Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.699
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Monica Vadana
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpatul C-tin și partea civilă, împotriva decizie penale nr.149/A/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, asistat de apărător, avocat, apărătorul recurentei - parte civilă, avocat și apărătorul intimatei SC SA N, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei - parte civilă, avocat, depune la dosar chitanța nr.42/30.06.2009 și copii de pe adeverință medicală și chitanțe.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentei - parte civilă, avocat, arată că recursul vizează în principiu greșita necitare a asiguratorului, cf. art.54 al.1,4 din Legea nr.136/1995, care stabilește obligativitatea citării asiguratorului dacă între partea civilă și inculpat nu a intervenit o înțelegere privind cuantumul pretențiilor. Precizează că asiguratorul nu a fost citat la fond și în apel, deci se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fondul recursului, afirmă că a depus înscrisuri medicale, acesta vizând cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea Judecătoriei Roman. Susține că din decizia de încadrare în grad de handicap rezultă că partea vătămată a devenit imobilă și are nevoie de asistent. Față de cheltuielile mari și dat fiind că are nevoie permanent de asistent, sub aspectul pensiei periodice de 300 lei lunar - se impune acordarea acesteia. Învederează faptul că și sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale se impune admiterea recursului. Arată că partea vătămată este o persoană bătrână, care nu se mai reface. Solicită majorarea cuantumului acestor daune. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, precizând că pedeapsa de 5 luni închisoare cu executare este minimul care se putea aplica, dat fiind că inculpatul a condus fără permis, fiind beat și nu a acordat niciun leu părții vătămate.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că, în ce privește recursul declarat de inculpat, nu a atacat hotărârea instanței de fond cu privire la cuantumul pedepsei, ci cu privire la modalitatea de executare. Precizează că recurentul este student și modalitatea de executare l-ar împiedica să urmeze cursurile facultății. Susține că rezultatul faptelor este unul grav, dar trebuie reținute circumstanțele atenuante. Afirmă că modalitatea de executare va avea un impact negativ asupra recurentului. Pe latură civilă, arată că dacă despăgubirile sunt dovedite, inculpatul este de acord să le achite. Precizează că în momentul de față inculpatul este în imposibilitate de a le achita, dar va depune diligențe în acest sens. Susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.3859pct.21 Cpp și solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că citarea SC era imperativă, trebuind să participe la judecarea cauzei. Pe fond, precizează că hotărârea atacată este legală și temeinică. Inculpatul a condus având o alcoolemie de 1,80 gr/, a cauzat părții vătămate leziuni grave, nu avea permis de conducere, deci nicio împrejurare nu justifică această faptă. Susține că prejudiciul civil a fost corect stabilit.
Apărătorul asiguratorului, avocat, arată că s-a invocat cazul de casare ce impune trimiterea spre rejudecare și solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a formula apărarea.
Recurentul - inculpat C-tin arată că regretă fapta, este de acord cu plata daunelor, dar momentan nu are această posibilitate iar modalitatea de executare a pedepsei l-ar pune în imposibilitatea de a plăti.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 665 din 04.12.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, județul N, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 19.06.1983 în R, județul N, cu domiciliul în comuna,-, judetul N, studii medii, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP -, la trei pedepse de câte 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002, cu aplicarea art 74 lit. a și c și art. 76 lit. d Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002, cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art 76 lit. d Cod penal și de vătămare corporală gravă din culpă, prev de art. 84 alin. 2 și 4 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b din același cod, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 Cod penal, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit. a teza a II -a și b Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată și civilă din satul și comuna, județul N, a sumei de 30.000 lei, daune materiale și 20.000 lei, daune morale, către partea civilă Spitalul Municipal R, a sumei de 837 lei, cu titlu de despăgubiri civile, către Serviciul de Ambulanta Nas umei de 832,5lei cu acelasi titlu si catre Spitalul clinic de Urgență Profesor dr., a sumei de 6.026,30 lei, despăgubiri civile.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 300 lei.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată și civilă a cheltuielilor judiciare în sumă de 1.500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2771/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, a fost trimis în judecată inculpatul, fiul lui și, născut la 19.06.1983 în R, județul N, cu domiciliul în comuna,-, judetul N, studii medii, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002, și vătămare corporală gravă din culpă, prev de art. 84 alin. 2 și 4 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că la data de 03.09.2007, în jurul orei 18,00, inculpatul a fost implicat într-un accident rutier, pe raza comunei, pe strada -, în dreptul imobilului nr 70, în timp ce conducea autoturismul Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare -, fără a avea permis de conducere și sub influența băuturilor alcoolice. Acesta a consumat băuturi alcoolice și apoi a hotărât să meargă la cimitirul comunei. S-a deplasat pe străzile -, și -, iar la intersecția dintre ultimele, a oprit pentru a se asigura, dar drumul era în rampă și pentru a nu scăpa autoturismul, a accelerat mai tare. Manevra a fost urmată de o pendulare din cauza neechilibrării ambreiajului cu acceleratia, situație în care autoturismul a scăpat de sub control și a urmat o traiectorie necontrolată.În aceste împrejurări, a acroșat pe partea vătămată, care se deplasa pe partea a drumului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în pericol viața prin gravitatea lor.
Fiind testat cu aparatul alcooltest de către organele de poliție care au sosit la fața locului, rezultatul a fost de 1,00 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, a fost condus la spital pentru recoltarea de probe biologice și, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie, inculpatul avea o alcoolemie de 1,80 g%o alcool pur în sânge, la ora 18,30, iar o oră mai târziu, la 19,30, avea o alcoolemie de 1,65 g%o alcool pur în sânge.
Audiat în cauză, inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei.
Vinovăția inculpatului se probează, pe deplin, cu probele administrate în cauză, coroborate cu recunoașterea acestuia.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002 și a infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art 84 alin. 2 și 4 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din același cod, pentru care instanța l-a condamnat la câte o pedeapsă privativă de libertate, conform dispozițiilor legale.
La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale ale art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptei, atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege, precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei.
În final, conform art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b din același cod, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea. Ca modalitate de executare efectivă a pedepsei aplicate, instanța a apreciat că pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de muncă, lege și ordinea de drept, având în vedere și consecințele produse de inculpat, scopul pedepsei poate fi atins prin executare în regim de detentie. Astfel, s-a făcut aplicarea art. 57 Cod penal și s-a dispus executarea pedepselor în regim de detenție și, totodată, s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 din același cod.
Având în vedere că săvârșirea infracțiunii antrenează și răspunderea civilă a autorului faptei, în baza art. 998 Cod civil. instanța a obligat inculpatul la plata către partea vătămată și civilă din satul și comuna, județul N, a sumei de 30.000 lei, daune materiale și 20.000 lei, daune morale, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit și pentru restabilirea situației anterioare faptei prejudiciabile, către partea civilă Spitalul Municipal Ras umei de 837 lei, cu titlul de despăgubiri civile, către Serviciul de Ambulanță Nas umei de 832,5 lei, cu același titlu și către Spitalul clinic de Urgență Profesor dr. a sumei de 6.026,30 lei, despăgubiri civile, acestea din urmă, în temeiul art. 17 Cod procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin nr.OUG72/2006.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată și civilă, a cheltuielilor judiciare în sumă de 1.500 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, partea civilă și inculpatul, fără să-l motiveze în scris.
Partea civilă, prin apărător, a criticat sentința pentru netemeinicie, în sensul că suma privind despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul este prea mică, în raport de prejudicial suferit, respective leziuni vindecabile în 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale și fiind imobilizată la pat.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și majorarea despăgubirilor civile de la 20.000 lei, la 50.000 lei.
Inculpatul, prin apărător, a susținut că a săvârșit fapta pe fondul unei traume psihice, este infractor primar, iar scopul pedepsei nu ar putea fi atins printr-o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate. Sub aspectul laturii civile, a susținut că despăgubirile civile nu au fost dovedite, în totalitate.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit dispoziților art. 81 Cod penal și reducerea despăgubirilor civile.
S-a considerat că apelul inculpatului este fondat.
Instanța de control judiciar, verificând, în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptelor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002 și a reținut vinovăția inculpatului, pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate.
Însă, încadrarea juridică dată faptei de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal a fost greșit stabilită de prima instanță în infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 84 alin. 2 și 4 Cod penal, care nu este prevăzută în Codul penal.
S-a impus, așadar, stabilirea încadrării juridice a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în prevederile art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Totodată, prima instanță a reținut, în favoarea inculpatului, circumstanțe atenuante personale, prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, doar în cazul infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002, fără a reține și pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Or, dacă se constată existența circumstanțelor atenuante personale, acestea se extind cu privire la toate infracțiunile săvârșite de inculpat.
Raportat la cele expuse, s-au reținut dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, privind circumstanțele atenuante și pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, și, potrivit art. 76 alin. 1 lit. e teza I Cod penal, s-a redus pedeapsa aplicată de prima instanță, sub minimul special prevăzut de textul de lege sus arătat.
În procesul de individualizare judiciară a pedepselor, prima instanță a avut în vedere toate criteriile de individualizare înscrise în art. 72 Cod penal și art. 52 Cod penal. Deși inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni, în concurs real, ceea ce constituie o formă de agravare a răspunderii penale, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal, privind circumstanțele atenuante și a aplicat pedepse sub minimul special, prevăzut de textele de lege sancționatoare, conform art. 76 Cod penal.
De asemenea, modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate a fost corect stabilită de prima instanță. Față de gravitatea deosebită a faptelor comise, în concurs real, pentru care s-au aplicat pedepse sub minimul special prevăzut de lege, de rezultatul produs - cauzarea de leziuni părții vătămate vindecabile în 75-80 zile de îngrijiri medicale, de poziția sinceră și de regret, dar și de faptul că nu a achitat prejudiciul cauzat părții vătămate, scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea ei în regim de detenție.
S-a constatat că apelul părții civile este nefondat.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă la instanța de fond cu suma de 460.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, din care 160.000 lei, daune materiale și 400.000 lei, daune morale.
Cuantumul daunelor materiale, de 30.000 lei, la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, a fost corect stabilit de instanța de fond, în raport de natura leziunilor, de perioada internării în spital, de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, și probatoriul administrat în timpul cercetării judecătorești, respectiv înscrisurile depuse (filele 46 - 62 dosar fond), reprezentând contravaloarea medicației și depozițiile martorilor, și.
Apărarea părții civile că este imobilizată la pat și are nevoie de însoțitor este nefondată. Din concluziile expertizei medico-legale nr. 115 din 11.10.2007 efectuată de Cabinetul Medico - Legal R, nu rezultă că a rămas imobilizată. Aceasta a prezentat traumatism cranio - cerebral cu fractură frontală dreaptă, contuzie cerebrală medie, higromă subdurală, operată și fractură humerus stâng, produse prin lovire-proiectare cu și de corpuri contondente, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier. Leziunile necesită 75-80 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și pot data din 03.09.2007, iar prin gravitatea lor i-au pus în primejdie viața.
Totodată, daunele morale, în sumă de 20.000 lei, acordate de prima instanță, reprezintă o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul produs și nu se impune majorarea lor.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 149/A din 29.04.2009 pronunțata de Tribunalul Neamțs -a dispus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 665 din 04.12.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, județul
A fost desființată, în parte, sentința atacată, numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de vătămare corporală gravă, nereținerea circumstanțelor atenuante și pedeapsa aplicată pentru această infracțiune și, rejudecând cauza, în fond:
S-a stabilit încadrarea juridică a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în prevederile art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și a art. 76 alin. 1 lit. e teza I Cod penal, de la 6 luni închisoare, la 5 luni închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă, împotriva aceleeași sentințe.
S-a onstatat că partea civilă și inculpatul au fost asistați de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligată partea civilă să plătească statului suma de 5 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate au declarat recurs partea civilă și inculpatul.
Partea civilă a criticat decizia recurată sub aspectul modului de rezolvare a laturii civile a cauzei. Recurenta a precizat că despăgubirile civile acordate acesteia de către instanța de fond sunt prea mici, nefiind suficiente pentru repararea integrală a prejudiciului suferit prin săvârșirea infracțiunii de către inculpat.
Cu ocazia dezbaterilor recursului, apărătorul părții civile a înțeles să invoce și cazul de casare prev. de art.385/9 pct.21 p Cod Penal în sensul că nu s-a dispus citarea în cauză a asiguratorului de răspundere civilă.
În considerarea motivelor de recurs expuse, recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile, până la concurența unei sume care acoperă prejudiciul suferit prin comiterea infracțiunii.
Inculpatul a înțeles să critice decizia instanței de apel sub aspectul netemeiniciei acesteia. Inculpatul a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei aleasă de prima instanță este prea severă, aducând astfel consecințe negative asupra persoanei inculpatului. În concret inculpatul a solicitat Curții reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul aplicării suspendării condiționate a acesteia în conformitate cu prevederile art.81 Cp.
Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea constată că ambele recursuri declarate în cauză sunt fondate.
Prin art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, se prevede că "persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum și tramvaie sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare", iar potrivit art. 481alin. 2 din aceeași lege, "contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule".
Aceste dispoziții legale, menite să asigure posibilitatea desdăunării victimelor accidentelor de circulație, impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
În acest cadru s-a stabilit, prin art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule "se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați".
Din interpretarea acestei dispoziții legale, în condițiile în care societatea de asigurare este chemată să participe ca parte în procesul penal în vederea acoperirii pagubelor produse prin comiterea infracțiunii, rezultă neîndoielnic că acesteia i se oferă deplina posibilitate de a-și face apărări atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Așa fiind, având în vedere că asiguratorul de răspundere civilă a fost introdus în cauză la cererea părții civile abia în recurs, Curtea, pentru a respecta drepturile procesuale ale acestuia, în sensul de a nu se încălca dublul grad de jurisdicție, va admite ambele recursuri declarate în cauză, va casa în totalitate decizia penală recurată și sentința pronunțată de prima instanță și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Roman, menținând toate actele procedurale efectuate în cauză.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate.
Va constata că inculpatul a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art 385/15 pct.2 lit. c Cod procedură penală admite recursurile declarate de petentul partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 149/A din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -.
Casează în totalitate decizia penală recurată și sentința nr.665 din 4.12.2008 pronunțată de Judecătoria Roman și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Roman.
Menține toate actele procedurale efectuate în cauză.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
In baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- - -
Red.sent.pen.
Red. M/
Red.
Tehnored.
Ex.4
07.12.2009
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Monica Vadana, Silviu Anti
