Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 672/2008. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 672 /
Ședința publică din 26 iunie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul - împotriva Încheierii nr. 77/CC/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, din cadrul Baroului T
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului sau, în subsidiar, înlocuirea cu altă măsură preventivă, respectiv obligația de a nu părăsi țara. În susținerea celor solicitate, arată că la data săvârșirii faptei inculpatul era minor, s-a aflat sub o puternică tulburare și provocare, determinate de faptul că fratele său a fost amenințat și lovit de un grup de mai multe persoane, persoane cărora le-a cerut să nu mai lovească, însă acestea l-au atacat cu un levier. Mai solicită să se țină seama de faptul că inculpatul provine dintr-o familie organizată, are încă doi frați, are un loc de muncă, a dat dovadă de un comportament ireproșabil. Învederează instanței că inculpatul și-a recunoscut participarea la săvârșirea faptei, în condițiile în care și-a văzut fratele atacat și plin de sânge, iar prin loviturile de cuțit a încercat să se apere, astfel încât apreciază că nu se poate reține intenția de a omorî.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că în cauză mai sunt de efectuat actele procesuale, respectiv audierea martorilor, efectuarea unor confruntări între aceștia și inculpat, efectuarea unei expertize medico-legale, iar raportat la natura faptei reținute în sarcina inculpatului și la modalitatea de săvârșire a acesteia, se poate aprecia că lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că partea vătămată a avut nevoie de 25 de zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă viața în primejdie.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, arată că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Mai arată că a fost atacat de grup, care l-a amenințat, și atunci a scos cuțitul dar nu a vrut să lovească.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 77/CC din 20 iunie 2008, dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 159 Cod procedură penală, s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 31.05.1991, în Sânnicolau M, jud. T, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 43/26.05.2008 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 24.06.2008 până la data de 13.07.2008 inclusiv.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 ind. 1 Cpp, s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorul ales al inculpatului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru dispune astfel, tribunalul deliberând asupra cauzei penale de față, a constatat următoarele:
Prin cererea nr. 853/P/2008 din data de 17.06.2008 formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 23.06.2008 până la data de 12.07.2008.
Se arată că inculpatul este cercetat, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cp raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cp cu aplicarea art. 99 și următoarele Cp, în sarcina acestuia reținându-se că în noaptea de 25/26.05.2008, cu ocazia unui conflict iscat în fața localului SC SRL, inculpatul l-a lovit pe numitul împreună cu învinuiții și, după care a înjunghiat-o pe victimă, cauzându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie.
Se arată că față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 73/CC pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, măsură preventivă ce a fost prelungită o singură dată, începând cu data de 04.06.2008 până la 23.06.2008.
Totodată, s-a învederat că urmărirea penală nu a fost finalizată, urmând a fi completat probatoriul cu întocmirea de către IMl Tar aportului de constatare medico-legală privind victima; întocmirea de către IML Tar apoartelor în urma expertizelor dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș; audierea numiților, și OG.
Reprezentantul Ministerului Public, prin propunere, apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, motiv pentru care apreciază că se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărirea penală nr. 853/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând actele dosarului de urmărire penală, instanța constatat următoarele:
Prin ordonanța nr. 853/P/2008 din data de 26.05.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută art. 20 Cp raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cp cu aplicarea art. 99 și următoarele Cp, în sarcina acestuia reținându-se că în noaptea de 25/26.05.2008, cu ocazia unui conflict iscat în fața localului SC SRL, inculpatul l-a lovit pe numitul împreună cu învinuiții și, după care a înjunghiat-o pe victimă, cauzându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie.
Prin încheierea penală nr. 71/CC din data de 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 10 zile, de la data de 26.05.2008 până la data 04.06.2008, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 43/26.05.2008.
Judecătorul, pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatului, a apreciat că, din analiza materialului de urmărire penală, rezultă suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai M de 4 ani, iar raportat la modalitatea și natura faptei comise, la împrejurarea că față de inculpat este începută urmărirea penală cu privire la tentativă la infracțiunea de omor calificat, se poate concluziona că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea penală nr. 73/CC/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat pentru o perioadă de 20 de zile, de la data de 04.06.2008 la data de 23.06.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cpp, în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, instanța a apreciaat că în continuare subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpatul, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat a fost săvârșită de către inculpat, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cpp.
De asemenea, sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În plus, această măsură preventivă apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestei infracțiuni, modalitatea de săvârșirea a faptei, instanța apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza art. 159 Cod procedură penală, admis propunerea și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 24.06.2008 până la data de 13.07.2008 inclusiv.
Pentru aceleași considerente, în temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 ind. 1 Cpp, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorul ales al inculpatului.
Împotriva încheierii nr. 77/CC/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpatul -, solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpatului în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de organul de urmărire penală. Totodată, se reține că potrivit dispozițiilor art. 681.și C.P.P. art. 139.C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face însă aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii nr. 77/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva Încheierii nr. 77/CC/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LB /30.06.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 30.06.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 672 /
În baza art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva Încheierii nr. 77/CC/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Laura Bogdan