Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 483/
Ședințapublicădin 18 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Judecător: - -
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de petentul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței penale numărul 36/F din data de 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace audio, potrivit disp. art. 304/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Grefierul de ședință învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul Arhivă relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea; - un memoriu din partea petentului, la care a atașat acte.
Petentul prezent și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Petentul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și a se lua măsurile ce se impun pentru faptele comise de polițistul, intimat intimat în această cauză.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, hotărârea atacată este legală și temeinică. Cu ocazia instrumentării dosarului nu a rezultat un comportament abuziv, așa cum s-a plâns recurentul, astfel încât rezoluția atacată se impune a fi menținută.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Judecătoria Drăgășani, prin sentința penală nr.257 din 5 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.42 și art.30 din Codul d e procedură penală, a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vâlcea, pentru soluționarea plângerii formulată de petentul din comuna, județul V, împotriva rezoluției din 24 mai 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a instanței pentru soluționarea cauzei, dată fiind calitatea intimatului de agent de poliție în baza art.27 alin.3 lit. din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, modificată prin Legea nr.281/2003.
În plângerea înregistrată la 21 iunie 2007, pe rolul Judecătoriei Drăgășani, petiționarul, în contradictoriu cu intimatul agent de poliție, a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună desființarea rezoluției din 24 mai 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.887/II/2/2007.
Petiționarul a pretins că intimatul, având calitatea de agent șef de poliție la Postul de Poliție din comuna, județul V, se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, precum și de cercetare abuzivă, prevăzute și pedepsite de art.246 și art.266 din Codul penal.
Petiționarul a susținut că agentul de poliție, cu ocazia instrumentării dosarului penal nr.817/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, a făcut presiuni împotriva sa pentru a-și retrage plângerea și a-și schimba declarațiile, astfel încât numiții G și să nu fie pedepsiți pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal.
De asemenea, petiționarul îl acuză pe agentul de poliție pentru comportament abuziv în instrumentarea tuturor dosarelor penale care îl privesc pe el și pe socrul său.
După declinarea competenței de către judecătorie, prin sentința penală nr.36/F/05 martie 2008, Tribunalul Vâlcea, în temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, a respins ca nefondată plângerea penală formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 11.04.2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin rezoluția din 11 aprilie 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.121/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.266 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, care a menținut rezoluția pentru legalitate și temeinicie și, pe cale de consecință, a respins plângerea ca neîntemeiată.
Fiind investită cu plângerea împotriva soluției adoptate de procuror, în baza art.2781Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză nu confirmă susținerile petentului. În cauză, nu sunt probe că agentul de poliție și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, cu atât mai mult cu cât martorii G și, acuzați pentru mărturie mincinoasă, nu au modificat și nu au retras declarațiile date în procesul penal, pentru a crea posibilitatea corectării caracterului netemeinic și nelegal al soluției date în cauza respectivă.
Prin urmare, în temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, tribunalul a respins ca nefondată plângerea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului pentru infracțiunile prevăzute de art.246 și 266 din Codul penal.
Petiționarul arată în cuprinsul plângerii sale nemulțumirea față de modul cum lucrătorul de poliție și-a îndeplinit atribuțiunile de serviciu, acuzându-l de comiterea infracțiunilor precizate anterior.
Curtea reține că cercetarea penală în dosarul nr.121/P/2007s-a efectuat sub supravegherea magistratului - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, ce a confirmat actele îndeplinite de către intimat - agentul de poliție.
Nu există din acest punct de vedere niciun fel de dovezi care să ateste încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu de către polițist.
De asemenea, probele administrate demonstrează că activitatea desfășurată de intimat, în calitate deagent - șef de polițiedin cadrul Postului de Polițiedin comuna, județul V, nu realizează nici sub aspectul laturii obiective, nici al celei subiective elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.266 alin.2 Cod penal.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondat recursul declarat de petentul, iar potrivit art.192 Cod procedură penală îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței penale nr.36/F din 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-petent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./06.10.2008
Jud.fond:
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Dumitru Diaconu
