Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 481/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 481/
Ședințapublică din 18 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Judecător: - -
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpatul, de partea civilă și de către partea responsabilă civilmente SC " " SA, împotriva deciziei penale nr. 26/A din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, conform delegației avocațiale nr. 1912/2008, depusă la dosar, avocat pentru recurenta parte responsabilă civilmente conform delegației avocațiale, depusă la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, desemnat din oficiu pentru inculpatul, depune la dosar un certificat medical și precizează că acesta a suferit o intervenție chirurgicală fiind în prezent în convalescență. Solicită amânarea cauzei pentru acest motiv.
Curtea, pune în discuția părților cererea formulată de avocat, privind amânarea cauzei.
Avocat pentru recurenta parte responsabilă civilmente arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul parchetului nu se opune cererii dar în cazul admiterii acesteia recurentul inculpat să facă dovada intervenției chirurgicale și să depună la dosar dovada din care rezultă imposibilitatea sa de prezentare.
Curtea, în legătură cu cererea de amânare a cauzei formulată de avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, o apreciază ca neîntemeiată motiv pentru care o respinge, deoarece prin certificatul medical depus la dosar nu s-a făcut dovada că a suferit vreo intervenție chirurgicală și nici dovada imposibilității de prezentare la acest termen. Având în vedere că prezența inculpatului nu este obligatorie iar lipsa acestuia nu este un impediment pentru soluționarea cauzei și acordă părților cuvântul asupra unor eventuale cereri de formulat.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri
de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursurile în
stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestora.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, susține că nu s-a făcut dovada că s-a formulat cerere de către cei care s-au constituit parte civilă. De asemenea, nu s-a făcut dovada datei la care s-au formulat cererile de constituire de parte civilă, pentru a se verifica dacă acestea s-au formulat în termenul legal, sau nu. Precizează că instanța de fond precum și cea de apel, a acordat o sumă reprezentând despăgubiri civile și morale, mult mai mare decât cea solicitată.
Avocat cu privire la recursul declarat de părțile civile solicită respingerea acestuia. Cu privire la recursul părții responsabile civilmente solicită admiterea acestuia.
Avocat pentru recurenta parte responsabilă civilmente, precizează că părțile civile au avut mai multe demersuri pentru a se constitui părți civile, fiind singurul care a formulat o astfel de cerere. Susține că instanțele de fond și de apel au apreciat că se impune a se acorda despăgubiri la cuantumuri majorate, fabuloase, în comparație cu alte spețe similare. despăgubirilor stabilite de lege (hotărârea de guvern nr. 846/1996) la o societate de asigurări sunt cele menționate în motivele de recurs. De asemenea, partea civilă s-a constituit ca parte civilă și a solicitat ca plata să fie făcută în dolari, dar instanța de fond i-a acordat acestuia despăgubirile în euro. Având în vedere paritatea dolar-euro, rezultă că instanța i-a acordat despăgubiri mai mari decât a solicitat.
Susține că nu trebuie să se facă diferență și despăgubirile trebuie să fie aceleași atât pentru cetățenii străini cât și pentru cetățenii români pentru că accidentul a avut loc în România.
Arată că, la instanța de apel a solicitat introducerea în cauză a fondului de garantare, motivat de faptul că firma intrase în procedura falimentului, dar instanța a respins această cerere. Menționează că, în conformitate cu legea în vigoare Fondul de Garantare vine în locul societății falite și va suporta pentru aceasta costul despăgubirilor, în solidar cu inculpatul.
Pentru motivele invocate solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond pronunțarea unei alte hotărâri.
În subsidiar solicită admiterea recursului, respingerea recursului părții civile având în vedere că i s-a acordat un cuantum mult mai mare decât cel solicitat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului. Susține că latura civilă este corect soluționată cuantumul despăgubirilor corect stabilit, iar în apel cuantumul acestora a fost diminuat. Se poate discuta numai în ceea ce privește moneda în care s-au solicitat despăgubirile respectiv dolari și nu euro, concluzionând că numai sub acest aspect este admisibil recursul.
Precizează că nu se impunea introducerea în cauză a Fondului de Garantare, în apel, pentru că aceasta ar fi fost lipsită de calea de atac a apelului.
Pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpat, de partea civilă și de partea responsabilă civilmente.
Numai în ceea ce privește solicitarea de monedă respectiv dolar sau euro, recursul este admisibil.
Cu privire la hotărârea instanței de fond, inculpatul a susținut că nu a avut cunoștință de aceasta dar a declarat apelul în termen astfel că nu este întemeiată nici această susținere.
URTEA:
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.644 din 4 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.14 și 346 Cod pr.penală și art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003 Cod civil, s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile bulgare.
A fost obligat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 2 martie 1953, domiciliat în comuna, județul A, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Com", la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:
-câte 13.000 euro despăgubiri civile și morale și câte 3000 euro despăgubiri materiale către fiecare din părțile civile: și;
-6000 euro către partea civilă;
-2000 euro către partea civilă, cu titlu de despăgubiri morale.
S-au respins, în rest, pretențiile civile.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Com", la plata următoarelor sume, cu titlu de cheltuieli de spitalizare:
-124,73 lei către partea civilă Spitalul Municipal Câmpulung, județul A;
-4022,11 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B;
-527,62 lei, plus dobânda legală, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență -
S-a constatat că asigurătorul de răspundere civilă "", cu sediul în T M, se află în procedura insolvenței, acțiunea judiciară față de acesta fiind suspendată, de drept, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, a mai fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente " Com", la plata sumelor de 800 lei către stat și 500 lei către părțile civile și, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, în baza probatoriului administrat în dosar, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința penală nr.1710 din 29 decembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosar nr.5865/2001, rămasă definitivă prin decizia penală nr.115/R din 9 martie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală, în dosarul nr.347/P/2005, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, în condițiile art.81 și urm. Cod penal, pentru infracțiunea prev. de art.178 alin.2 și 5 Cod penal și pentru infracțiunea prev. de art.184 alin.1 și 3 rap. la art.181 Cod penal.
S-au constatat grațiate ambele pedepse, cu reducerea în mod corespunzător a termenului de încercare.
În temeiul disp.art.347 Cod pr.penală, instanța a dispus disjungerea acțiunii civile, în urma căreia s-a format un alt dosar având nr. 1329/2005, care, ulterior, a primit nr. unic -, fiind înregistrat pe rolul aceleiași instanțe la data de 15 februarie 2005.
S-a reținut, ca stare de fapt, un accident rutier care a avut loc la data de 20 septembrie 1998, provocat din culpa inculpatului, care a avut ca rezultat decesul victimelor și, precum și vătămarea corporală a părții vătămate, care a suferit leziuni vindecabile în 55 zile îngrijiri medicale, toți cetățeni bulgari.
In cauză, moștenitorii victimei, și anume și (descendenți - fii), s-au constituit părți civile cu câte 30.000 USD fiecare, din care 20.000 USD, despăgubiri morale și 10.000 USD despăgubiri materiale.
Moștenitorul victimei, respectiv fiul său, a solicitat despăgubirea sa cu următoarele sume: 15.000 USD, cheltuieli transport și înmormântare; 15.000 USD contravaloarea obiceiurilor creștinești de pomenire ( inclusiv ridicarea unui monument funerar) și 10.000 USD, datorii contractate de victimă în timpul vieții neachitate către creditori.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 USD, plus dobânda legală, reprezentând despăgubiri morale.
Pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare s-au constituit părți civile Spitalul Municipal Câmpulung A, Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul Clinic de Dr. - e B.
În calitate de părți responsabile civilmente au fost introduse în cauză comitentul SC B SA, asigurătorul de răspundere civilă auto SC SA și SC Câmpulung SA.
În baza disp. art. 998 și 999 Cod civil, au fost admise în parte cererile iar despăgubirile materiale au fost stabilite în raport de statutul social al victimelor, de ritualurile creștin ortodoxe, apreciindu-se că despăgubirile materiale sunt determinabile.
S-a apreciat, de către instanța de fond, că moștenitorii victimelor au suferit și puternice prejudicii morale constând în suferințele psihice provocate de dispariția intempestivă și prematură a părinților lor.
De asemenea, părții civile, în afară de suferințele fizice, i-au fost produse și puternice suferințe psihice, având în vedere că în acel accident au decedat colegii săi cu care se afla în delegație.
Pretențiile civile formulate de, reprezentând datorii contractate de tatăl său în timpul vieții și neachitate, nu au fost acceptate de instanța de fond, cu motivarea că nu este îndeplinită condiția legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
SC B SA a fost obligată, în calitate de comitent, la plata, în solidar cu inculpatul, a despăgubirilor civile admise precum și a cheltuielilor de spitalizare.
S-a constatat, că prin încheierea din 24.04.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, în dosarul nr.850/2002, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC SA Ciar B, fiind desemnat lichidator judiciar SC Ro SRL.
Instanța de fond a reținut, astfel, că potrivit disp. art.36 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, de la data deschiderii procedurii sunt suspendate de drept toate procedurile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
S- constatat, de asemenea de instanța de fond, că cererea de chemare în garanție a numitului, conducătorul celuilalt autoturism implicat în accidentul rutier, excede cadrului procesual conferit de disp. art. 14-42 Cod pr.penală, întrucât acesta nu este parte în procesul penal nefiind nici inculpat și nici parte responsabilă civilmente sau să aibă o altă calitate, mai mult, în tot cursul procesului și-a păstrat calitatea de martor care nu poate fi obligat la despăgubiri civile, o eventuală răspundere civilă putând fi antrenată doar pe calea unei acțiuni civile ulterioare separate.
Totodată, instanța de fond a motivat în hotărârea pronunțată că, deși, s-au acordat numeroase termene de judecată pe parcursul a 2 și 4 luni de la înregistrarea dosarului, de fiecare dată, procedura de citare a părților civile bulgare nu a fost îndeplinită potrivit legii, arătând că nici cu ocazia pronunțării pe fond a acestei sentințe, procedura nu a fost legal îndeplinită cu părțile civile bulgare, dar că, în realizarea cerințelor prevăzute de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului primează judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în detrimentul respectării stricte a dispozițiilor art.291 alin.1 Cod pr.penală, vizând legalitatea procedurii de citare.
Ca atare, instanța de fond a considerat că, având în vedere gradul de probabilitate al persistenței impedimentelor de ordin procedural și pe viitor, cu consecința tergiversării soluționării cauzei, luând în considerare și faptul că nici autoritățile judiciare bulgare investite nu au îndeplinit comisia rogatorie internațională solicitată de instanță, se impune judecarea cauzei și fără a avea procedura cu aceste părți, motivând, totodată, că neîndeplinirea acestei proceduri este sancționată de lege doar cu nulitatea relativă și numai dacă s-a adus o vătămare părților, ceea ce în opinia instanței nu se realizează.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL.
În ședința publică din data de 24 octombrie 2007, partea responsabilă civilmente SC SA a solicitat introducerea în cauză a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor - Departamentul Fond de Garantare.
În motivarea apelurilor, atât inculpatul cât și partea responsabilă civilmente au criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că despăgubirile materiale au fost acordate prin "simple presupuneri".
S-a mai susținut, că în mod nelegal a fost obligat la plata daunelor numai inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SA, și nu s-a admis cererea de chemare în garanție a numitului, deși instanțele care au soluționat latura penală a cauzei au apreciat că și acesta a avut o culpă în producerea evenimentului rutier.
De asemenea, s-a mai susținut, că deși prin sentința penală nr. 1710 din 29 decembrie 2004, s-a dispus introducerea în cauză și a SC Câmpulung, în mod nelegal numai SC Com SA a fost obligată la despăgubiri.
S-a apreciat, că nu s-a făcut o cerere legală de constituire de parte civilă de către moștenitorii victimelor decedate și s-au depășit limitele maxime de dezdăunare stabilite prin nr.HG848/1997, aplicabilă accidentelor din anul 1998.
S-a criticat, de asemenea, sentința, apreciindu-se că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, față de împrejurarea că părțile civile au solicitat despăgubiri în dolari iar instanța a acordat despăgubiri în euro.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.26/A din 6 februarie 2008, admis apelurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC Com SA.
A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de SC SA în contradictoriu cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor- Departamentul Fond de Garantare.
A desființat în parte sentința, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor civile, după cum urmează:
-la câte 10.000 Euro despăgubiri morale și câte 2.000 Euro, despăgubiri materiale către fiecare dintre părțile civile și.
-la 5.000 Euro către partea civilă.
-la 1.600 Euro către partea civilă.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în esență, că intimații - părți civile au formulat cereri de constituire de parte civilă în termen legal (filele 139 - 140, 193, 194 dosar urmărire penală; fila 425 dosar 4906/1999, fila 355 dosar nr.4906/1999 al Judecătoriei Câmpulung; fila 356 din același dosar), iar în mod corect instanța de fond a stabilit că sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale, existând un prejudiciu, o faptă licită, raport de cauzalitate între fapta licită și prejudiciu și vinovăția acelui care a cauzat prejudiciul, constând în imprudența cu care a acționat precum și capacitatea delictuală a celui care a săvârșit fapta ilicită.
Chiar dacă, datorită lipsei de cooperare a părților civile și a autorităților judiciare bulgare, nu au fost administrate probe cu înscrisuri și acte, în mod corect, susține tribunalul, instanța de fond a apreciat că despăgubirile pot fi determinabile și poate fi estimat cuantumul acestora.
S-a avut în vedere, susține tribunalul, în aprecierea despăgubirilor civile, cheltuielile efectuate de moștenitorii celor două victime cu scoaterea cadavrelor din spital și transportul acestora în Bulgaria, faptul că ritualurile creștin - ortodoxe din Bulgaria sunt similare cu cele din România, precum și statutul social al victimelor, care erau angajate în cadrul conducerii unei societăți de marcă din Bulgaria, ritualurile funerare și cheltuielile aferente fiind mai ridicate decât pentru persoane obișnuite.
Totodată, s-a mai avut în vedere de către instanța de fond - arată tribunalul - că Bulgaria are un comparabil și un nivel de trai apropiat celui din România.
Totuși, apreciază tribunalul, deși instanța de fond a acordat daune materiale și morale pe considerentele de esență expuse mai sus, acestea au fost acordate în sume mult mai mari decât cele ce se acordă în mod obișnuit de instanțele din România cetățenilor români aflați în situații asemănătoare cu părțile civile din prezenta cauză, creându-se o situație discriminatorie față de acestea din urmă.
Ca urmare, tribunalul a admis apelurile, a desființat în parte sentința și a redus cuantumul despăgubirilor civile conform dispozitivului enunțat.
Totodată, tribunalul a considerat că, față de împrejurarea că introducerea în cauză a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor - Departamentul Fond de Garantare s-a făcut în apel, cererea formulată de partea responsabilă civilmente Com, este inadmisibilă și a respins-o ca atare, cu motivarea că, astfel, nu ar fi privată această instituție de o cale de atac, situație ce ar fi existentă dacă instanța de apel și nu instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra acestei cereri.
Referitor la cererea de chemare în garanție a numitului, tribunalul a considerat că față de împrejurarea că această persoană nu are calitatea de inculpat sau de parte responsabilă civilmente, o atare cerere nu poate fi primită.
Pe aceleași considerente, tribunalul a reținut că, în mod corect instanța de fond nu a obligat SC Câmpulung SA, în solidar cu inculpatul și cealaltă parte responsabilă civilmente, la despăgubiri civile, SC Câmpulung SA neavând calitatea de comitent al inculpatului.
De asemenea, tribunalul a susținut faptul că, deși instanța de fond a avut în vedere, ca monedă, la acordarea despăgubirilor civile euro și nu USD, o atare situație nu poate duce la concluzia că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, moneda neavând relevanță juridică asupra despăgubirilor acordate.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă, inculpatul și partea responsabilă civilmente Com.
1.Partea civilă critică decizia sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, în esență, pentru următoarele motive:
-valoarea despăgubirilor civile acordate este mult diminuată față de cererile sale, având în vedere pierderea persoanei celei mai apropiate - tatăl său - și durerile cauzate de aceasta, solicitând a fi despăgubit cu suma de 30.000 Euro, daune morale, așa cum a pretins inițial;
-nu și-a exercitat în mod adecvat drepturile pe care legea procesuală penală le acordă, întrucât în calitate de parte civilă nu i s-a adus la cunoștință sentința pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și anume, sentința nr.644 din 4 iulie 2007, care a fost desființată parțial de decizia tribunalului, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a normelor procesuale penale.
2.Inculpatul și partea responsabilă civilmente " Com",critică, de asemenea, decizia atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând, în esență, următoarele motive:
-părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, în condițiile legii, în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art.15 alin.2 Cod pr.penală;
-instanța de fond ca și instanța de apel au acordat despăgubiri în cuantum exagerat de mare, dar fără a fi dovedite și numai pe baza unor prezumții, neluând în considerare nici dovezile că moștenitorul lui a primit despăgubiri de la o firmă de asigurare, și nici dispozițiile Hotărârii de Guvern nr.848/1997, vizând nivelul minim și maxim de dezdăunare de către societățile de asigurare, aplicabile în prezenta cauză, având în vedere că accidentul în urma căruia s-a cauzat decesul victimelor și vătămarea corporală a uneia dintre persoane, a fost comis în anul 1998, aplicabile fiind, astfel, prevederile legale menționate;
-ambele instanțe au acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut prin transformarea despăgubirilor date în moneda euro de instanța de fond, deși părțile civile au solicitat despăgubiri în dolari;
-instanța de apel în mod neîntemeiat a respins cererea de introducere în cauză a Departamentului Fond de Garantare, din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pe considerentul că o atare cerere s-a făcut în apel și că Fondul de Garantare ar fi privat de o cale de atac, întrucât în cauză, pe parcursul judecării apelului s-a declarat falimentul asigurătorului "", care este obligat să preia despăgubirile la care poate fi obligată firma de asigurare ce a fost declarată în faliment, așa cum ar rezulta din dispozițiile art.60 din Legea nr.36/1995, modificată, privind asigurările și reasigurările din România, coroborate cu dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.32/2000, privind societățile comerciale.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că în cauză recursul declarat de părți urmează a fi admis, pentru considerentele ce vor urma:
In primul rând, curtea constată că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.21 Cod pr.penală, întrucât judecata la prima instanță a avut loc fără citarea legală a părților.
O atare situație rezultă din motivul invocat de partea civilă, fiul victimei, prezentat, de altfel, mai sus, în sensul că nu i-a fost adusă la cunoștință sentința penală a instanței de fond și din ceastă cauză drepturile sale au fost vătămate, urmare a încălcării grave a normelor procesual-penale.
Curtea constată, astfel că o atare susținere a recurentului - parte civilă este întemeiată, observând, totodată, că, într-adevăr, acesta nu a fost încunoștințat despre sentința penală pronunțată de instanța de fond, lipsindu-l, astfel, de calea de atac a apelului, apel în care i s-au diminuat și mai mult despăgubirile acordate de instanța de fond, acesta suferind o efectivă vătămare în drepturile sale, vizând despăgubirile solicitate.
De altfel, chiar instanța de fond motivează că această cauză a fost luată în pronunțare cu lipsă de procedură a părților civile de cetățenie bulgară, pe considerentul, de esență, că dacă s-ar aștepta îndeplinirea procedurii de citare cu părțile străine, cauza ar trena nejustificat de mult pe rolul instanței, datorită caracterului unei asemenea proceduri ce poate fi făcută mai anevoios și pe o durată mai mare de timp, precum și insuficienței diligențe depuse de autoritățile bulgare în efectuarea comisii rogatorii internaționale, dispusă de instanță.
Mai mult, instanța de fond arată în considerentele exprimate că nu numai o dată cu luarea pe fond a cauzei procedura a fost nelegal îndeplinită, dar de fiecare dată o atare lipsă de procedură a existat pe tot parcursul derulării procesului penal în primă instanță.
Față de această situație, susținerea în cauză a instanței de fond că a continua procedurile judiciare cu respectarea strictă a dispozițiilor art.291 alin.1 Cod pr.penală, ce vizează citarea părților la judecată, ar însemna înfrângerea regulii a judecării cauzei într-un termen rezonabil, așa cum se prevede în dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât alte termene pentru îndeplinirea procedurii ar fi condus la tergiversarea inutilă a cauzei, nu poate fi primită.
Aceasta, deoarece, regula generală a judecării cauzei în termen rezonabil, așa cum este consacrată în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și în art.10 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi aplicată decât numai în condițiile unui proces desfășurat în conformitate cu normele procedurale obligatorii, mai exact, cu procedura legal îndeplinită.
De altfel, dacă părțile nu au cunoștință de proces - ele se pot prezenta sau nu în condițiile legii pentru a-și face apărările și pentru a-și exercita, eventual, căile de atac - nu poate fi vorba de dreptul la judecarea cauzei în mod echitabil.
De menționat că aceste drepturi de judecare în termen rezonabil și de judecare în mod echitabil, nu pot fi opuse sau ierarhizate ca unul sau altul să aibă prioritate, ci se regăsesc împreună, ele făcând parte mai larg din cuprinsul noțiunii de "dreptul la un proces echitabil" identificat chiar în titlul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca atare, dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil presupune, implicit, și caracterul echitabil al procedurii ce nu poate fi suplinit sau înlocuit, chiar dacă judecătorul ar dori, în mod justificat, accelerarea judecății.
Numai efectuându-se procedura legală cu părțile, înștiințate de termen prin citare, comunicându-i-se piesele dosarului - în speță hotărârea instanței de fond - ceea ce nu s-a făcut, se poate asigura justul echilibru necesar al dreptului la un proces echitabil consacrat de Convenție, ce vizează nu numai dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, așa cum este prevăzut expres în art.6 al Convenției, menționat, dar și principiile consacrate de jurisprudența CEDO, al contradictorialității și al egalității armelor ce nu pot fi realizate decât cu condiția firească a înștiințării părților cu privire la locul și la data judecății, pentru a se prezenta și a-și susține poziția, prezență ce nu poate fi asigurată - desigur în măsura în care dorește să participe la proces - decât prin procedura legală a citării lor.
De altfel, nefiind îndeplinită procedura de citare cu partea civilă recurentă, dar și cu celelalte părți civile, și necomunicându-i-se nici hotărârea primei instanțe, partea civilă-recurentă a fost afectată în mod grav în drepturile sale procesuale, având în vedere că nu a mai avut posibilitatea să declare apel, o atare cauză la tribunal, având ca obiect, după cum se poate constata numai apelul inculpatului și al părții responsabile civilmente.
Ca urmare, nu poate fi acceptată susținerea instanței de fond că o eventuală nulitate relativă în cazul nelegalei citări, nu a adus o vătămare pentru partea civilă, din moment ce ea însăși o reclamă în recursul declarat.
Așa fiind, cum în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.21 Cod pr.penală, în sensul că judecata în primă instanță a avut loc fără citarea legală a părții civile-recurente, curtea va casa ambele hotărâri - instanța de apel trebuia să observe că procedura de citare la prima instanță nu a fost corectă, pronunțând, în consecință, sub acest aspect și tribunalul o hotărâre nelegală - și va trimite cauza la prima instanță, în vederea rejudecării acesteia, în conformitate cu prevederile art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, cazul prevăzut la pct.21, atrăgând această casare cu trimitere.
De altfel, o atare trimitere spre rejudecare a cauzei se impune în subsidiar, și pe considerentul invocat atât de inculpat cât și de partea responsabilă civilmente, că în cauză era necesară și introducerea Fondului de Garantare menționat, instanța de fond urmând a aprecia ea însăși dacă sunt întrunite sau nu condițiile prevăzute de lege în acest sen - în acest mod nu s-ar mai pune problema privării Fondului de Garantare de vreo cale de atac - soluția instanței de apel că această cerere este inadmisibilă, neputând fi primită.
Ca urmare, curtea, față de cele ce preced, va admite atât recursul părții civile cât și celelalte recursuri declarate în cauză, al inculpatului și al părții responsabile civilmente, trimițând cauza spre rejudecare, în conformitate cu prevederile art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, urmând a se face o nouă judecată, luând în considerare toate criticile invocate, așa cum au fost formulate în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul, de partea civilă și de către partea responsabilă civilmente SC " " SA, împotriva deciziei penale nr.26/A din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează decizia sus-menționată precum și sentința penală nr.644 din 4 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr-, de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.3/7 octombrie 2008
Jud.fond
Jud.apel Gh./
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Dumitru Diaconu
