Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1174/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1174/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații, împotriva încheierii penale de ședință nr. 174/CC/05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații-recurenți și, în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales cadrul Baroului T și inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților-recurenți și, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara. Precizează că motivele invocate de parchet, precum sosirea comisiei rogatorii și reaudierea părții vătămate nu justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, aceste acte putându-se efectua și în situația în care inculpatul s-ar afla în stare de libertate. Mai arată că nu s-a motivat în ce măsură inculpatul ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, motivându-se doar pericolul social generic al faptelor. De asemenea, precizează că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, din probatoriu nerezultând faptul că inculpatul ar fi beneficiat de vreun folos.
Procurorul depune la dosar adresa Ambasadei României la din care rezultă că materialele solicitate au fost expediate spre România urmând să sosească și arată că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, solicitând respingerea recursului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, arătând că nu prezintă pericol public.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol public și solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 174/CC din 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 159 Cod procedură penală, a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpații, și, formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 28.08.1968 în, jud. T, domiciliat în nr. 796, jud. T, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 55/16.07.2008 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 07.12.2008 până la data de 05.01.2009 inclusiv.
-, fiul lui și, născut la data de 17.04.1989 în, jud. T, domiciliat în com. nr. 96, jud. T, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 56/16.07.2008 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 07.12.2008 până la data de 05.01.2009 inclusiv.
-, fiul lui și, născut la data de 07.08.1988 în Sânnicolau M, jud. T, domiciliat în com. nr. 244, jud. T, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 57/16.07.2008 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 07.12.2008 până la data de 05.01.2009 inclusiv.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 ind. 1 Cod procedură penală, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara formulate de apărătorii aleși ai inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea formulata de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara nr. 48/D/P/2007 din data de 03.12.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 03.12.2008 sub număr unic de dosar -, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații, și pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 07.12.2008 până la data de 05.01.2009.
În motivarea propunerii s-a arătat că inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că începând din anul 2006, prin înșelăciune, au recrutat, transportat și cazat în Irlanda, mai multe persoane, în scopul exploatării prin muncă acestora.
S-a mai arătat că față de inculpați s-a dispus de către Tribunalul Timiș măsura arestării preventive prin încheierea nr.89/CC/16.07.2008, dispusă în dosarul nr-, eliberându-se mandatele de arestare preventivă nr. 55, 56 și 57.
De asemenea, s-a mai arătat că în mod succesiv Tribunalul Timișa dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, până la data de 07.12.2008 inclusiv, iar până în prezent urmărirea penală nu a putut fi finalizată. Astfel, au fost audiate și respectiv reaudiate o serie de persoane și au fost efectuate numeroase verificări în vederea stabilirii cu exactitate stării de fapt - a se vedea volumul 6 din dosarul de urmărire penală.
Totodată, s-a reținut că în cauză s-a efectuat o comisie rogatorie internațională, în Irlanda prin intermediul Ministerului Justiției, Egalității și Reformei Dreptului din, în vederea stabilirii întregii activități infracționale desfășurate de inculpați pe teritoriul acestui stat, astfel încât se aștepta un răspuns din partea autorităților irlandeze la problemele expuse în comisia rogatorie internațională și urmau a fi identificate și audiate și alte persoane care au avut de suferit de pe urma activității infracționale desfășurate de inculpați, precum și martori propuși de către aceștia în apărarea lor.
S-a mai menționat că parte dintre persoanele vătămate la care s-a făcut referire mai sus se află încă pe teritoriul Irlandei și nu au mijloace de subzistență necesare deplasării în România, iar altora le este teamă să se prezinte în vederea audierii datorită presiunilor exercitate de către membrii de familie sau apropiații inculpaților, aceștia din urmă fiind necesar a fi la rândul lor identificați și audiați.
De asemenea, s-a arătat că în ceea ce privește cererea de comisie rogatorie mai sus menționată, se lucrează în vederea finalizării și trimiterii documentelor solicitate către autoritățile române - a se vedea filele 282-284, din volumul 5. Între timp urmează a fi identificate și audiate și alte persoane care au legătură cu cauza.
S-a mai menționat că la data de 19.09.2008 a fost efectuată o solicitare către Agenția Națională împotriva de persoane - Centrul Regional T, în legătură cu furnizarea de către această instituție de date cu privire la părțile vătămate, în prezenta cauză, părți vătămate care sunt în evidențe și care sunt consiliate social și psihologic - fila 285 din volumul 5, solicitare în legătură cu care s-au primit o serie de răspunsuri, însă urmează a fi înaintate și alte înscrisuri privind alte părți vătămate.
Totodată, s-a învederat că durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale se va atinge la data de 05.01.2009, sens în care în decursul celor 30 de zile pentru care se solicită prelungirea măsurii arestării preventive se va proceda la prezentarea materialului de urmărire penală și la întocmirea rechizitoriului.
Astfel, s-a apreciat că temeiurile în baza cărora s-a luat măsura arestării preventive nu s-au schimbat până în prezent, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publica, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.
În probațiune, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 48/D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Tribunalul Timișa reținut că prin ordonanța nr. 48/D/P/2007 din data de 16.07.2008 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, constând în aceea că începând din anul 2006, prin înșelăciune, inculpații au recrutat, transportat și cazat în Irlanda mai multe persoane, în scopul exploatării acestora, prin muncă.
Prin încheierea penală nr. 89/CC/16.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 55, 56 și 57/16.07.2008, măsură preventivă care a fost prelungită în mod succesiv de către Tribunalul Timiș, până la data de 07.12.2008 inclusiv.
Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 155 Cpp, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Raportându-se la materialul probator existent la dosarul de urmărire penală, prima instanță a apreciat că in continuare subzista temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpații, și, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane au fost săvârșite de către inculpați, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cpp.
In plus, s-a reținut de către tribunal că persista aspectele avute în vedere la luarea masuri constând în aceea ca sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, s-a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că fapta aduce atingere atât persoanei și demnității acesteia, cât și relațiilor interumane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
S-a constatat de asemenea, că prin prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați se urmărește stabilirea unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
Totodată, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
Tribunalul Timișa considerat că a fost probată existența pericolului pentru ordinea publica ce o reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților, iar apărările acestora raportat la lipsa de credibilitate plângerilor părților vătămate nu constituie temeiuri care sa înlăture întreg ansamblul de probe reținute la luarea măsurii arestării preventive. Pe de alta parte s-a apreciat că a fost probat faptul ca lăsarea in liberate a inculpaților poate influența mersul cercetărilor în condițiile în care inculpații, prin alte persoane, au început sa facă presiuni asupra mai multor părți vătămate.
Ținându-se seama de cele expuse mai sus și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică, întrucât obligarea de a nu părăsi țara nu oferă la acest moment procesual garanții suficiente pentru protecția opiniei publice, în temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 1451Cpp, Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara formulate de apărătorii aleși ai inculpaților.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că actele de urmărire penală învederate în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive sunt necesare pentru finalizarea urmăririi penale, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 159 Cod procedură penală, a admis propunerea, dispunând prelungirea arestării preventive a inculpaților, și, pentru o perioada de 30 de zile, începînd cu data de 07.12.2008 pînă la data de 05.01.2009.
Împotriva încheierii penale nr 174/CC pronunțate de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 05.12.2008 în dosarul nr- din 3.12.2008 au declarat recurs inculpatii,. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a făcut o justă apreciere a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea penală nr. 89/CC/16.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, prelungită prin încheierea penală nr. 104/CC/11,08.2008 a Tribunalului Timiș și încheierile penale din 8.09.2008 și 05.11.2008 ale Tribunalului Timiș.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatii au săvârșit fapte grave, periculoase pentru sănătatea sau chiar viața cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatilor cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatilor - recurenti (lipsa garanțiilor că inculpatii ar abandona comportamentul antisocial).
Instanța de recurs observă că sunt neîntemeiate și criticile apărătorului inculpatilor la adresa încheierii recurate, respectiv că aceasta ar fi nemotivată decât generic și că nu a fost motivată nici respingerea cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Prima instanță a procedat la o examinare atentă a temeiurilor care justifică măsura arestării preventive, soluția adoptată fiind motivată în mod detaliat, iar în considerentele hotărârii atacate s-a arătat că respingerea cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara este o consecință a constatării menținerii temeiurilor care au dus la arestarea preventivă. Așadar, în mod firesc la soluționarea cererii de înlocuire a măsurii preventive au fost avute în vedere aceleași împrejurări deja analizate cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Celelalte motive invocate de apărătorul inculpaților, vizează apărări pe fondul cauzei cu privire la existenta faptei, care nu pot fi luate in considerare in cazul prelungirii măsurii preventive.
Curtea apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatilor în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatii, Împotriva încheierii penale nr 174/CC pronunțate de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 05.12.2008 în dosarul nr- din 3.12.2008
Potrivit art.192 al.2 cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii penale de ședință nr. 174/CC/05.XII.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare inculpat-recurent la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. M - 23.12.2008
Dact.- 2.ex./ 28.12.2008
Prima instanță - - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin
