litera e Cod penal și aliniatul 4 Cod penal.
În consecință, recursul penal declarat de inculpatul apare ca nefondat și în baza articolului 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală a fost respins ca atare.
b) În speță, nu sunt incidente prevederile articolului 181Cod penal, neputându-se dispune achitarea inculpatului în baza articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera1Cod procedură penală pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de articolul 26 Cod penal raportat la articolele 208-209 literele a,g,i Cod penal (punctul 3) și articolele 208-209 literele a,g,i Cod penal (punctul 5).
În sarcina inculpatului recurent s-a reținut că, în data de 18/19 martie 2006, în timp ce inculpatul a sustras bunuri de la, acesta împreună cu coinculpații și, au asigurat paza. Prejudiciul în cuantum de 1380 lei fiind reparat parțial, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 670 lei (punctul 3). Totodată, în noaptea de 24/25 iulie 2006, inculpatul recurent împreună cu inculpatul au asigurat paza la SRL O în timp ce inculpatul a pătruns prin spargerea vitrinei în sediul societății și a luat bunuri în valoare de 900 lei. Bunurile sustrase au fost valorificate de cei 3 inculpați, iaqr banii i-au împărțit în mod egal.
Cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa pe motiv că faptele nu prezintă gradul de pericol social a unei infracțiuni nu poate fi acceptată de către instanța de recurs.
Articolul 181aliniatul 1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță.
În aliniatul 2 al textului legal sus menționat se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea gradului de pericol social, respectiv: modul și mijloacele de comitere a infracțiunii, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, urmarea produsă, precum și persoana și conduita făptuitorului.
În același context al reglementărilor juridice s-a menționat și articolul 18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei, care, printre condiții, și pe aceea ca sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul conținutului acestor reglementări pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținându-se seama însă și de celelalte criterii, inclusiv de datele referitoare la persoana făptuitorului.
În speță, dacă avem în vedere aspectele ce definesc faptele comise de inculpați și modalitățile de săvârșire (furt calificat, în timpul nopții, prin efracție) instanța de recurs poate acredita opinia că există pericol social care reclamă aplicarea represiunii penale. Totuși, trebuie să avem în vedere și cuantumul prejudiciilor cauzate părților vătămate, împrejurarea că inculpații au depus diligențe pentru repararea pagubelor precum și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, faptul că este student, a recunoscut sincer comiterea infracțiunilor. Aceste criterii au fost avute în vedere de către instanța de fond atunci când a procedat la individualizarea pedepselor, aplicând inculpaților pedepse modice, cu reținerea de circumstanțe atenuante judiciare. Totodată, aceste aspecte au fost valorificate de prima instanță și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor - articolul 861Cod penal.
În, consecință, examenul complex și temeinic, care vizează toate elementele ce definesc instituția reglementată de articolul 181Cod penal, a permis instanței de control judiciar să aprecieze că în speță nu se poate dispune achitarea inculpatului pe motiv că faptelor le lipsește gradul de pericol social al unor infracțiuni.
c) Cererea inculpatului de a se dispune redozarea pedepsei este neîntemeiată.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta descrisă în rechizitoriu la punctul 3 și a fost condamnat pentru această infracțiune la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de articolele 208 aliniatul 1 - 209 aliniatul 1 literele a,g,i Cod penal cu aplicarea articolului 37 litera b Cod penal și articolele 74 litera c și 76 litera c Cod penal.
Modul și mijloacele de comitere a infracțiunii imprimă acesteia un grad de pericol social ridicat.
Inculpatul recurent a luat hotărârea infracțională de a sustrage bunuri, pe care a comunicat-o celorlalți inculpați și a sustras prin efracție, pe timp de noapte, bunuri în valoare de 1380 lei. Prejudiciul fiind recuperat parțial, partea vătămată LOs -a constituit parte civilă cu suma de 670 lei.
Având în vedere împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, pericolul social concret al faptei, urmarea produsă, limitele de pedeapsă prevăzute de Cod penal, partea specială pentru infracțiunea de furt calificat, instanța de fond, în mod corect, a individualizat pedeapsa, reținând și circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.
Cât privește persoana inculpatului, din fișa de cazier judiciar (fila 159), rezultă că inculpatul a suferit 5 condamnări anterioare pentru infracțiuni de același gen cu cea din prezenta cauză, comisă în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de articolul 37 litera b Cod penal (pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1009/2003 a Judecătoriei Oradea ).
În baza articolului 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În temeiul prevederilor articolului 192 aliniatul 2 Cod procedură penală și articolul 189 Cod procedură penală, au fost obligați recurenții să plătească statului suma de câte 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Prin contestația în anulare înregistrată la instanță la 25 februarie 2009, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei nr. 67/R/2009 a Curții de APEL ORADEA și a se proceda la rejudecarea recursului.
În motivarea cererii sale contestatorul arată următoarele:
Potrivit art. 386 lit. e Cod de procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: "e) când la rejudecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie".
Învederează că fiind în imposibilitatea de a se prezenta la judecarea recursului în data de 19.02.2009, a solicitat instanței să dispună amânarea judecății, prevalându-se și de dreptul de a fi ascultat de către instanța de recurs și de a i se acorda ultimul cuvânt.
Textul de lege invocat trebuia coroborat cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil, care conferă dreptul fiecărui acuzat "să se apere el însuși" (art. 6 paragraf 3, litera e).
Or, prin cererea adresată instanței de recurs însoțită de dovada imposibilității de a se prezenta, contestatorul a solicitat instanței de recurs să-i dea dreptul de a se apăra el însuși - drept care cuprinde cererea sa de a fi ascultat și de a i se acorda ultimul cuvânt.
Contestatorul arată că norma națională trebuie interpretată în armonie cu jurisprudența pronunțată în domeniul de aplicare al art. 6 paragraf 1 și 3 lit. c) din Convenție, potrivit căreia instanța trebuie să depună diligențe pentru a asigura prezența persoanei interesate în fața sa și ascultarea acesteia, pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil, precum și dreptului la apărare.
Consideră că instanța de recurs i-a încălcat acest drept, ignorând dispozițiile art. 341 Cod de procedură penală, dar și faptul că contestatorul avea dreptul de a-și exprima poziția de ansamblu asupra întregului conținut al dezbaterilor finalizate până la acel moment, să spună tot ce dorește cu privire la fapta săvârșită și cu privire la procesul penal pornit împotriva sa, să se refere la aspectele legate de soluționarea cauzei și de aplicarea pedepsei, precum și la aspectele de procedură.
De asemenea, contestatorul ar fi avut posibilitatea să arate că regretă fapta săvârșită sau să arate că nu o regretă, lucru ce ar fi prezentat importanță asupra recursului declarat.
Acordarea ultimului cuvânt și dreptul de a fi ascultat trebuie privit în antiteză cu dreptul la tăcere, drept prevăzut de art. 70 Cod de procedură penală.
Contestatorul învederează că potrivit practicii principiul egalității armelor și dreptul la o procedură contradictorie impune ca partea interesată să fie autorizată (citată) să se prezinte în fața instanței pentru a contesta concluziile procurorului și caracterul agresiv al rechizitoriului său.
Arată că cererea sa a fost însoțită de actele medicale doveditoare, care confirmă faptul că a fost în imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței de judecată.
Cererea de amânare nu a fost formulată doar pentru a tergiversa judecarea cauzei, cum a fost interpretată de instanța de recurs.
Verificând contestația atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din actele de la dosar, fișa de consultații medicale, adeverința medicală, contestatorul nu se afla în imposibilitatea de a se prezenta în instanță. Conform actelor medicale, contestatorul s-a prezentat la medic la 17 februarie 2009 și i s-a recomandat în funcție de boală, repaus la pat, fără să se specifice perioada de timp recomandată.
În aceste condiții, instanța consideră că pentru data de 19 februarie 2009, când s-a judecat recursul contestatorului, impedimentul de a se prezenta în instanță nu a existat.
Așa fiind, instanța consideră că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 386 Cod de procedură penală (cazurile enumerate în acest articol fiind limitativ prevăzute de legiuitor), pentru ca o atare contestație să fie admisă și pe cale de consecință va respinge contestația în anulare formulată, nefiind îndeplinite condițiile cerute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ÎN PRINCIPIU contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în O,-, -. 11, jud. B împotriva deciziei penale nr. 67/R/2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL ORADEA.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red. - 07.04.2009
Jud. recurs - - -
Jud. apel - -
Jud. fond - C
Tehnored. - 2 ex. - 09.04.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Țarcă Gabriela, Munteanu Traian
