Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 44/A/2008
Ședința publică din 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 45/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul în stare de arest asistat de apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 15.05.2008 s-au înregistrat la dosar motivele de apel formulate de inculpat prin apărător ales.
Apărătorul ales al inculpatului și reprezentanta Parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, casarea sentinței instanței de fond și schimbarea calificării faptei din omor calificat în infracțiunea de lovituri sau violențe și vătămări cauzatoare de moarte cu reținerea circumstanțelor atenuante pentru următoarele considerente:
1. încadrarea juridică nu corespunde cu probele de la dosar, probe din care rezultă că inculpatul a lovit victima în cap cu pumnii iar în urma loviturilor aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, suferind leziuni la cap, leziuni care au constituit cauza decesului.
Arată că nu este adevărat că inculpatul ar fi urmărit victima de la ieșire din restaurant și ar fi atacat-o deoarece casa victimei se află la o distanță de circa 50 de restaurant iar victima a plecat de la restaurant cu circa 30 minute înainte de producerea incidentului, victima fiind cea care l-a așteptat pe inculpat în fața casei.
Apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat ci ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, din culpa inculpatului victima lovindu-se la cap.
2. greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, neținându-se seama de prevederile art. 76 alin. 2 Cod penal, neprocedându-se la calcularea pedepsei sub minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Arată că, după cum rezultă din motivele hotărârii, instanța de fond a ținut seama de prevederile art. 72 și 74 Cod penal și chiar a reținut existența unor circumstanțe atenuante dar nu a făcut aplicarea acestora, în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de art. 76 al. 2 Cod penal.
3. inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări din partea victimei produsă prin violență iar instanța de fond nu i-a luat în seamă această circumstanță legală și nu a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Mai arată că la dosarul cauzei există două acte medicale din care rezultă că inculpatul este debil mintal, motiv pentru care acesta are anumite reacții, astfel că trebuia reținută și această împrejurare în folosul inculpatului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat de inculpat doar sub aspectul înlăturării art. 64 lit. c Cod penal, cu privire la celelalte motive de apel solicitând respingerea. Cu privire la primul motiv de apel arată că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat. Raportat la cel de-al doilea motiv de apel arată că susținerile inculpatului sunt nefondate, acestuia aplicându-i-se pedeapsa de 13 ani în timp ce minimul special al pedepsei este de 15 ani. Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel arată că și acesta este nefondat învederând instanței faptul că din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că inculpatul ar fi fost provocat, că victima ar fi aplicat inculpatului lovituri iar raportat la modalitățile de comitere a faptei inculpatul putea să prevadă rezultatele.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 45/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i) pen. în infracțiunea prev. de art. 183.pen.
În baza art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i) pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) pen. art. 76 alin. 1 lit. a) pen. a fost condamnat inculpatul, deținut în prezent în Penitenciarul Aiud, la pedeapsa de:
-13 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71.pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b), c) pen.
În baza art. 350.pr.pen. s-at menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv, începând cu data de 01.06.2007 la zi.
În baza art. 271.pr.civ. s-a luat act de tranzacția intervenită între inculpat și partea civilă, prin împuternicit, pe care a consfințit-o după cum urmează:
"Încheiat azi 12 martie 2008 între, domiciliat în Sibiu, Calea Mari, nr.48, în calitate de împuternicit al părții civile din dosarul nr- prin împuternicirea cu dată certă nr. 94/11.03.2008 înregistrată la Cabinetele asociate de avocatură G și din Sibiu,- pe de o parte și, domiciliat în., nr. 972, văr cu inculpatul pe de altă parte.
în calitate de împuternicit al părții civile declară că a primit pentru aceasta și în numele ei de la pentru vărul său suma de 7500 (șaptemiicincisute) RON cu care au fost acoperite toate pretențiile de ordin civil din dosarul susmenționat, respectiv daunele materiale, daunele morale și onorariul de avocat.
Subsemnatul, în numele și pentru, declar că prin primirea sumei de 7500 (șaptemiicincisute) RON nu mai există nici o pretenție de ordin civil și nici în ceea ce privește latura penală a procesului față de inculpatul ".
În baza art. 14, 346.pr.pen. art. 313 din Lg. nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean Sibiu și a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 4789,83 lei, cu titlu de cheltuieli ocazionate cu spitalizarea victimei, plus dobânzi și penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 191 alin. 1, 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească cheltuielile judiciare în favoarea statului în cuantum de 1500 lei, din care suma de 200 lei a reprezentat onorariul apărătorilor din oficiu la instanță și în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 6 mai 2007, cu aproximație în jurul orelor 21,30, inculpatul și victima se aflau în magazinul " Sadului" din comuna Rîul Sadului, unde consumau bere.
La un moment dat i-a reproșat inculpatului că acesta și-ar fi lăsat niște animale să pășuneze în fâneața lui. Inculpatul a replicat că și oile lui au intrat pe terenul său. Acest incident s-a încheiat aici, fără alte urmări.
Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală (fila 48) că s-a mai întâlnit în data de 06.05.2007, în jurul orelor 20,00 cu în comuna Sadului, iar acesta din urmă i-a reproșat celui dintâi că un de-al său i-a mâncat iarba.
Tot inculpatul a arătat în instanță că, cu un an înainte a mai avut o discuție de același gen cu victima, când acesta din urmă i-a închis vacile în șură, iar relațiile dintre ei nu mai erau așa de apropiate, dar se salutau ( fila 75).
Pa fondul acestor discuții și a consumului de alcool, când s-a întâlnit din nou cu victima în fața casei martorului, inculpatul a lovit victima de câteva ori cu pumnii în zona feței, iar după ce acesta a căzut la pământ, a mai lovit-o în zona capului și toracelui, cu bâta pe care victima o folosea pentru deplasare.
Surprins de martorii Tara - și Tara - în apropierea victimei, inculpatul nu le-a permis acestora să acorde ajutor victimei și le-a cerut, pe ton imperativ, să plece de la locul incidentului.
Martorii Tara și Tara au relatat că în aceeași seară s-au deplasat la locuința lui G, fratele victimei, unde acesta din urmă stătea pe pat, văitându-se că o doare în zona pieptului, reușind să le spună că 1-a bătut numitul "", care este porecla inculpatului.
Martorul G, fratele victimei, a declarat în instanță că cu circa două săptămâni înainte de incident s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a spus că dacă îl prinde pe fratele său,îi dă niște picioare și câteva palme, din cauza unor animale care ar fi intrat pe pășune. Martorul i-a spus inculpatului să-1 lase în pe, că și așa este.
Actele de lovire repetată, aplicate de inculpat, cu intensitate ridicată și în zone anatomice vitale, i-au produs victimei un traumatism cranio-cerebral și toracic, cu ruperea unui cortical și formarea unui hematom subdural, hemotorax, multiple echimoze și excoriații, leziuni traumatice grave, în urma cărora victima în vârstă de 67 ani a fost internată, în stare comatoasă, în Spitalul Clinic Județean Sibiu,unde, în pofida îngrijirilor medicale acordate, în data de 30 mai 2007, decedat.
În raportul de constatare medico-legală (autopsie) efectuat de Sibiu la 10 iulie 2007, se concluzionează că moartea victimei a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu actele de violență exercitate de inculpat, ea datorându-se comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng, operat, leziuni produse prin lovire repetată cu corpuri dure, anterioare decesului cu 3 - 4 săptămâni.
Această stare de fapt a rezultat din materialul probator administrat în cauză, și anume: declarațiile inculpatului, care deși recunoaște fapta, o justifică prin faptul că era sub influența băuturilor alcoolice, raport de constatare medico-legală, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, declarații de martori, raport de expertiză medico-legală psihiatrică.
Împrejurările și modul de comitere a faptelor (hotărârea de a aplica o corecție victimei - o persoană de vârstă înaintată și cu o constituție slabă), numeroasele lovituri aplicate în zone vitale ale corpului victimei, chiar și după ce aceasta a căzut la pământ, lovituri de o intensitate ridicată, cauzându-i multiple fracturi și leziuni grave, dovedesc faptul că inculpatul a acționat cu vinovăție, cel puțin în modalitatea intenției indirecte, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale (moartea victimei) și chiar dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat posibilitatea survenirii lui. Este indubitabil că pe lângă prevedere, inculpatul a manifestat o atitudine de indiferență față de rezultatul faptei sale, întrucât nu a lăsat mai mulți martori să se apropie de victima căzută la pământ, și cu atât mai mult nici nu a încercat el însuși să o salveze.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită. În această situație și având în vedere că actele comise de inculpatul se circumscriu activității specifice ce țin de latura obiectivă a infracțiunii de omor calificat, și nu reprezintă lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, nefiind vorba de o infracțiune preterintenționată, văzând și dispozițiile art. 334.pr.pen. a respins cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i) pen. în infracțiunea prev. de art. 183C.pen.
Având în vedere modalitatea vinovăției la comiterea faptei - intenția, și nu praeterintenția, Tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i) pen. drept pentru care instanța l-a condamnat, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), b), c) pen. art. 76 alin. 1 lit. a) pen. la o pedeapsă de13 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile consacrate de art. 72, 52.pen. și anume:
- limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal,
- gravitatea deosebită a faptei comise și gradul ridicat de pericol social, determinat de modul de comitere a faptei, locul comiterii, împotriva unei persoane vârstnice, de valoarea socială lezată și urmarea gravă a faptei săvârșite,
- persoana inculpatului - care a avut o atitudine procesuală cooperantă și nu posedă antecedente penale,
- circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului și care au fost mai sus relevate.
Astfel, inculpatul nu a fost cunoscut ca un om cu probleme în comunitate, a fost de acord să recupereze prejudiciul și a avut o conduită procesuală sinceră.
În temeiul art. 71.pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b), c) pen.
În baza art. 350.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistând. Astfel, fapta pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și prezintă pericol social extrem de grav.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv, începând cu data de 01.06.2007 la zi.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată, soția victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.526 lei, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare și de înmormântare cu victima, și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale (conform notei de calcul de la filele 47, 48 dosar).
În instanță, la termenul din 12.03.2008, reprezentantul părții civile a învederat că între părți s-a încheiat o tranzacție, că partea civilă a primit suma de bani pe care a pretins-o, iar în prezent nu mai are nici o pretenție de natură pecuniară de la inculpat.
Față de această împrejurare, având în vedere principiul disponibilității în procesul civil, în baza art. 271.pr.civ. instanța a luat act de tranzacția intervenită între inculpat și partea civilă, prin împuternicit, pe care a consfințit-
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul.
Apelul a fost declarat în termen.
În motivarea apelului inculpatul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal susținând că s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptei, faptele întrunind conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 183 Cod penal, inculpatul neintenționând să omoare victima, s-a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei, aplicându-se o pedeapsă peste minimul special, deși s-a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, iar instanța nu a reținut circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 alin. 1 pct. "b" Cod penal, deși infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții, determinată de înjurăturile și amenințările victimei.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate și cererilor invocate de inculpatul apelant și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța apreciază că apelul este nefondat, din următoarele considerente:
Prima instanță a administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în seara zilei de 06 mai 2007, în localitatea Rîul Sadului, pe stradă, în fața casei martorului, inculpatul i-a aplicat victimei lovituri repetate în zona feței, capului și toracelui, folosind pentru unele lovituri și bâta pe care a folosit-o victima la deplasare, producând victimei un traumatism cranio - cerebral și toracic, ruperea unui cortical și formarea unui hematom subdural, hemotorax, multiple echimoze și excoriații, leziuni traumatice grave, care au determinat decesul victimei.
Raportat la starea de fapt reținută, prima instanță a făcut o justă încadrare juridică a faptei, potrivit art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. "i" Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, b, c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. "a" Cod penal și o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei.
Primul motiv de apel, prin care s-a susținut că s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptei, aceasta întrunind conținutul constitutiv al infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 Cod penal este nefondat, deoarece din coroborarea raportului de constatare medico-legală, care a concluzionat că moartea s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng, operat, iar leziunile tanatogeneratoare s-au produs prin lovituri repetate cu corpuri dure (fila 21), cu declarația inculpatului, care a afirmat că a lovit-o pe victimă cu o (fila 75), cu declarația martorului G (fila 94), care afirmă că victima i-a spus că a fost lovit cu bâta în cap și în zona pieptului de inculpat, iar a luat bâta care avea picături de sânge pe ea, rezultă că inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și cu bâta, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral și toracic, multiple echimoze și excoriații, ruperea unui cortical și formarea unui hematom subdural, hemotorax, împrejurări care evidențiază intenția inculpatului de a ucide victima.
Intensitatea loviturilor, zonele vitale unde au fost aplicate și gravitatea numeroaselor leziuni produse, în raport cu vârsta victimei, continuarea lovirii victimei după ce a fost căzută la pământ, evidențiază vinovăția inculpatului care a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu s-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii decesului victimei.
Al doilea motiv de apel, prin care s-a susținut că s-a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei, este nefondat, deoarece prima instanță reținând existența circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, a redus pedeapsa sub minimul special de 15 ani închisoare, aplicând inculpatului o pedeapsă de 13 ani închisoare.
Referitor la reținerea circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 73 alin. 1 lit. "b" Cod penal, instanța apreciază că relațiile conflictuale dintre inculpat și victimă, reproșurile reciproce, chiar dacă sugerează momente de încordare și enervare, nu sunt suficiente ca inculpatul să fi fost sub imperiul unei tulburări în momente critice, tulburarea nefiind puternică și determinată de acțiuni concret definite de lege și întreprinse de victimă, care era o persoană în vârstă de 67 de ani, iar acest motiv de apel este nefondat.
Apelul inculpatului este fondat sub aspectul conținutului pedepsei accesorii, deoarece prima instanță nu a ținut seama de decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a-c Cod penal nu se face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criticile stabilite de art. 71 alin. 3 Cod penal.
În cauză inculpatul nu a exercitat o profesie de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, iar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "c" Cod penal este lipsită de obiect și se impune înlăturarea acestei interdicții.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală instanța va admite apelul, va desființa hotărârea primei instanțe, privind conținutul pedepsei accesorii, și procedând la o nouă judecată va înlătura dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. "c" Cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod penal instanța va menține măsura arestării preventive, iar în temeiul art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, instanța va computa reținerea și arestarea preventivă adăugând și timpul scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 45/13.03.2008 a Tribunalului Sibiu pe care o desființează cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând:
Înlătură interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de litera "c" a art. 64 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă timpul arestării preventive cu începere de la 1.06.2007 până în prezent.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi 15 mai 2008 în ședință publică.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
3 ex./ 26.05.2008
Jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă
