Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 153/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ Nr. 153
Ședința publică de la 29 2008
PREȘEDINTE: Onița Dumitru judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției din 8 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 159/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, asistat de avocat, lipsind intimații și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, avocat depune la dosar concluzii scrise, după care constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat a solicitat admiterea plângerii și restituirea cauzei la parchet pentru examinarea tuturor capetelor din plângerea formulată de petent.
Procurorul solicită respingerea plângerii, actele premergătoare efectuate în cauză confirmând că intimații nu au săvârșit infracțiunile sesizate.
CURTEA,
Asupra plângerii de față:
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin rezoluția din 8 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 159/P/2008 s-a dispus, în baza art. 228 alin.6 rap. la art. 10 lit. a cod pr.penală, neînceperea urmăririi penale față de - avocat în cadrul Baroului D, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 290 și art. 25 rap. la art. 290 cod penal și față de - executor judecătoresc, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 și 291 cod penal.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a reținut următoarele:
La data de 27 februarie 2008, persoana vătămată a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu privire la comiterea infracțiunii de " fals în înscrisuri sub semnătură privată" de către - avocat în cadrul Baroului D, dar și cu privire la comiterea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" de către - executor judecătoresc.
La data de 25 martie 2008, persoana vătămată a susținut că, în fapt, avocat, în cursul lunii 2004, întocmit trei înscrisuri sub semnătură privată, în cuprinsul cărora a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, înscrisuri care, ulterior, au fost folosite de către numitul în fața instanțelor de judecată, în vederea producerii de consecințe juridice.
A mai susținut persoana vătămată că, a întocmit înscrisul intitulat "contract de folosință" pe care l-a antedatat înscriind data de 20 1999 și în cuprinsul căruia a menționat necorespunzător adevărului faptul că numiții și - proprietari, cedau în favoarea -. SRL (societatea administrată de ) folosința unei mori, dar și a terenului aferent acestuia, precum și a anexelor gospodărești ce se aflau pe acesta.
De asemenea, a precizat că, același avocat, a antedatat înscrisul intitulat "contract de închiriere" menționând în mod mincinos data de 1 februarie 2004, precum și faptul că -. SRL închiria în favoarea - SRL (societatea administrată de OG, fiul lui )același imobil (moară), valoarea chiriei fiind de 100 dolari trimestrial.
Potrivit declarației numitului dată la parchet la data de 25 martie 2008, a întocmit și înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de închiriere spațiu" nr. 1/ 1 iulie 2003, pe care l-a antedatat iar în cuprinsul său a atestat necorespunzător adevărului împrejurarea că -.SRL, oferea cu chirie și sub pază către - SRL, mai multe utilaje ce aparțineau - SRL - societatea administrate de partea vătămată și care urma a suporta prețul contractului.
Totodată, petentul a mai susținut că, în cursul lunii ianuarie 2003, avocatul "l-a sfătuit" pe să insereze în cuprinsul înscrisului intitulat "bon" cifra "1", astfel încât să se ateste în mod mincinos, primirea de către partea vătămată de la sus-numitul, a sumei de 13.500 dolari și nu a sumei de 3.500 dolari, cât primise în realitate.
Verificându-se aspectele sesizate, s-au constatat următoarele:
Persoana vătămată, în calitate de administrator al - SRL și, în calitate de administrator al -. SRL, au încheiat un contract de asociere în anul 1998, dar, urmare apariției mai multor neînțelegeri privitoare la acesta, pe rolul instanțelor de judecată au existat mai multe cauze civile sau penale, fiind asistat ori reprezentat de către apărător ales, avocat.
În raport de ultima faptă pretins a fi comisă de către avocat în luna ianuarie 2003 și susceptibilă de încadrare în dispoz. art. 25 rap. la art. 290 cod penal, s-a constatat că în eventualitatea săvârșirii termenul de prescripție a răspunderii penale este împlinit conform dispoz. art. 121, 122 lit. d cod penal, așa încât acțiunea penală nu ar mai putea fi pusă în mișcare urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale.
De asemenea, materialul probator nu a confirmat susținerile persoanei vătămate în sensul că în cursul lunii 2004 avocatul ar fi falsificat trei înscrisuri sub semnătură privată, intitulate "contract de folosință", contract de închiriere" și "contract de închiriere spațiu"; în acest sens, pentru existența infracțiunii prev. de art. 290 cod penal este necesar, pe de o parte, ca înscrisul respectiv să emane de la o persoană particulară, să fie semnat și data de aceasta, iar pe de altă parte, conținutul său să aibă relevanță juridică, să fie a produce consecințe juridice, chiar dacă nu a fost întocmit în acest scop.
Ori, în speță, deși cele trei înscrisuri sunt producătoare de consecințe juridice, nici unul dintre ele nu apare ca fiind redactat și semnat personal de către avocatul sau, cel puțin în prezența acestuia.
De altfel, chiar dacă ar fi fost redactate de către acesta, în lipsa unei semnături a acestuia, înscrisurile contestate ar fi fost lipsite de eficiență juridică și, implicit, în acest fel ar lipsi obiectul material al infracțiunii prev. de art. 290 cod penal.
Numai asumarea conținutului lor, prin semnare, de către o altă persoană poate imprima acestora aptitudinea de a produce consecințe juridice în favoarea părții interesate în acest sens.
În concluzie, chiar și în eventualitatea în care s-ar dovedi că cele trei înscrisuri atestă date necorespunzătoare, actele premergătoare nu confirmă redactarea lor de către iar susținerea părții vătămate, potrivit căreia "avocatul este cel care a redactat toate înscrisurile .întrucât nu ar fi știut să redacteze actele în acea formă" este doar o presupunere a persoanei vătămate și nu poate reprezenta o probă cu privire la identitatea autorului falsurilor reclamate.
Față de cele menționate, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea stabilirii fără echivoc a faptului că acele înscrisuri contestate de către au fost sau nu întocmite în fals, precum și vederea stabilirii autorilor comiterii faptei.
Partea vătămată a precizat, cu ocazia audierii sale la data de 25 martie 2008,că solicită efectuarea de cercetări penale și față de pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246 cod penal, arătând că, în fapt, în cursul anului 2001, acesta a fost investit cu o cerere de executare silită a titlului executoriu nr. 24 din 14 august 2001 al Tribunalului Arbitral D dar, din 2003 nu și-a mai îndeplinit atribuțiunile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale.
Partea vătămată a mai precizat că executorul judecătoresc a folosit în cursul procedurii de executare silită o serie de înscrisuri cu privire la care cunoștea că nu sunt corespunzătoare adevărului, înscrisuri ce sunt enumerate în cuprinsul adresei nr. 448/E/2001 din 29 noiembrie 2004.
Verificând aspectele sesizate, parchetul a reținut, și în acest caz, că susținerile persoanei vătămate sunt neîntemeiate, executorul judecătoresc îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale.
S-a reținut astfel că la data de 29 octombrie 2001, executorul a fost investit de către -, reprezentată legal de cu privire la punerea în executare silită a titlului executoriu nr. 24 dn 14 august 2001, pronunțat de Tribunalul Arbitral, investire urmare căreia a îndeplinit toate formele de executare necesare aducerii la îndeplinire a dispozitivului din hotărârea menționată.
Începând cu sfârșitul lunii aprilie 2002, executorul judecătoresc nu a mai îndeplinit nici un act de executare, întrucât creditoarea a depus la dosarul de executare un înscris intitulat "tranzacție" data 24 aprilie 2002, potrivit căruia creanța urma a fi satisfăcută benevol de către debitoarea -. SRL Sadova, sens în care părțile stabiliseră mai multe termene de plată.
La data de 4 aprilie 2003, a solicitat continuarea executării silite în vederea recuperării sumelor de bani restante, așa încât, debitoarei i-au fost trimise noi somații.
Prin sentința civilă nr. 8736 de la 20 iulie 2004 a Judecătoriei Craiova au fost însă anulate toate formele de executare îndeplinite până în acel moment în dosarul nr. 448/E/2001 și s-a dispus totodată continuarea executării silite, doar pentru altă sumă decât cea menționată în titlul executoriu anterior.
În aceste condiții, bunurile mobile și imobile asupra cărora fusese aplicat anterior sechestru au devenit libere de sarcini, fapt ce a permis înstrăinarea lor conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 7013 din 14 2004 al BNP prin care era vândut imobilul - moară.
Acest lucru a dus la imposibilitatea desăvârșirii executării silite în sensul recuperării debitului restant datorat de -. SRL Sadova.
Executorul judecătoresc a continuat executarea silită, insistând pentru identificarea altor bunuri executabile, sens în care a dispus înființarea popririi asupra conturilor pe care debitoarea le avea deschise la Trezoreria, Bank și Post dar măsura dispusă nu a fost eficientă întrucât debitoarea nu avea conturile respective.
Din probatoriul administrat nu a rezultat că executorul judecătoresc a avut cunoștință că actele de înstrăinare a bunurilor ce făceau obiectul executării silite anterior pronunțării sentinței civile nr. 8736 din 20 iulie 2004 a Judecătoriei Craiova nu ar atesta împrejurări reale, cu atât mai mult cu cât înscrisurile respective, fiind autentice sau având aparența unor înscrisuri cu un conținut corespunzător adevărului, nu ar fi putut fi ignorate de către făptuitorul.
Prin rezoluția nr. 1003/II/2/2008 din 3 iunie 2008 a procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Craiovas -a infirmat soluția dată în cauză de procuror și s-a dispus restituirea dosarului în vederea adoptării unei soluții legale și temeinice reținându-se, în esență, că actele premergătoare efectuate nu au confirmat că avocatul și executorul judecătoresc ar fi săvârșit vreo faptă penală însă, soluția dată este nelegală în ceea ce-l privește pe, întrucât procurorul nu s-a pronunțat în legătură cu faptele la care s-a făcut referire în actul de sesizare.
Cum competența efectuării de cercetări față de nu revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, se impune ca procurorul să dispună disjungerea cauzei și declinarea de competență în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Prin procesul-verbal dat în dosarul nr. 1003/II/2/2008 același procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus îndreptarea erorii materiale a rezoluției menționate mai sus, în sensul înlocuirii pct. 1 al dispozitivului cu "Admiterea în parte a plângerii petentului și infirmarea rezoluției doar în ce privește disjungerea și declinarea competenței soluționării cauzei privind pe pentru infracțiunea prev. de art. 290 cod penal în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova " menținându-se celelalte dispoziții ale rezoluției.
Prin ordonanța din 6 iunie 2008 dată în dosarul nr. 159/P/2008, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea efectuării de cercetări față de, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 cod penal.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 8 mai 2008 s-a formulat prezenta plângere de către petent, conform prev. art. 2881cod pr.penală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În numeroasele memorii, sesizări și concluzii scrise depuse atât personal cât și prin apărător, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, petentul a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale iar, în subsidiar, reținerea cauzei și dispunerea celor legale deoarece în rezoluția atacată nu au fost menționate, în concret elementele constitutive ce lipsesc infracțiunii sesizate.
Plângerea este neîntemeiată și se va respinge pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor dosarului rezultă că, la data de 5 ianuarie 1998 între -. SRL, reprezentată de numitul și - reprezentată de petentul s-a încheiat un contract de asociere în participațiune, obiectul constituindu-l procesul de morărit și panificație și comercializarea produselor obținute.
- a contribuit cu o parte din utilaje iar -. SRL a participat cu terenul, clădirea și alte utilaje necesare valorificării activității comerciale.
Datorită unor neînțelegeri intervenite în executarea convenției, Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie "Oltenia" - Dad ispus, prin Hotărârea nr. 24 de la 14 august 2001 rezilierea contractului de asociere; repunerea părților în situația anterioară în sensul că a fost obligată -. SRL să permită - să demonteze și să ridice utilajele și instalațiile morii Sadova, proprietatea acesteia sau închiriate de acesta; totodată a fost obligată pârâta -. SRL la plata unor sume de bani către -.
Pentru punerea în executare a acestei hotărâri, petentul s-a adresat BEJ și, formându-se dosarul de executare nr. 448/E/2001.
Cum la dosar a fost depus înscrisul intitulat "Tranzacție" încheiat între cele două părți respectiv - și -.SRL la data de 24 aprilie 2002 prin care se stipula achitarea sumei de bani în diferite tranșe, executorul judecătoresc nu a mai îndeplinit nici un act de executare.
Prin sentința civilă nr. 8736 de la 20 iulie 2004 s-au anulat formele de executare întocmite în dosarul de mai sus, în ceea ce privește debitul de 1.135.064.325 lei și s-a dispus continuarea executării silite pentru suma de 758.363.961 lei debit reactualizat până la data de 31 martie 2004.
Cum bunurile mobile și imobile aparținând -. SRL și asupra cărora fusese aplicat sechestrul au fost înstrăinate, nu s-a putut recupera debitul datorat societății al cărei administrator este petentul deși executorul a continuat executarea silită, dispunând înființarea popririi asupra conturilor debitoarei la Trezoreria, și Post dar, datorită insolvabilității debitoarei, executarea nu s-a desăvârșit.
În aceste condiții, este dovedit cu certitudine că, în exercițiul atribuțiunilor sale, executorul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu corectitudine și în conformitate cu dispozițiile legale stăruind pentru a aducerea la îndeplinire a dispozitivului din titlul executoriu, imposibilitatea desăvârșirii executării silite nefiindu-ui imputabilă.
Chiar și în ipoteza în care acesta nu ar fi îndeplinit vreun act sau l-ar fi îndeplinit defectuos, nu a fost dovedită "intenția", fapta prev. de art. 246 cod penal fiind săvârșită potrivit textului legal doar "cu știință".
Rezultă, așadar că lipsește atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii prev. de art. 246 cod penal, rezoluția atacată fiind legală și temeinică sub acest aspect.
De asemeni, nu s-a dovedit săvârșirea infracțiunii de uz de fals, din actele administrate în cauză nerezultând folosirea de către executor a unor înscrisuri despre care acesta știa că sunt false.
De altfel, în plângerea sa, petentul nici nu a menționat expres actele pe care le consideră false și despre care executorul a știut că sunt necorespunzătoare adevărului, făcând trimitere doar la adresa nr. 448/E/2001 din 19 noiembrie 2004.
Rezoluția atacată este temeinică și legală și în ceea ce privește soluția adoptată față de făptuitorul.
Nici o probă de la dosarul cauzei nu dovedește că acesta ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova; nu s-a probat că acesta ar fi contrafăcut scrierea sau subscrierea ori ar fi alterat conținutul celor trei contracte, în orice mod, potrivit cerințelor prev. de art. 290 cod penal, simpla presupunere a petentului că avocatul a redactat toate înscrisurile, deoarece nu se pricepea, nefiind de natură a duce la concluzia că s-a săvârșit o faptă penală.
În declarațiile date la procuror, atât cât și au arătat că înscrisurile au fost redactate de către părțile semnatare, fiind rezultatul voinței lor în funcție de interesele fiecăruia și nu există nici o justificare ca să fi semnat în numele lui contractele contestate.
Aceste contracte i-au fost doar prezentate avocatului de către pentru a fi folosite în fața instanțelor de judecată.
Așa fiind, constatând că rezoluția atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispoz. art. 2781alin. 8 lit. a cod pr.penală, se va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Văzând și dispoz. art. 192 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 8 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 159/P/2008, ca neîntemeiată.
petentul la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 29.09.2008.
- -
Grefier,
- -
Red.jud.OD.
IB/ 7.10.2008.
Președinte:Onița DumitruJudecători:Onița Dumitru
