Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 154/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781C.P.P. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE FOND
SENTINȚA PENALĂ NR. 154
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Preșdinte: - - JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier: -
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea plângerii formulate de petiționarul împotriva rezoluției nr. 199/P/2008 din 30 iunie 2008 a Parchetului de pe lângî Curtea de Apel Alba Iulia și a rezoluției nr. 873/II/2/2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit atât petiționarul cât și intimații, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referaul oral al cauzei după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra cauzei.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea plângerii ca nefondată întrucât rezoluțiile de netrimitere în judecată sunt legale și temeinice.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra procesului penal de față.
Constată că, la data de 30 septembrie 2008 s-a înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr-, plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției nr. 199/P/2008 din 30 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a rezoluției nr. 873/II/2/2008 din 03.09.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În fapt:
Petiționarul s-a adresat organelor de urmărire penală solicitând tragerea la răspundere penală a ofițerilor de poliție u, și precum și a subofițerului G, - toți din cadrul Sibiu - pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250al. 3.Cod Penal, arătând în esență că, la data de 13.05.2003, sus-numiții, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, au exercitat violențe asupra sa producându-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin rezoluția nr. 199/P/2008 din 30 iunie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulias -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor menționate mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 250 al. 3.
Cod PenalPentru a dispune această soluție organul de urmărire penală a reținut că, la data de 13.05.2003 petiționarul a fost sunat la interfonul imobilului în care locuia, de către ofițerul (fostă ), care i-a solicitat să coboare sub pretextul că i-a tamponat mașina.
Când petiționarul a coborât în fața scării blocului, a fost informat de către polițiștii menționați mai sus că au mandat de percheziție a locuinței.
S-a reținut că petiționarul a început să-i insulte după care s-a deplasat la mașina sa și, din portbagaj, a scos o serie de ziare pe care le-a prezentat polițiștilor.
Profitând apoi de neatenția acestora petiționarul a fugit, a traversat strada - fiind și evitat de un autovehicul care se afla în trafic - după care s-a împiedicat și a căzut lovindu-se la genunchiul stâng, degetul V de la mâna și drept.
Persoana vătămată a fost ajunsă însă de polițiștii care au procedat la încătușarea sa, l-au condus la autoturismul lor și au așteptat sosirea avocatului ales, martorul.
În aceiași dată persoana vătămată din prezenta cauză - - a fost prezentat instanței care a dispus arestarea sa preventivă.
La depunerea în Arestul IPJ Sibiu a fost examinat medical constatându-se că prezenta contuzii la genunchiul stâng, drept și degetul V de la mâna, precum și excoriații în regiunea lombară.
Prin rezoluția organului de urmărire penală s-a reținut și că, în fișa medicală pentru deținuți întocmită la depunerea în arest, nu s-a consemnat ca partea vătămată să acuze alte lovituri sau compresiune la nivelul regiunii mandibulare, forțarea articulațiilor coloanei vertebrale cervicale ori ruptură a ligamentelor mușchilor antebrațului și umărului drept, așa cum a susținut acesta.
În ceea ce privește leziunile reținute în fișa medicală, s-a arătat că acestea sunt confirmate și de raportul de constatare medico-legală din data de 27.05.2005, fiind descrise drept "zone sidefii", actul respectiv consemnând însă în plus, în regiunea lombară dreaptă, pe relieful coloanei și paravertebral, o "zonă sidefie" alungită, de 4/0,6 cm transversală, concluzia medicului-legist fiind însă aceea că toate acestea s-au produs prin cădere pe un plan dur, neregulat și prin zgâriere.
În declarația dată la 16.06.2008 la organul de urmărire penală petiționarul a susținut că cicatricea din zona lombară dreapta, pe relieful coloanei și paravertebral, i-ar fi fost produsă prin compresiunea cătușei de către polițiști.
Cu privire la acest aspect s-a reținut că această leziune nu a fost menționată în fișa medicală întocmită la data depunerii în arest iar martorii oculari și au precizat că persoana vătămată avea niște leziuni pe spate, în regiunea lombară, care arătau ca niște zgârieturi, însă nu păreau recente precum cele de la și genunchi.
Față de toate aceste aspecte organul de urmărire penală a concluzionat că leziunile prezentate de petiționarul persoană vătămată s-au produs prin cădere pe asfalt, ca urmare a faptului că acesta a încercat să se opună (?!?) efectuării percheziției dispuse de instanță iar polițiștii au fost obligați să procedeze la urmărirea, prinderea și încătușarea sa.
S-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă deoarece leziunile prezentate de persoana vătămată nu s-au produs prin loviri active, nefiind cauzate nici chiar în dinamica procesului de imobilizare, ci doar în faza de urmărire a acestuia.
La data de 28.07.2008 persoana vătămată a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 199/P/2008 din 30 iunie 2008.
Plângerea a fost adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și expediată prin poștă.
Datorită coincidenței de adresă plângerea a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr-.
Instanța, constatând evidenta eroare precum și intenția persoanei vătămate de a se adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru îndeplinirea procedurilor prealabile prev. de art. 2781C.P.P. a pronunțat sentința penală nr. 90 din 21 august 2008 prin care a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin Rezoluția nr. 873/II/2/2008 din 03.09.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (dosar nr. 873/II/2/2008 atașat la dosar nr. 199/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iulia ) plângerea petiționarului a fost respinsă ca neîntemeiată.
În continuarea procedurii prevăzute de art. 2781petiționarul C.P.P. s-a adresat instanței de judecată, plângerea fiind înregistrată sub nr- la Curtea de Apel Alba Iulia.
În motivarea plângerii petiționarul critică soluțiile organelor de urmărire penală arătând că, în opinia sa, făptuitorii intimați, și G au comis infracțiunea de purtare abuzivă, în mod direct și în formă agravată, prin lovirea sa și prin aducerea de injurii iar făptuitorul intimat a comis aceiași infracțiune, în mod indirect, prin aceea că a asistat la lovirea sa de către ceilalți 4 polițiști și a acceptat folosirea de către aceștia a manifestărilor violente, atât fizice cât și de limbaj.
A solicitat judecarea făptuitorilor atât pentru infracțiunea respectivă cât și pentru infracțiunile de lovire și alte violențe prev. de art. 180 și Cod Penal vătămare corporală prev. de art. 181
Cod PenalTot în motivarea plângerii petiționarul a susținut că "abuzurile și nedreptățile" la care a fost supus au avut rolul de denigrare și intimidare întrucât pe rolul instanțelor se află mai multe procese pe care le-a intentat magistraților și cât și a Primarului mun. Sibiu care se opun retrocedării către petiționar a unui imobil proprietate personală, situat în Sibiu,-, confiscat abuziv în perioada comunistă.
Petiționarul a acuzat organul de urmărire penală de "părtinire" întrucât deși a propus audierea ca martori în cauză a unor persoane - avocatul care l-a dus la medicina legală, judecătorul N care l-a văzut plin de sânge în Arestul Poliției Sibiu în momentul în care a fost vizitat de Consulul iei la B, consulul Munch, traducătoarea consulatului - aceștia nu au fost audiați.
Prin încheierea nr. 158/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- s-a admis cererea petiționarului, de strămutare a cauzei, de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Craiova.
În consecință, prin încheierea din 17 februarie 2009 dată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr- s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de Apel Craiova unde a fost înregistrată sub nr-.
Pe parcursul judecării cauzei petiționarul a depus la dosar, în susținerea plângerii, jurisprudență CEDO (cauzaBursuc contra României) și mai multe copii ale unor articole de presă.
Totodată, la solicitarea instanței, Curtea de Apel Galația înaintat copii ale ordonanței nr. 186/P/13.05.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, ale autorizației de percheziție nr. 17 emisă de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 4425/2005 și ale mandatului de arestare preventivă nr. 21/13.05.2005 emis de Tribunalul Sibiu.
Mai înainte de a intra în analiza fondului acestei cauze instanța consideră că se impun a fi făcute unele precizări - și care din păcate nu au fost făcute de organul de urmărire penală deși ar ajutat la înțelegerea mai exactă a situației.
1. O primă precizare este aceea că, într-adevăr, între petiționarul și procurorul, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu la data respectivă, există mai multe litigii civile legate de un imobil ce a aparținut familiei petiționarului și care a fost confiscat de către stat în perioada comunistă, ca urmare a faptului că familia petiționarului a ales să emigreze în Vest.
Acest imobil a ajuns apoi în posesia procurorului, după revoluția din 1989 a fost revendicat de petiționar și, în mod inerent, între cele două persoane s-au creat anumite animozități care s-au reflectat și în mai multe articole de presă.
Totodată petiționarul este convins de faptul că procurorul i-a înscenat comiterea unor fapte penale pentru a-l determina să renunțe la pretențiile sale civile.
2. Oad oua precizare este legată de faptul că, la data respectivă petiționarul avea calitatea de inculpat în cauza penală nr. 186/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Urmărirea penală era începută împotriva sa din data de 11.05.2005, pentru comiterea infracțiunilor de act sexual cu un minor prev. de art. 198 al. 1 și Cod Penal corupție sexuală prev. de art. 202 al. 1 Cod Penal, extinsă ulterior și pentru infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 al. 1,2,3
Cod PenalLa data prezentării organelor de poliție la domiciliul său (13.05.2009) acestea se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu având autorizație de percheziție emisă de către instanță iar în aceiași zi s-a emis și mandat de arestare preventivă pentru infracțiunile menționate mai sus ( primele două - a se vedea dosarul Curții de Apel Craiova nr-, fila 70, 71, 72)
De altfel persoana vătămată a și fost trimisă în judecată, în calitate de inculpat iar în prezent acea cauză se află pe rolul Curții de Apel Galați, cu nr-, nefiind finalizată.
Prin urmare, instanța concluzionează că, în condițiile în care intenția petiționarului de a sustrage de la cercetările respective și de a zădărnici urmărirea penală ce se efectua împotriva sa era evidentă - petiționarul a fugit de organele de poliție - prinderea sa, urmată de imobilizarea în vederea prezentării la Parchet și ulterior la instanță, este justificată și legală.
Dacă ar fi intenționat doar să împiedice pătrunderea în imobil a organelor de poliție, fără martori, (lucru greu de crezut datorită procedurii pe care aceștia erau obligați să o urmeze, conform Codului d e Procedură Penală) petiționarul nu ar fi trebuit să fugă ci să ceară, în mod insistent, deplasarea la fața locului a unor martori.
De altfel, după cum se va arăta mai jos, pătrunderea în imobil nu s-a făcut decât în prezența apărătorului petiționarului și a doi martori.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului admite posibilitatea folosirii forței împotriva unei persoane, în vederea imobilizării acesteia, atunci când recurgerea la forță este determinată chiar de comportamentul victimei ( cauzaKopcych contra Poloniei, cauzaColac contra Franței)
Urmează însă ca, în cauza de față, să se stabilească dacă leziunile persoanei vătămate au fost produse ca urmare a unor loviri active și dacă au fost produse înainte sau în timpul imobilizării ori după ce acesta fusese deja imobilizat de organele de poliție și se afla în custodia agenților statului.
3) În fine, ultima precizare ce se impune a fi făcută este legată de "traseul" plângerii petiționarului.
Astfel, plângerea inițială a petiționarului prin care acesta solicita identificarea "agenților de poliție" a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu sub nr. 331/P/2005, la data de 2 iunie 2005.
Ca urmare a faptului că petiționarul a declarat că a recunoscut pe unul dintre polițiști în persoana subcomisarului de poliție, avându-se în vedere calitatea persoanei în cauză, dosarul a fost înaintat pentru soluționare potrivit competenței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova unde a fost înregistrat sub nr. 187/P/2005, la data de 26 iulie 2005.
Prin rezoluția din 26 august 2006 dată în dosarul nr. 187/P/2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, u, și, cu motivarea că leziunile părții vătămate s-au produs prin cădere și nu ca urmare a lovirii sale de către polițiștii menționați.
La data de 07.10.2005 petiționarul s-a adresat cu plângere Tribunalului Sibiu - fiind format dosarul nr. 5245/2005 - însă această instanță constatat că nu are competența de a soluționa plângerea astfel că, prin sentința penală nr. 5/11.01.2006 s-a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
La Curtea de Apel Alba Iulia plângerea respectivă a fost înregistrată sub nr. 1111/2006 iar prin sentința penală nr. 36/23 martie 2006 a fost respinsă ca inadmisibilă reținându-se că petiționarul nu a urmat procedura prevăzută de art. 2781și nu s-a adresat procurorului ierarhic superior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul iar Înalta Curte de casație și Justiție, prin decizia penală nr. 4377/07.07.2006, dată în dosar nr-, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceiași instanță.
Instanța de recurs a reținut că petiționarul se adresase cu plângere la procurorul ierarhic superior însă, datorită faptului că rezoluția inițială din dosarul nr. 187/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost dată chiar de Procurorul General al acestui parchet, plângerea sa a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De menționat că plângerea fusese deja respinsă prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 16677/5513/07.10.2005.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr- însă, ca urmare a admiterii unei cereri de strămutare formulate de petiționar, prin sentința penală nr. 123/12.12.2006 a acestei instanțe, a fost scoasă de pe rol și înaintată Curții de Apel Suceava.
La Curtea de Apel Suceava cauza a fost pusă pe rol sub același număr de înregistrare, respectiv - iar prin nr. 16 / 25 aprilie 2007 plângerea a fost admisă, au fost desființate rezoluțiile nr. 187/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și nr- a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii intimați, u, și, pentru săvârșirea infracțiunii de prutare abuzivă prev. de art. 250
Cod PenalInstanța respectivă, raportându-se și la cauza CEDOBursuc contra României, a reținut că inițial nu s-a efectuat o anchetă amănunțită și eficientă în legătură cu afirmațiile credibile ale petiționarului, deoarece singurele probe administrate în cauză au fost rapoartele de eveniment întocmite de lucrătorii de poliție, rapoarte între care există contradicții cu privire la locul unde a căzut persoana vătămată și la numărul căderilor.
Ori, în opinia instanței, numărul și modalitatea eventualelor căderi prezintă o importanță deosebită în a explica apariția leziunilor și modul lor de dispunere pe corpul persoanei vătămate, cu atât mai mult cu cât, din concluziile "certificatului" medico-legal nu ar rezulta că leziunile s-au datorat exclusiv căderii ci și zgârierii.
S-a mai arătat că petiționarul nu a fost audiat pentru a fi întrebat dacă dorește să propună probe în susținerea plângerii sale și că, pentru a îndeplini exigențele CEDO și pentru ca o anchetă cu privire la relele tratamente săvârșite de agenți ai statului să poată fi considerată efectivă, ar fi fost necesar ca cercetările să fie efectuate de organe independente de cele implicate în evenimente.
Ori, în speța de față s-a reținut că majoritatea cercetărilor au fost efectuate de către IPJ Sibiu iar polițiștii cercetați erau angajați tot ai acestei instituții.
Prin hotărârea dată Curtea de Apel Suceavaa apreciat ca fiind necesară audierea intimaților, a martorilor (actualmente, participantă la eveniment) (adjunctul șefului IPJ Sibiu) (avocatul ales al petiționarului), audierea petiționarului pentru a preciza care sunt probele pe care le solicită în susținerea plângerii, solicitarea concluziilor anchetei interne efectuate de IPJ Sibiu și a oricăror alte acte cu relevanță în cauză.
Recursurile declarate împotriva acestei sentințe de către petiționar și intimați au fost respinse prin nr. 393/31 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosar nr-.
Ca urmare cauza a fost reînregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 199/P/2008 fiind emise apoi cele două rezoluții împotriva cărora petiționarul a formulat plângerea ce formează obiectul prezentei cauze.
Analizând ansamblul probatoriului administrat în această cauză la urmărirea penală și de către instanțe, așa cum rezultă din dosarele atașate, instanța constată următoarele:
a) Sub aspect procedural Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulias -a conformat indicațiilor date de Curtea de Apel Suceava.
Astfel, prin rezoluția nr. 199/P/2008 din 05.06.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții, u și, sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 3
Cod PenalÎntreaga urmărire penală a fost efectuată în mod nemijlocit de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, deci de un organ independent față de instituția ai cărei angajați erau învinuiții.
A fost audiat petiționarul și învinuiții, cu excepția lui care, deși legal citat, nu s-a prezentat la organul de urmărire penală invocând probleme medicale și depunând acte în acest sens.
Au fost audiați în calitate de martori (fostă ) - polițist participant la eveniment, - avocatul petiționarului de la acea dată, - adjunct al Șefului IPJ Sibiu la acea dată, - ofițer de poliție de la Arestul IPJ Sibiu, - avocat angajat în data de 24.05.2005 și care a vizitat persoana vătămată în arest și s-au făcut demersuri pentru audierea viceconsulului iei la B, domnul Munch și a angajatei.
Se constată faptul că însăși petiționarul a solicitat audierea ca martori a acestor persoane (declarația dată în fața procurorului - fila 5 verso dosar 199/P/2008) iar susținerea sa în sensul că procurorul de caz nu s-a preocupat să dea curs cererii sale este, în mod evident, neîntemeiată.
De precizat că, prin adresa aflată la dosarul de urmărire penală - fila 29 - Consulatul iei la Sibiu a comunicat organului de urmărire penală că domnul viceconsul și doamna, l-au vizitat în arest pe petiționar (cetățean ) în exercitarea unor atribuții oficiale de serviciu, motiv pentru care nu pot fi obligați să depună mărturie.
Oricum, în opinia instanței, audierea ca martori a acestor două persoane nu ar fi putut aduce elemente noi întrucât nu au fost martori oculari la incident și cunosc numai relatarea persoanei vătămate cu privire la cele întâmplate.
Desigur, aceste persoane au văzut leziunile pe care le avea persoana vătămată - aspect ce rezultă indirect din declarațiile celorlalți martori și ale persoanei vătămate - dar nu au procedat la o examinare medicală a acestuia pentru a-și da seama care era mecanismul de producere a leziunilor.
În fine, încă din perioada în care cauza era la pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr- existau la dosar adrese ale IPJ Sibiu în care se menționa faptul că toate documentele întocmite cu prilejul acelei percheziții domiciliare au fost depuse în dosarul penal nr. 186/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și nu rezulta faptul că a fost declanșată și o anchetă administrativă internă.
b) Ca stare de fapt:
Legat de aceste leziuni instanța reține că însăși persoana vătămată a declarat că i-au fost produse după ce, profitând de faptul că polițiștii erau ocupați cu cercetarea mașinii sale, el a fugit.
Persoana vătămată a susținut însă că, urmărindu-l, polițiștii l-au prins, l-au lovit și l-au bruscat în timp ce învinuiții susțin că acesta s-a împiedicat, a căzut (și chiar s-a rostogolit după cum arată învinuiții u și ) după care s-a ridicat dar a fost ajuns, imobilizat și încătușat.
În ceea ce privește insultele, persoana vătămată susține că a fost bruscat și insultat de către polițiști în timp ce aceștia susțin, dimpotrivă, că persoana vătămată este cel care le-a adus injurii, a numit-o pe () "japiță" și i-a acuzat că acționează la ordinul procurorului.
Martora (fostă ), singurul martor ocular al incidentului (persoana vătămată neindicând alți martori în declarațiile sale) confirmă faptul că inculpatul le-a adus injurii și că a încercat să fugă iar colegii săi l-au urmărit, prins și imobilizat.
Martora nu a observat direct momentul prinderii persoanei vătămate și al imobilizării întrucât acest lucru s-a petrecut la oarecare distanță și pe o altă stradă. A văzut însă loviturile de la picior și zgârieturile de pe spate dar s-a relatat de către colegi că, în fuga sa, persoana vătămată s-a împiedicat și a căzut.
În ultima declarație dată în fața procurorului (dosar nr. 199/P/2008) persoana vătămată susține că, după ce a fost adus la mașină a mai fost înjurat și bruscat de "agentul mai tânăr" - probabil - care i-ar fi și luat cheile de la casă din mână, spunându-i că va intra înăuntru și fără el.
Cert este însă că organele de poliție nu au pătruns în imobil decât după ce la fața locului au venit adjunctului Șefului IPJ Sibiu, martorul, avocatul persoanei vătămate, martorul și încă doi martori asistenți.
Acest lucru este confirmat de însăși persoana vătămată care, în plus arată că după sosirea acestor persoane nu a mai fost agresat nici fizic și nici verbal.
Deși în plângerile sale de la instanță persoana vătămată a susținut că cei care l-au agresat erau "polițiști cu cagule", se remarcă faptul că, la urmărirea penală, i-a descris de la început cu anumite trăsături fizice (blond, tânăr etc)ce nu ar fi putut fi observate dacă polițiștii ar fi purtat într-adevăr cagule. Acest aspect, coroborat cu afirmația polițiștilor în sensul că nu purtau cagule fiind în ținute civile, conduc instanța la concluzia că susținerea persoanei vătămate este.
Instanța reține și faptul că, în concluziile raportului de constatare medico legală nr. 296/II/a/38 (fila 12 din dosar nr. 187/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia ) se menționează că leziunile pe care le-a prezentat persoana vătămată s-au putut produce prin zgâriere și cădere pe un plan dur, neregulat.
Raportul de constatare medico-legală a avut în vedere totalitatea cicatricelor pe care persoana vătămată le-a prezentat la data examinării, inclusiv pe cele pe care fișa medicală întocmită la introducerea în arest nu le-a menționat (în regiunea lombară dreaptă, pe relieful coloanei și paravertebral, o "zonă sidefie" alungită, de 4/0,6 cm transversală).
Actul medico-legal nu au fost contestat de persoana vătămată.
Cât privește declarațiile celorlalți martori audiați în cauză - avocatul, ofițerii de poliție și, avocatul - instanța reține că aceștia nu au fost prezenți la momentul incidentului. martori au observat ulterior leziunile pe care le prezenta persoana vătămată iar cei doi avocați au menționat că persoana vătămată acuza producerea lor prin comiterea unor acte de agresiune din partea polițiștilor.
Din coroborarea tuturor acestor probe și mai ales avându-se în vedere concluziile actului medico-legal ce nu indică lovirea activă ca mecanism de producere a leziunilor ci zgârierea și căderea pe un plan dur, neregulat, concluzia instanței este aceea că starea de fapt menționată în rezoluțiile atacate este cea corectă.
Prin urmare, leziunile persoanei vătămate s-au produs anterior imobilizării sale, ca urmare a faptului că a încercat să fugă de organele de poliție, s-a împiedicat și a căzut, fapt ce exclude orice acțiune culpabilă a agenților statului.
Probele administrate nu confirmă exercitarea de violențe fizice sau verbale din partea agenților statului, ulterior imobilizării persoanei vătămate.
Dimpotrivă, martorii () și afirmă că persoana vătămată a fost cel care s-a manifestat verbal agresiv la adresa polițiștilor.
În concluzie, instanța apreciază că organele de urmărire penală au efectuat în speța de față o anchetă efectivă care însă nu confirmă susținerile petiționarului astfel că, în conformitate cu disp. art. 2781al. 8 lit. a C.P.P. plângerea sa împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată va fi respinsă ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției nr. 199/P/2008 din 30 iunie 2008 a Parchetului de pe lângî Curtea de Apel Alba Iulia și a rezoluției nr. 873/II/2/2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 noiembrie 2009.
Grefier,
Red. Jud.
3 ex.
04.01.2010.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
