Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.702
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Monica Vadana
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta - SRL, împotriva sentinței penale nr.74/P/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei - petent, și apărătorul recurentei - petent, avocat, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul petentei arată că la termenul anterior a fost invocată excepția tardivității. Depune la dosar copii de pe patru acte medicale privind administratorul societății. Solicită respingerea excepției tardivității, un motiv fiind actele medicale depuse la acest termen și altul fiind prevederile Codului d e procedură penală.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri și pe excepția tardivității.
Apărătorul recurentei - petentă solicită respingerea excepției tardivității și să se constate că recursul este în termen. Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Neamț, reținerea cauzei spre rejudecare și să se constate că plângerea este întemeiată și pe cale de consecință infirmarea rezoluției și restituirea cauzei la procuror pentru continuarea și completarea materialului probator. Cu privire la excepția tardivității, arată că hotărârea este din 03.04.2009 iar recursul a fost declarat pe 11.06.2009, termenul de declarare fiind de 10 zile de la pronunțare. Precizează că teoretic, recursul este tardiv, dar în realitate nu este. Susține că din 03.04, când a trebuit să aibă loc pronunțarea și aproape 3 luni reprezentantul petentei a fost în imposibilitate de a acționa. Afirmă că Tribunalul Neamța judecat cauza pe 19.03 și a amânat pronunțarea la 27.03, ora 14, când din nou a amânat pronunțarea la 02.04, ora 14. Învederează faptul că hotărârea din 02.04 nu vorbește de nicio oră. Pe internet, Tribunalul Neamț - Secția Penală, nu a avut ședințe pe 02.04 decât de dimineață, deci pronunțarea nu s-a făcut la ora stabilită de instanță. Arată că reprezentantul societății a venit la ora 14 să ia pronunțarea, dar nu mai era nimeni. Primul act medical poartă diagnosticul atac de și tulburare emoțională și psihică, urmând o perioadă de internări, de unde rezultă că a fost în imposibilitate să promoveze recursul. Pentru aceste acte și viciul de procedură - că pronunțarea nu s-a dat la ora și data stabilită de instanță - recursul nu este tardiv. Pe fondul cauzei, precizează că la tribunal s-a preluat argumentația din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale. Susține că s-a spus că nu există înșelăciune deoarece este vorba despre o afacere comercială. Afirmă că ar trebui să existe un material probator în acest sens, trebuie dovedită buna credință a celor acuzați că au săvârșit ceva; apoi, cu societăți comerciale se săvârșesc cele mai multe înșelăciuni. Învederează că făptuitorii și-au luat obligația de a nu face ceva de natură să păgubească partea vătămată, adică banii să rămână indisponibilizați în bancă. Arată că dacă nu exista o garanție materială concretă nu se livrau acele utilaje. Precizează că în lipsa biletelor la ordin nu se făcea plata și critică rezoluția procurorului pentru că acesta nu face nimic sub acest aspect - nu a chemat făptuitorii. Susține că dosarul de urmărire penală înseamnă mijloace materiale de probă, în cadrul cărora declarațiile făptuitorilor sunt cele mai importante, or acestea nu există. Afirmă că la dosar nu există nicio expertiză contabilă. Învederează faptul că procurorul spune că sumele primite de la nu se regăsesc în contabilitate, dar nu s-a făcut nicio cercetare, fiind vorba despre o infracțiune. Arată că societatea a depus mai multe memorii și se impune reluarea lor de către instanță. Precizează că soluția s-a dat pentru o singură faptă. Susține că faptele săvârșite de făptuitori sunt infracțiuni și urmărirea penală este incompletă. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului, infirmarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei pentru continuarea cercetărilor. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca tardiv față de data pronunțării hotărârii și data declarării recursului. Arată că nu se impune admiterea unei cereri de repunere în termenul de recurs, dat fiind că nu s-a făcut dovada conform art.364 CPP că această întârziere a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare. Declararea recursului pentru societatea se putea face de altă persoană, nu necesita prezența directă a administratorului, se putea face și prin poștă, e-mail, fax; prin orice mijloc de comunicare scrisă. Pe fond, consideră că soluțiile pronunțate de prima instanță și de parchet sunt temeinice și legale. În cadrul actelor premergătoare, Codul d e procedură penală nu impune audierea părților. Soluțiile atacate sunt legale și temeinice și pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, dacă se va considera că a fost declarat în termen.
Apărătorul petentei solicită să se rețină că practica concretă a organelor de urmărire penală este în sensul că se dispune obligatoriu efectuarea unei expertize când este vorba despre infracțiuni economice, expertiză pe care a cerut-o, rezultând că urmărirea penală este incompletă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin nr. 74/P din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - s-a dispus, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respingerea ca nefondată, a plângerii formulate de petenta SRL, împotriva rezoluției nr. 739/P/2007 din 23.05.2008 a Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și a rezoluției nr. 509/II-2/2008 din 22.09.2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
Au fost menținute rezoluțiile atacate.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligată petenta să plătească statului, suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Petenta - "" SRL, reprezentată prin administrator, a formulat plângere penală, împotriva intimaților, și, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3,5, Cod penal.
Prin rezoluția nr.739/P/2007 din 23.05.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, în temeiul art.11 pct.1 lit.b și art.10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimaților, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Această rezoluție a fost comunicată petentei de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, la data de 03.06.2008 și primită la data de 11.06.2008.
Împotriva acestei rezoluții, petenta s-a adresat cu plângere prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, la data de 03.07.2008, plângerea fiind înregistrată la unitatea de parchet, la data de 21.07.2008.
Prin rezoluția nr.509/II-2/2008, dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, la data de 22.09.2008, s-a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă, prin reprezentantul său legal.
Această rezoluție a fost comunicată petentei la data de 17.10.2008 și primită la data de 22.10.2008.
Împotriva rezoluțiilor date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, petenta s-a adresat cu plângere instanței de judecată, plângerea fiind trimisă prin poștă la data de 10.11.2008 și înregistrată la această instanță la data de 11.11.2008.
Plângerile au fost formulate de petentă cu respectarea termenelor legale, prevăzute de art.277, 278 și 2781Cod procedură penală.
Prin rezoluțiile atacate, s-a reținut în fapt că, - SRL a fost înființată în anul 1993, cu un aport de capital de 70 % din partea societății germane A din Germania, având ca administratori pe intimații și, cu un aport de 25 % aparținând lui și de 5 % aparținând învinuitei.
La data de 02.11.2006, s-a încheiat contractul cu nr. 155, între - SRL, prin intimatul și - SRL, prin administrator -.
Obiectul contractului l-a constituit livrarea de utilaje și echipament reprezentând o linie pentru debitare bușteni fag cu ferăstrău panglică vertical, în valoare totală de 214.000 euro.
La data de 06.12.2006, acest contract a fost înlocuit cu contractul nr.326, încheiat între societatea A din Germania, reprezentată de și, împuternicită prin procură de către și - SRL.
În ultimul contract, s-a stipulat faptul că a fost achitat prin ordin din plată, avansul stabilit de părți în sumă de 85.600 euro, în contul - SRL, în calitate de garant al societății furnizoare, iar - SRL a virat această sumă de bani în contul furnizorului din Germania.
După încheierea contractului, furnizorul a emis prin - SRL, la care era asociat, 5 bilete la ordin, semnate, completate și ștampilate de intimata, în calitate de administrator, prin procură, ca o garanție pentru livrarea utilajului.
Biletele la ordin în sumă totală de 484.000 lei, cât era valoarea contractului, aveau termen scadent la data de 28.02.2007, iar condiția impusă de furnizor a fost de a nu fi utilizate de cumpărător, până la această dată.
Furnizorul, la rândul său, trebuia să preia linia de debitare de la societatea germană.
Reprezentanții - SRL, s-au deplasat la această din urmă societate din Germania, unde au vizualizat și trecut în Anexa 1, pct.2 la contractul nr.326/06.12.2006, utilajele și echipamentele care urmau să fie preluate și la punctul de lucru din F, al cumpărătorului.
La data de 03.11.2006, societatea germană a întocmit factura nr.- către societatea A, pentru utilajul și echipamentele respective, în sumă totală de 113.680 euro.
Reprezentanții societății germane și-au exprimat acordul pentru demontarea și livrarea utilajelor, numai după achitarea integrală a sumei.
Societatea A, a efectuat plăți în contul societății, la datele de 03.11.2006, 14.11.2006, 15.01.2007 și 24.01.2007.
După încasarea banilor, furnizorul nu și-a mai respectat angajamentele contractuale luate față de societatea A, livrând utilajele și echipamentele, unui alt cumpărător.
Față de această situație, s-a reținut că, nelivrarea utilajelor și echipamentelor către - SRL, nu este imputabilă societății germane A, ci societății germane.
Pentru a-și onora obligațiile asumate prin contract, societatea Aaa chiziționat un utilaj similar de la societatea germană, dar - SRL l-a refuzat, deși făcea parte din contractul nr.326/06.12.2006.
Față de situația expusă, procurorul a reținut că învinuiții nu s-au folosit de mijloace frauduloase la încheierea contractului nr.326/06.12.2006 și nici pe parcursul executării lui și prin urmare în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal.
Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, a reținut că soluția adoptată de procuror în cauză, este legală și temeinică și că nu se impune infirmarea rezoluției și redeschiderea urmăririi penale.
Tribunalul a constatat că cele două rezoluții atacate de petentă, sunt temeinice și legale.
În mod corect a reținut procurorul, respectiv prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1,2,3,5, Cod penal, și a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimaților, și, în temeiul art.11 pct.1 lit.b raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.
În cursul urmăririi penale, s-a efectuat o anchetă completă, în sensul că la dosarul cauzei au fost depuse contractele încheiate de părți, biletele la ordin menționate, înscrisurile și relațiile emise de bănci, actele de constituire ale societăților implicate în afacerea comercială încheiată, 2 hotărâri judecătorești civile, înscrisurile priind demersurile făcute după încheierea celor două contracte comerciale, în efectuarea obligațiilor asumate de părți, toate fiind în limba română, cu excepția câtorva înscrisuri, redactate în limba germană și, care nu influențează în nici un mod situația de fapt.
S-a procedat la audierea intimatei, la dosarul cauzei existând 3 declarații ale acesteia, care și-a exprimat punctul de vedere în raport de învinuirea adusă, astfel că declarațiile nu sunt nici sumare și nici neelocvente.
Procurorul a făcut demersuri și pentru audierea celorlalți doi intimați, însă cu toate diligențele depuse, aceștia nu au putut fi audiați din motive neimputabile organului de urmărire penală.
Din coroborarea tuturor probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, s-a reținut o situație de fapt justă, care a stat la baza soluției de scoatere de sub urmărire penală a intimaților, stabilită de procuror.
Față de cele ce preced, în temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentă.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate a declarat recurs petenta L, jud..
Analizând sentința penală recurată din oficiu, Curtea de apel constată că recursul petentei este tardiv.
Se observă că reprezentantul petentei L, jud. a fost prezent atât la dezbaterile în fond ale a cauzei care au avut loc la 19.03.2009.
În atare situație, potrivit art. 385/3 al.2 cu referire la art.363 al.3 Cpp, termenul de recurs de 10 zile, curge pentru petentă de la pronunțarea hotărârii atacate care a avut loc la data de 2.04.2009.
Curtea constată că înscrisurile medicale depuse de apărătorul petentei la dosarul cauzei cu care s-a încercat a se obține o repunere în termenul de recurs, nu certifică prin conținutul lor existența unei cauze temeinice care a împiedicat petenta să declare recursul în termenul legal.
În atare situație, constatând că reprezentantul petentei a fost prezent la dezbateri, iar recursul a fost declarat de către aceasta la 11.06.2009, în afara termenului peremptoriu prevăzut de legea procesuală, Curtea constată că recursul este tardiv, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art 385/15 pct.1 lit. a Cod procedură penală respinge ca tardiv recursul declarat de petenta, jud.N împotriva sentinței penale nr.74/P din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț îndos-.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă recurenta petentă să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- - -
Red.sent.pen.
Red.
Tehnored.
Ex.2
04.12.2009
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Monica Vadana, Silviu Anti
