Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 268/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 268/2008
Ședința publică din 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de petenții Management & Co. KG prin &, & Co. KG prin &, prin &, și prin &, împotriva sentinței penale nr. 75/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul ales al intimatei, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 15.05.2008 s-au înregistrat la dosar motive de recurs formulate de petentele recurente Management & Co. KG și & Co KG reprezentate de &.
Apărătorul ales al intimatei și reprezentanta Parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al intimatei, avocat, solicită respingerea recursurilor declarate de petente, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de petente și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Constată că prin sentința penală nr. 75/24.03.2008 a Tribunalului Alba, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală s-au respins ca nefondate plângerile penale formulate de petentele Management & Co KG, & Co KG, și SA prin reprezentant în România - Societatea Civilă de Avocați " & din B împotriva rezoluției nr.459/II/2/2007 adoptată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, prin care a fost menținută soluția dispusă în dosarul nr.466/P/2006 privind pe învinuita.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 28.08.2007 adoptată în dosarul nr.466/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Albas -a dispus în baza art.ll pct.l lit.b rap. la art.10 lit.d Cpp scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.83 alin.l lit.b din legea nr.84/1998. In adoptarea acestei soluții s-a reținut că fapta susnumitei de a comercializa produse de parfumerie expuse în recipiente de 1,5 1 și având etichete cu inscripția: " de ", " de " etc nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație a unui produs purtând o marcă similară sau identică cu o marcă înregistrată, prev.de art.83 alin.l lit.b din legea 84/1998, lipsind latura subiectivă; procurorul a apreciat că nu a existat intenția învinuitei de a induce în eroare clienții cu privire la produsele de parfumerie pe care le comercializa întrucât din etichetele inscripționate: "" de." rezultă clar că nu era vorba de un produs original, ci de unul cu o asemănătoare celui original.
Această soluție a fost menținută de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba prin rezoluția nr.459/II/2/22 oct.2007.
Împotriva acestei rezoluții, petentele, în calitate de părți vătămate titulare ale mărcilor "-," ", ", și, au formulat plângere în temeiul art.278/1 Cpp solicitând a fi desființate rezoluția nr.459/II/2/2007 și ordonanța nr.466/P/2006 și a se dispune "trimiterea în judecată a învinuitei pentru infracțiunea de contrafacere a mărcilor " ", " ", " " și "" și confiscarea specială a produselor purtând însemnele acestor mărci.
In motivarea plângerii adresate instanței se apreciază că "soluția dispusă prin Rezoluția nr.459/II/2/2007 este netemeinică și nelegală" întrucât s-a făcut o apreciere greșită asupra riscului de confuzie în materia mărcilor, s-a reținut greșit lipsa intenției învinuitei în săvârșirea infracțiunii, au fost ignorate prejudiciile cauzate titularilor de mărci și nu s-a dispus luarea unei măsuri cu privire la produsele identificate, în raport de disp.art.118 lit. e Cp și art.11 alin. 1 lit. c, alin.2 din OUG 100/2005.
Tribunalul, verificând atât rezoluția nr.459/II/2/22 oct.2007 cât și ordonanța nr.466/P/28.08.2007, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul de urmărire penala a constat că acestea sunt legale și temeinice iar plângerea petentelor este nefondată.
Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că la data de 7.09.2006, organele de politie au făcut o verificare la SC Conf.SRL S, societate administrată de numita și au constatat că în incinta magazinului se aflau expuse mai multe recipiente din sticlă, a câte 1,5 1 fiecare; recipientele conțineau diverse cantități de parfum și aveau lipite etichete cu inscripțiile: " de ", " de ", " de ", " de nr.5" etc.
Administratorul firmei a prezentat organelor de control 8 facturi fiscale din care rezulta că produsele respective au fost achiziționate de la SC Distribution SRL C, acest distribuitor fiind și cel care a amenajat în incinta magazinului, o vitrină specială pentru marfa respectivă, a adus recipienții din sticlă și a lipit etichetele cu denumirea produselor.
întrucât numita nu a fost în măsură să prezinte un înscris din care să rezulte acordul producătorilor parfumurilor cu mărcile expuse, pentru vânzarea acestora, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă similară sau identică cu o marcă înregistrată, prev.de art.83 alin.l lit.b din Legea nr.84/1998.
Ulterior, procurorul a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât din felul în care erau comercializate parfumurile respective în magazinul învinuitei și cu denumirea " de. " era evident că nu puteau fi produse originale, prin urmare clienții nu aveau cum să fie induși în eroare asupra produsului pe care-1 cumpărau, neexistând riscul unei confuzii.
Tribunalul a considerat că aprecierea procurorului este corectă, nefiind posibil ca vreun client să cumpere parfum vrac, comercializat în recipiente de 1,5 1 și nu în ambalajul original (sticlă și cutie) ale unui parfum de firmă și să considere că, cumpără produsul original; acestea cu atât mai mult cu cât fiecare recipient avea etichetă cu inscripția " de." ceea ce indică clar că nu este un parfum original.
Prin urmare clientul, nefiind indus în eroare, știind exact ceea ce cumpără și anume un produs asemănător celui de marcă, era conștient de faptul că există și o diferență calitativă între cele 2 produse, astfel că titularul mărcii nu are cum să fie prejudiciat printr-o scădere a valorii comerciale a mărcii.
Tribunalul a apreciat că procurorul a reținut de asemenea corect lipsa intenției învinuitei de a săvârși infracțiunea, întrucât dacă urmărea să pună în circulație un produs cu o marcă similară sau identică cu o marcă înregistrată^ inscripționa recipienții cu etichetele "", " ", " " etc. și nu " de. ".
In ceea ce privește ultima critică adusă de petente soluției adoptate de procuror, referitoare la neconfiscarea specială a produselor identificate în cauză, Tribunalul a apreciat că nici această critică nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.118 Cp sunt supuse confiscării speciale bunurile produse prin infracțiune sau care au fost folosite la săvârșirea acesteia sau care au fost produse, modificate, adoptate în scopul săvârșirii unei infracțiuni sau care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau a căror deținere este interzisă de lege.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu este incident niciunul dintre aceste cazuri de confiscare specială din moment ce nu s-a reținut săvârșirea vreunei infracțiuni de către numita.
Petentele au invocat incidența art.118 al. l lit. a Cp dar parfumurile comercializate de numita nu au fost produse prin săvârșirea vreunei fapte prev. de legea penală; de asemenea s-a invocat incidența art. 11 alin. l lit. c și alin.2 din OUG nr.100/2005; acestea prevăd că instanța judecătorească poate să ordone la cererea reclamantului, distrugerea mărfurilor, dar numai în cazul constatării încălcării unui drept de proprietate industrială, or în prezenta cauză nu s- a constatat această încălcare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petentele Management & Co. KG, & Co. KG, și, toate prin reprezentant &, care au solicitat casarea sentinței și desființarea rezoluțiilor procurorului iar apoi trimiterea în judecată a învinuitei - pentru comiterea infracțiunii de contrafacere a mărcilor și să se dispună măsura confiscării speciale a produselor. S-a arătat că inculpata a creat un risc de confuzie a produselor expuse spre comercializare cu produsele originale, de marcă, ale petentelor, că intenția ei de a săvârși infracțiunea există, aceasta fiind comisă chiar fără existența unui prejudiciu material, instanța omițând să ia măsuri cu privire la produsele identificate în cauză.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză s-a reținut în mod corect că învinuita - nu a comis infracțiunea de punere în circulație a unui produs purtând o marcă similară sau identică cu o marcă înregistrată, prev. de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, respectiv faptei acesteia lipsindu-i latura subiectivă în sensul că nu a existat intenția de a induce în eroare clienții întrucât pe produse existau inscripționări de " de ", ceea ce arăta clar că nu e produsul de marcă, ci doar un alt produs care prezintă o asemănătoare cu cel original. Orice client nu putea fi indus în eroare în sensul de a crede că va cumpăra un produs original, al mărcii respective, ci un produs diferit, care doar are o asemănătoare. Dacă învinuita ar fi avut intenția de a comite infracțiunea imputată, aceasta ar fi inscripționat etichetele cu marca înregistrată.
Critica privind neluarea măsurilor de confiscare sau distrugere a produselor este neîntemeiată.
Nefiind comisă o infracțiune, dispozițiile art. 118 Cod penal privind confiscarea specială nu își au aplicabilitate, la fel ca și dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c și alin. 2 din OUG nr. 100/2005.
Față de cele de mai sus și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile petentelor sunt nefondate și urmează a fi respinse.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală recurentele vor fi obligate să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de petentele Management & Co. KG, & Co. KG, și împotriva sentinței penale nr. 75/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă petiționarele să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Concediu odihnă -
Semnează vicepreședintele Curții
Judecător
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2ex./28.07.2008
Jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu
