Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 269/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 269/2008
Ședința publică din 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de părțile civile -, -, - - și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 8/A/21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au inculpatul recurent asistat de apărător ales, avocat și partea responsabilă civilmente asistată de avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un memoriu de dezvoltare a motivelor de recurs.
Apărătorii părților și reprezentanta Parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor instanței de fond și apel iar în urma reanalizării întregii probațiuni, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și pe cale de consecință, respingerea acțiunii civile a părților vătămate. Învederează instanței faptul că în mod greșit s-a stabilit că se poate reține inculpatului o culpă exclusivă în producerea accidentului. În subsidiar, în măsura în care se apreciază că nu se impune achitarea inculpatului, solicită să se stabilească că este vorba de o culpă comună.
Arată că instanțele de fond și apel au apreciat că există raport de cauzalitate între faptă și rezultatul produs datorită modului de acțiune a inculpatului. Învederează instanței faptul că inculpatul nu era începător în conducerea acestor utilaje, că acesta are în continuare carnet de conducere pentru aceste utilaje, astfel că este vorba de o experiență a inculpatului în manipularea utilajelor.
Mai arată că s-a pus în discuție faptul că ultimul nu ar fi fost legat la o distanță prevăzută de normele metodologice, însă precizează că legarea arborilor s-a făcut de către victimă și Părțilă, inculpatul neparticipând la această acțiune.
Învederează faptul că există la dosar probe care să contrazică aspectele tratate de instanțele de fond și apel în motivarea hotărârilor, respectiv: faptul că inculpatul nu avea carnet de -ist, că inculpatul nu s-ar fi asigurat că cei doi s-au îndepărtat și faptul că inculpatul ar fi făcut manevra la dreapta, calificată ca fiind greșită doar de către inginerul. Arată că din declarația martorului Părțilă rezultă că aceștia s-au îndepărtat și că este posibil ca victima să se fi apropiat pentru a-și căuta mănușile iar acesta să fi fost momentul producerii accidentului. Apreciază că inculpatul nu a făcut nici o manevră greșită, că nu se poate reține în sarcina inculpatului nici un fel de culpă, putându-se reține doar neglijența victimei.
Mai arată că nu s-a adus în discuție de către nici o instanță alcoolemia victimei și nici faptul că inculpatul a privit în spate și a văzut pe cei doi la o distanță suficientă.
Precizează că vina de a pătrunde intempestiv în spațiul de siguranță aparține victimei, astfel că trebuie reținută o culpă comună a inculpatului și victimei în producerea accidentului.
Pentru aceste motive solicită respingerea acțiunii civile, apreciind că inculpatul nu trebuie obligat la plata despăgubirilor civile sau înjumătățirea acestor despăgubiri în situația în care se apreciază culpa comună.
Cu privire la recursul declarat de părțile civile solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta Parchetului, cu privire la recursul formulat de inculpat, solicită admiterea lui raportat la al doilea motiv de recurs, și anume, reținerea și în sarcina victimei a unui anumit procent de culpă. Arată că prin concluziile unui raport de expertiză se arată că accidentul putea fi evitat dacă victima ar fi fost instruită, astfel că se poate reține și împrejurarea că victima a avut o culpă în producerea accidentului, precum și alcoolemia acesteia. Solicită respingerea primului motiv de recurs motivat de faptul că prin rapoartele de expertiză se reține și culpa inculpatului iar apărările făcute de inculpat, referitoare la faptul că s-a asigurat că cei doi se află la distanță, sunt înlăturate prin aceste rapoarte. Pentru aceste motive solicită reducerea proporțională a despăgubirilor stabilite de instanța de apel.
Cu privire la recursurile părților civile arată că acestea nu au fost motivate sau susținute oral, motiv pentru care solicită respingerea acestora.
Apărătorul ales al părții responsabile civilmente, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat privind stabilirea culpei comune în producerea accidentului iar cu privire la recursurile părților civile solicită respingerea acestora.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă evenimentele, consideră că și-a luat toate măsurile de precauție și că nu putea să prevadă cele întâmplate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 57/2007 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar penal nr- a fost condamnat inculpatul la:
- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2,10 ani, ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părților civile -, - și - suma de câte 35.000 lei cu titlu daune morale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1800 lei cu titlu daune materiale în favoarea părții civile - -.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească minorilor și, suma de 200 lei lunar pentru fiecare, cu titlu de obligație de întreținere, începând cu data de 17 iulie 2004 și până la majoratul acestora.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.058,40 lei cu titlu despăgubiri civile în favoarea părții civile Spital Clinic Județean
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat și părții civile -.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fan că în data de 16.07.2004, inculpatul în calitate de salariat la persoana fizică, în timp ce a procedat la punerea în mișcare a -ului care avea în sarcină 3 arbori, 1-a manevrat defectuos, în sensul că nu a manifestat suficientă atenție și nu s-a asigurat dacă sunt persoane în apropiere, surprinzându-1 și accidentându-1 pe numitul, care ulterior a decedat.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 al.2 Cod penal.
În baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, conform criteriilor prev. de art.72 Cod penal, reținându-se în favoarea acestuia și circumstanțele judiciare atenuante prev. de art.74 al. l lit. a, c Cod penal și art.76 lit. d Cod penal.
În privința modalității de executare a pedepsei, s-a făcut aplicare art.81, 82 Cod penal dispunându-se suspendarea condiționată a executării pe perioada unui termen de încercare de 2,10 ani.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat incidența disp.art.1000 al.3 Cod civil, în sensul existenței raportului de prepușenie între numitul - persoană fizică în calitate de comitent și inculpatul, în calitate de prepus (inculpatul aflându-se la momentul comiterii faptei în exercitarea atribuțiilor încredințate de, acesta având prin urmare calitatea de parte responsabilă civilmente).
Prin prisma disp.art.998 cod civil și art.1000 al.3 Cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de daune morale în favoarea moștenitorilor victimei (soția victimei și copiilor acesteia) de daune materiale soției victimei și despăgubiri civile eșalonate copiilor victimei, începând cu data de 17 iulie 2004 și până la majoratul acestora.
Totodată s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de despăgubiri civile în favoarea Spitalului Clinic Județean C, unde a fost spitalizată victima infracțiunii precum și la plata de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă - și avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal prevăzut de lege partea civilă -, partea responsabilă civilmente și inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
In expunerea motivelor de apel formulate de partea civilă - se relevă în esență că daunele morale acordate de instanța fondului nu sunt de natură a acoperi prejudiciul cauzat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii, impunându-se majorarea acestora și că despăgubirile civile eșalonate stabilite în favoarea minorilor, de asemenea nu sunt de natură a satisface nevoile lunare ale acestora, impunându-se majorarea acestora.
In expunerea motivelor de apel formulate de partea responsabilă civilmente se relevă în esență că în mod greșit i s-a reținut această calitate în cauză, deoarece din probele administrate nu rezultă existența vreunui raport de prepușenie între el și inculpat la momentul săvârșirii infracțiunii. Totodată se relevă că acțiunea părții civile Spitalul Județean Caf ost tardiv formulată.
In expunerea motivelor de apel formulate de inculpat se relevă în esență că în mod greșit a fost condamnat de instanța fondului deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, impunându-se astfel achitarea sa conform art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală și respingerea acțiunilor civile formulate în cauză.
Prin decizia penală nr. 8/A/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- au fost admise apelurile declarate de partea responsabilă civilmente și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 57/2007 a Judecătoriei Câmpeni, în dosar penal nr- și în consecință:
A fost desființată sentința penală atacată sub aspectul greșitei rețineri a calității de parte responsabilă civilmente în sarcina numitului a greșitei, a greșitei obligări a acestuia la plata de despăgubiri civile și cheltuieli judiciare în solidar cu inculpatul, precum și a greșitei acordări a despăgubirilor civile în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean C și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
S-a constatat că numitul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
A fost înlăturată obligația acestuia de a plăti în solidar cu inculpatul despăgubirile civile și cheltuielile judiciare stabilite în cauză, urmând ca acestea sa fie suportate doar de către inculpat.
A fost respingă cererea părții civile Spitalul clinic județean C de acordare a sumei de 1 058,40 lei cu titlu de despăgubiri civile, ca tardiv formulată.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
A fost respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă --, în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor - și - împotriva aceleiași sentințe penale.
In baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a fost obligată partea civilă apelantă la plata sumei de 560 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În considerentele deciziei Tribunalul a expus următoarele argumente:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța de fond a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare infracțiunii săvârșite de inculpat.
Astfel, din coroborarea probatoriului administrat în cauză, plângerea și declarația părții vătămate -, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de reconstituire, raportul de constatare medico-legală întocmit de C, rapoartele de expertiză tehnică întocmite în cauză de expertul, expertul G, expertul, declarațiile martorilor, rezultă că în data de 16.07.2005, inculpatul a procedat la punerea în mișcare a unui, care avea în sarcină trei arbori, fără a se asigura în prealabil dacă mai sunt persoane în raza de acțiune a utilajului și urmare a manevrării defectuoase a acestuia, a făcut posibilă ruperea unui, cu consecința accidentării numitului, care ulterior a decedat.
Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia de către inculpat, în mod corect instanța fondului a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii conform art.345 al.2 Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al. l, 2 Cp.
Susținerile inculpatului apelant că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, deoarece în prealabil manevrării -ului s-a asigurat că numiții și au ieșit dintre arbori, aceștia aflându-se la o distanță de 10-15 în spatele arborilor, nu au suport probator, din probele științifice administrate în cauză ( rapoartele de expertiză tehnică) rezultând că în situația în care cei doi s-ar fi aflat în spatele arborilor la o distanță de 10-15 (conform susținerilor inculpatului) victima nu ar fi avut timpul fizic necesar, ca după punerea în mișcare a -ului să ajungă în apropierea acestuia.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că la momentul producerii accidentului inculpatul îndeplinea atribuțiile încredințate de numitul (căruia îi aparținea -ul), astfel că prin prisma existenței raportului de prepușenie, a antrenat răspunderea civilă delictuală și în sarcina acestuia din urmă, în calitate de parte responsabilă civilmente, conform art.1000 al.3 Cod civil. Potrivit disp.art.1000 al.3 Cod civil comitenții răspund de "prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat".
Prin prisma acestor dispoziții legale, s-a desprins concluzia că, esențial în stabilirea existenței raportului de prepușenie este determinarea persoanei fizice sau juridice, în interesul căreia se desfășoară activitatea și care, la momentul săvârșirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, avea autoritatea de a da instrucțiuni și directive celui care îndeplinea atribuțiile încredințate, de a-i supraveghea, îndruma și controla activitatea desfășurată în exercitarea acestor atribuții.
Prin urmare, în speța dedusă judecății pentru existența acestui raport de prepușenie era necesar ca activitatea pe care a desfășurat-o inculpatul să fie în interesul numitului, iar la momentul săvârșirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, numitul să fi avut autoritatea de a da instrucțiuni și directive inculpatului care îndeplinea atribuțiile încredințate, să-i fi supravegheat, îndrumat și controlat activitatea desfășurată în exercitarea acestor atribuții.
Ori, în speță, aceste condiții prevăzute de art.1000 al.3 Cod civil pentru existența raportului de prepușenie nu sunt îndeplinite.
Din coroborarea probatoriului administrat în cauză, declarațiile martorilor, -, nu a rezultat că numitul i-a încredințat inculpatului activitatea pe care urma să o desfășoare, că aceasta urma să se desfășoare în interesul său și că la momentul producerii infracțiunii, avea autoritatea de a-i da instrucțiuni și directive, de a-i supraveghea, îndruma și controla activitatea desfășurată în exercitarea atribuțiilor încredințate.
Din probele sus-menționate, a rezultat doar că -ul aparținea într-adevăr numitului și că atât inculpatul cât și victima prestau diferite activități pentru (ocazional), activități pentru care erau remunerați și că totodată, numitul obișnuia să-i mai împrumute inculpatului -ul.
Totodată, chiar inculpatul recunoaște în declarațiile date în fața instanței de fond, că în data de 16 iunie 2005 (data săvârșirii infracțiunii) nu a fost angajat de să presteze vreo activitate în interesul acestuia. Totodată arată în declarația sa, că în ziua respectivă a fost rugat de martorul să-1 ajute să transporte 3 arbori din pădure și că a fost de acord să-l ajute, dacă va vorbi cu și acesta va fi de acord să le împrumute -ul.
Aceleași aspecte rezultă și din declarația dată de inculpat la urmărire penală (29 - verso) și anume că a împrumutat -ul de la și că a fost de acord să-l ajute pe martorul la transportul lemnelor, câtă vreme acesta avea acordul proprietarului -ului.
Aceste declarații ale inculpatului se coroborează de altfel și cu declarațiile martorului și cu declarațiile numitului.
Deci, simplul fapt că inculpatul și victima obișnuiau să presteze ocazional unele activități în gospodăria numitului (pentru care erau și remunerați) nu a condus la concluzia existenței raportului de prepușenie între și inculpat, pentru existența acestuia fiind necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.1000 al.3 Cod civil (condiții care în speță nu au fost dovedite).
In contextul celor expuse, Tribunalul a constatat că în mod greșit instanța fondului a reținut în sarcina numitului calitatea de parte responsabilă civilmente și a antrenat răspunderea civilă delictuală a acestuia conform art.1000 al.3 Cod civil, dispunând obligarea în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Cu ocazia noii judecăți a cauzei, în raport de disp.art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că numitul nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză și a înlăturat obligația acestuia de a plăti în solidar cu inculpatul despăgubiri civile și cheltuieli judiciare, urmând ca acestea să fie suportate doar de inculpat.
Tot sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat din actele și lucrările dosarului că numita -, în calitate de soție supraviețuitoare a victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei daune morale, iar cei doi copii ai victimei de asemenea s-au constituit părți civile cu suma de câte 100.000 lei fiecare daune morale și câte 200 lei fiecare minor cu titlu rentă lunară.
Instanța fondului prin prisma disp.art.998 Cod civil și a suferinței ce le-a fost pricinuită de inculpat părților civile, suferință reflectată tocmai de pierderea soțului și respectiv a tatălui celor 2 minori, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de câte 35.000 lei cu titlu daune morale pentru fiecare parte civilă, sumă menită a contribui la repararea prejudiciului și la a le da o oarecare satisfacție morală acestora, în speță neimpunându-se majorarea acestora, așa cum nefondat se solicită (în caz contrar putându-se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile).
De asemenea, instanța fondului în raport de faptul că cei 2 minori ai victimei se aflau în întreținerea sa până la decesul cauzat din culpa inculpatului, a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile eșalonate în cuantum de 200 lei lunar pentru fiecare (această sumă fiind și cea solicitată în cererea de constituire de parte civilă - 149).
Prin urmare, în raport de suma cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile și de nevoile lunare ale acestora, instanța a stabilit în sarcina inculpatului obligația de a plăti lunar câte 200 lei pentru fiecare minor (luându-se în considerare așa cum s-a specificat, suma solicitată și nevoile minorilor) astfel că solicitarea acestora în apel, de majorare a despăgubirilor civile eșalonate la suma de câte 400 lei pentru fiecare minor a fost apreciată ca neîntemeiată atât în raport de ceea ce s-a solicitat prin cererea de constituire de parte civilă, cât și de nevoile acestora.
In privința despăgubirilor materiale solicitate în cauză, Tribunalul a constatat că partea vătămată -- s-a constituit parte civilă cu suma de 1800 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și contravaloarea drumurilor efectuate la Spitalul C (constituire parte civilă 149).
Întrucât prin fapta sa inculpatul a cauzat acest prejudiciu material părții civile, în mod corect a fost antrenată răspunderea civilă delictuală a acestuia, conform disp.art.998 Cod civil.
Tot sub aspectul laturii civile a cauzei Tribunalul a constatat că instanța fondului a acordat despăgubiri civile și părții civile Spitalul Județean
Într-adevăr victima a fost internată în Spitalul Clinic Județean C în perioada 16.07-19.07.2004, cheltuielile de spitalizare ridicându-se la suma de 1.058,40 lei.
Potrivit însă disp.art.15 al.2 Cod procedură penală "constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare".
În cauza dedusă judecății, partea vătămată Spitalul Clinic Județean C s-a constituit parte civilă în cauză în fața instanței de judecată cu suma de 1.058,40 lei, dar după citirea actului de sesizare, respectiv la data de 2 mai 2006 (conform ștampilei de înregistrare a cererii) acest aspect fiind consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de3 mai 2006,în timp ce citirea actului de sesizare a avut loc la termenul de judecată din data de15 martie 2006(termen pentru când părțile civile au fost legal citate și au putut pune concluzii).
În raport de aceste împrejurări de fapt și de drept, cererea părții civile Spitalul Județean C de acordare a despăgubirilor civile a apărut ca tardiv formulată, astfel că Tribunalul cu ocazia noii judecăți a cauzei a respins-
Împotriva deciziei penale au declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală inculpatul și părțile civile -, și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea scrisă a motivelor de recurs, completate ulterior în fața Curții, cu ocazia susținerii recursului, inculpatul solicită:
- în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 178 al. 2 Cod penal, întrucât raportat la probele dosarului, în special a rapoartelor de expertiză efectuate, nu i se poate reține nicio culpă în producerea accidentului, culpa aparținând în totalitate victimei;
- în subsidiar, solicită reținerea unei culpe concurente a victimei în declanșarea incidentului, aceasta nefiind suficient de atentă în momentul efectuării manevrelor și având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,24%
Vizând latura civilă, inculpatul solicită după caz, exonerarea sa de plata despăgubirilor sau reducerea substanțială a acestora corespunzător gradului de culpă.
Părțile civile nu au formulat prin cererea de recurs, sau separat, prin memoriu, critici apte de a fi considerate motive de casare în sensul art. 3859Cod procedură penală.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele expuse de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat.
1. Instanța fondului, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt reală, în mod obiectiv fundamentată pe actele și probele din dosar.
2. De asemenea, Judecătoria a stabilit în mod clar și neechivoc culpa recurentului inculpat care, prin acțiunile sale, a infuențat hotărâtor producerea accidentului și, în speță, a rezultatului letal.
3. Curtea precizează însă că instanțele inferioare nu au acordat eficiența cuvenită probelor științifice de la dosar (raport de expertiză tehnică nr. 61/25.01.2007 - fila 25 vol. II dosar fond și nr. 315/12.06.2006 - fila 202 dosar fond vol. I) și care concluzionează, în unanimitate, că victima s-a deplasat după pornirea -ului în zona de acțiune a utilajului, apropiindu-se nepermis de mult de arbori.
Ca atare, Curtea apreciază că în speță conduita victimei a influențat, într-o proporție de 25% declanșarea evenimentului în urma căruia și-a pierdut viața.
4. Curtea reține de asemenea că, în cauză nu poate fi vorba despre o exonerare totală de răspundere a inculpatului, întrucât, aceleași rapoarte de expertiză sus arătate, coroborate cu depozițiile martorilor și cercetarea la fața locului, evidențiază lipsa de diligență a acestuia, în primul rând prin prisma neasigurării arborilor tractați (nelegarea la distanța corespunzătoare a sarcinii) și, în al doilea rând, prin prisma continuării efectuării manevrelor, deși observase că victima ulterior a început să se deplaseze spre arbori.
5. Curtea va reține astfel că în cauză există o culpă concurentă a victimei de 25% în producerea accidentului.
6. În aceste circumstanțe, hotărârile atacate sunt criticabile prin prisma cuantumului despăgubirilor civile acordate și care se impun a fi diminuate corespunzător gradului de culpă a inculpatului.
7. Curtea constată în urma examinării hotărârilor atacate din oficiu că în cauză nu există alte motive de casare, astfel încât recursul părților civile urmează a fi respins ca nefondat,în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală. Cuantumul stabilit pentru despăgubirile civile acordate părților civile reflectă pe deplin prejudiciul încercat de acestea, astfel încât Curtea apreciază că recurenților li s-a acordat o satisfacție echitabilă, concordantă cu probele dosarului, ce nu se impune a fi majorată.
În cauză va opera ca urmare a stabilirii culpei concurente, o diminuare a despăgubirilor, corespunzător gradului de culpă.
8. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul inculpatului, casând decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 57/2007 a Judecătoriei Câmpeni, numai sub aspectul reținerii culpei concurente de 25% a victimei și a cuantumului despăgubirilor civile, pe care le va statua la:
- câte 26.250 lei cu titlu de daune morale în favoarea părților civile -, și;
- suma de 1350 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile -;
- suma de câte 150 lei lunar, cu titlu de despăgubiri eșalonate, în favoarea minorilor și;
- suma de 793,5 lei cu titlu de prestații medico-sanitare către Spitalul Clinic Județean
10. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
11. Se va face aplicarea art. 192 al. 2 Cod procedură penală, părțile civile urmând a fi obligate la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 8/A/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 57/28.02.2007 a Judecătoriei Câmpeni numai sub aspectul laturii civile a cauzei și rejudecând în aceste limite:
Stabilește că victima a avut o culpă de 25% la producerea accidentului.
Stabilește în favoarea părților civile următoarele despăgubiri civile, corespunzător gradului de culpă reținut:
- câte 26.250 lei cu titlu de daune morale în favoarea părților civile -, și;
- suma de 1350 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile -;
- suma de câte 150 lei lunar, cu titlu de despăgubiri eșalonate, în favoarea minorilor și;
- suma de 793,5 lei cu titlu de prestații medico-sanitare către Spitalul Clinic Județean
Menține în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile -, și împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă părțile civile să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs, părțile civile minore prin reprezentantul lor legal, -.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./ 22.05.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu
