Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 41/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 41/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - JUDECĂTOR 3: Alina Constanța
- C - Judecător
- Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public B. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și G împotriva încheierii nr. 7 din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați asistat de avocați și, apărător aleși, precum și recurentul inculpat G asistat de avocați și, apărători aleși.
Procedură îndeplinită.
Avocat solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței sau acordarea unui nou termen de judecată dat fiind faptul că a fost angajat în cauză în cursul aceleiași zile astfel că nu a avut posibilitatea pregătirii apărării.
Avocat apreciază cererea formulată ca fiind întemeiată dat fiind faptul că în cauză apărarea trebuie să fie efectivă nu doar formală.
Avocat solicită admiterea cererii pe care o consideră întemeiată.
Avocat nu se opune încuviințării cererii formulată în cauză.
Reprezentanta parchetului solicită a se stabili o oră pentru reluarea cauzei având în vedere că dosarul are ca obiect o propunere de arestare preventivă.
Instanța apreciază că pentru exercitarea în concret a dreptului la apărare se impune a da posibilitatea apărătorului ales să studieze dosarului, însă raportat la obiectul cauzei urmează a se stabili reluarea dosarului la orele 14,30.
La reluarea cauzei instanța aduce la cunoștință recurenților inculpați învinuirea ce le este adusă, precum și dreptul de a da declarație în fața instanței de recurs atrăgându-le totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat G precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Recurentul inculpat precizează că înțelege să dea declarația în fața instanței de recurs astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 70 - 73 Cod procedură penală se procedează la audierea acestuia, ale cărui susțineri sunt consemnate într-un proces verbal care după citire și semnare este atașat la dosar.
Întrucât nu mai sunt alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor ar. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii Tribunalului Covasna și pe fond respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului ca nelegală și nefondată. Apreciază că încheierea atacată este nelegală sub aspectul modalității în care este motivată și este greșită în ceea ce privește fondul cauzei.
În susținerea celor afirmate a depus la dosar practică judecătorească și practică CEDO prin care Statul Român a fost condamnat întrucât într-o hotărâre judecătorească nu a fost motivat pericolul concret pentru ordinea publică, mărginindu-se la a preciza doar textul de lege aplicabil, ceea ce încalcă dispozițiile art. 5.3 din Convenție.
Tribunalul Covasna reține în încheierea atacată doar faptul că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică fără a analiza apărările formulate de avocați și fără preciza dacă nu este posibilă înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, deși o astfel de cerere a fost formulată.
Referitor la acuzele aduse, analizate prin prisma dispozițiilor art. 148 Cod procedură penală, condițiile prevăzute de textul de lege menționat nu sunt îndeplinite.
La dosarul cauzei nu există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea de luare de mită, singura probă fiind o declarație a coînvinuitului care a negat faptele în absența unui avocat și-a modificat declarația în sensul că i-a dat 15 palincă inculpatului care i-a dat niște dosare cu privire la care a observat că nu sunt complete, cerându-i să fie mai indulgent cu elevii săi.
Această declarație oscilantă a constituit principala probă care a dus la arestarea inculpatului.
De asemenea apreciază că reținerea unei fapte de natură penală nu necesită luarea unei măsuri privative de libertate.
Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că inculpatul ar fi falsificat fișele de școlarizare.
Pentru aceste motive, întrucât nici parchetul nici instanța nu au precizat în mod concret probele care au determinat arestarea inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar în cadrul rejudecării respingerea propunerii privind arestarea preventivă a acestuia.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că se impune luarea unei măsuri preventive solicită luarea unei măsuri mai puțin severă, neprivativă de libertate.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării respingerea propunerii privind arestarea preventivă a inculpatului.
Instanța de fond nu face referire la necesitatea luării măsurii arestării preventive prin prisma dispozițiilor art. 136, art. 143, art. 148 lit. f Cod procedură penală și nici la persoana inculpatului care are o vârstă înaintată, are probleme de sănătate și a avut un comportament corespunzător până în prezent.
Motivarea încheierii se limitează doar la a se menționa că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai M de 4 ani și că infracțiunea denotă un pericol pentru ordinea public, fără însă a se motiva aceste susțineri.
a se avea în vedere că inculpatul și coinculpatul se aflau în relații de prietenie, la ajutat deseori pe inculpat, l-a consiliat când și-a deschis școala de șoferi. Coinculpatul a declarat că uneori dosarele pe care le depunea erau incomplete și că i-a solicitat să fie mai indulgent cu elevii săi dar în nicio declarația nu menționează faptul că în schimbul acestor servicii i s-ar fi cerut sume de bani.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat și desființarea încheierii pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Precizează că dispozițiile procedurale în ceea ce privește propunerea de arestare preventivă sunt clare în sensul că aceasta trebuie să se refere la o singură persoană nu la un grup de persoane astfel cum este și cazul dedus judecății, când a fost sesizată instanța printr-un referat comun, care vizează două persoane între infracțiunile comise de aceștia neexistând nicio legătură.
Apreciază că instanța de fond în mod greșit a statuat că inculpatul a comis o infracțiune în condițiile în care obiectul cauzei viza o măsură preventivă, despre comiterea unei infracțiuni putând fi vorba în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare ceea ce nu este cazul în dosarul dedus judecății. În cazul măsurilor preventive trebuie să se constate că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Nu contestă valoarea jurisprudenței însă aceasta nu trebuie să adauge la lege mai ales acolo unde este vorba de libertatea unei persoane.
Referitor la pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului trebuie analizat momentul în care acest pericol s-a născut, aspect ce nu a fost analizat de către instanța de fond.
Art. 70 Cod procedură penală prevede că învinuirea și încadrarea juridică a faptelor trebuie aduse la cunoștință persoanei. În cazul de față a fost adusă la cunoștință inculpatului doar încadrarea juridică dar nu și faptele în materialitatea lor.
De la data comiterii presupuselor fapte nu s-au produs mari modificări, autoturismele circulă pe drumuri publice, înmatriculările sunt legale, dacă actele ar fi fost false trebuiau să fie anulate.
Încheierea Tribunalului Covasna nu face referire la faptele ce îi sunt imputate, fiind menționate dosar presupuneri, suspiciuni.
Apreciază că declarațiile numitului trebuie privită cu rezerve având în vedere că acesta a avut o poziție oscilantă, afirmațiile lui neavând nici un suport legal.
În opinia sa nu există indicii privind săvârșirea unei infracțiuni de către inculpat, chestiunile referitoare la arestarea preventivă trebuind să fie analizate de la caz la caz.
Face referire la o decizie CEDO care statuează obligativitatea instanțelor de a motiva existența unui pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea există obligativitatea examinării gradualității măsurilor preventive prin excludere, trebuind să se analizeze posibilitatea luării unor măsuri mai puțin severe înainte de arestarea preventivă.
În prezenta cauză prin înșirarea unor chestiuni de ordin general se încalcă principiul fundamental prevăzut în Constituție, CEDO și Codul d e procedură penală.
susținând că Tribunalul Covasnaa admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului fără a avea vreun temei legal motiv pentru care înțelege să solicite respingerea acesteia.
Avocat solicită în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar în cadrul rejudecării respingerea propunerii privind arestarea preventivă a inculpatului.
Își însușește criticile formulate cu privire la încheierea Tribunalului Covasna care excelează prin modul aparte în care a fost motivată. Judecătorul fondului nu face altceva decât să preia din referatul de arestare preventivă întocmit de procuror și în care se precizează că sunt îndeplinite condițiile obiective și subiective cu privire la arestarea inculpatului.
În ceea ce îl privește pe inculpatul G se emite o ordonanță de obligare a acestuia de a nu părăsi țara cu instituirea obligațiilor prevăzute de lege.
Este cunoscut că dispozițiile art. 145/1 Cod procedură penală se suprapun cu cele ale art. 145 Cod procedură penală și că revocarea ori înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara se poate face doar în condiții imperative. Ori în prezenta cauză inculpatul a respectat dispozițiile ordonanței prin care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, astfel că nu i se poate reproșa nimic sub acest aspect. Mai mult procurorul nu a precizat nici un temei de drept care a determinat solicitarea modificării măsurii preventive.
Apreciază că inculpatul G este o persoană care trebuie sacrificată pentru a se putea comunica B că și la C au fost descoperite cazuri de luare de mită asemănătoare cu cele de la A cu privire la care s-a făcut o Mp ublicitate.
Reiterează împrejurarea că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu există, singura justificare a emiterii mandatului fiind aceea că există posibilitatea ca inculpatul să mai spună ceva în legătură cu alți presupuși autori.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe. Sub aspect procedural în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 145 alin.3 Cod procedură penală.
Referatul procurorului privind arestarea preventivă a inculpaților se referă la dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală.
În legătură cu solicitarea de a se constată nelegalitatea încheierii atacate cere a se avea în vedere că în cauză inițial a fost luată o măsură neprivativă de libertate, însă ulterior cercetarea a fost extinsă.
Cu privire la nulitatea încheierii atacate apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 197 alin.2 Cod procedură penală care fac referire la anumite situații ce nu se regăsesc în prezenta cauză.
Susține că încheierea recurată este motivată la fila 8 existând această motivare chiar dacă este succintă.
Cu privire la probele administrate în cauză respectiv declarația coinculpatului se susține că asupra acestuia au fost exercitate presiuni de către organele de anchetă fără însă a se avea în vedere că acesta nu a solicitat să fie asistat de un apărător ales și nu a precizat care sunt motivele pentru care își modifică declarația.
Apreciază că în cauză există indicii, chiar probe privind săvârșirea infracțiunii cu referire la declarația numitului care relevă modul în care se desfășura activitatea infracțională.
Cu privire la susținerea referitoare la formularea propunerii de arestare preventivă cu privire la mai multe persoane învederează instanței existența unui caz de conexitate, făcând referire la dosarul nr. 139/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.
În replică avocat precizează că urmare extinderii cercetărilor trebuiau avute în vedere acte sau fapte noi produse după luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Faptele sunt doar prezumtive și sunt comise cu un an în urmă. Apreciază că nu există nicio justificare pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu prezintă pericol pentru ordinea publică astfel că solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor ce îi sunt imputate. Precizează că nu îl cunoaște de numitul decât după nume având în vedere că locuiesc în Sf. G care este un oraș mic. Referitor la taxa de înmatriculare învederează instanței că taxa care se plătește legal pentru înmatricularea unui autoturism este 40 lei. Susține că nu prezintă pericol pentru ordinea publică a avut un loc de muncă stabil timp de 30 de ani, în ultima perioadă fiind transferat pentru că a terminat facultatea și academia de poliție. În tot acest timp nu a luat bani de la nimeni pentru a-și desfășura în mod defectuos activitatea de serviciu nu a avut contact cu legea penală, are familie, doi copii și se va prezenta ori de câte ori va fi citat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință nr. 7 din data de 8.05.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna privind pe inculpații și și în consecință, în baza art. 136 Cod penal raportat la art. 149/1, 143 și art. 148 alin 1 lit f Cod procedură penală s-a luat față de acești inculpați măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile începând cu data de 8.05.2009 până la 5.06.2009 inclusiv, dispunându-se emiterea mandatelor de arestare preventivă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că materialul probator administrat în cauză confirmă existența unor indicii referitoare la săvârșirea de către inculpatul Gai nfracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 Cod penal (3 fapte), fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 (3 fapte) și instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal, art. 13/2 din Legea 78/2000 (1faptă), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în esență în aceea că în cursul anului 2008-2009 și-a încălcat atribuțiile de serviciu pe linia examinării candidaților pentru obținerea permisului de conducere și înmatriculării autovehiculelor, prevăzute de Ordinele 574/1.04.2005 și respectiv 1501 din 13.11.2006, în schimbul acestora primind bani și alte foloase, atât în mod direct de la candidați cât și prin intermediul instructorilor auto, a înmatriculat la datele de 19.09.2008 și 24.03.2008 prin intermediul numitul două autoturisme în mod nelegal și cu încălcarea atribuțiilor de serviciu prevăzute la art. 7 alin 1,3,4,5 și art. 8 alin. 1 și 2 din Ordinul MAI nr. 1501/13.11.2006, la data de 10.10.2008 a înmatriculat pe numele său, prin intermediul agentului de poliție, din cadrul C, în mod nelegal și cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, prevăzute de art. 7 și 14 din Ordinul MAI nr. 1501/13.11.2006 un autoturism marca Peugeot 205; Prin acțiunea sa inculpatul și-a încălcat atribuțiile de serviciu pe linia înmatriculării autovehiculelor prevăzute atât în fișa postului cât și în Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a autovehiculului, atât în ceea ce privește verificarea persoanei care solicită înmatricularea cât și a documentelor prezentate la înmatriculare ca proveniență a autoturismului (în cazul BMW, înmatriculat de inculpat cu nr. - pentru care lipsește cartea de identitate a autovehiculului eliberată de autoritățile maghiare, existând suspiciunea că că mașina a fost închiriată și apoi scoasă de pe teritoriul Ungariei pentru a căror verificări s-au făcut demersuri prin interpol și.
În ceea ce-l privește pe inculpatul a apreciat prima instanță că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în scopul obținerii unui folos prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal și art. 13/2 din Legea 78/2000 (7 fapte), respectiv fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin 1 și 2 din Codul penal rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 (8 fapte) și dare de mită prev. de art. 255 alin 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în esență în aceea că în cursul anului 2008 inculpatul a falsificat prin contrafacerea scrierii categoriilor de școlarizare și ulterior adăugarea altor categorii un număr de 8 fișe de școlarizare, a dat bunuri sau alte foloase pentru ca fișele de școlarizare astfel falsificate să fie acceptate de către numitul din cadrul C și prin acțiunile sa a determinat cu intenție încălcarea prevederilor ordinului nr. 574/2005 privind organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de conducere auto, în sensul nerespectării modului de întocmire a dosarului de înscriere la examen precum și privind programarea la examen a candidaților.
De asemenea s-a arătat în hotărârea primei instanțe că ambii inculpați se găsesc în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt închisoarea mai M de 4 ani iar la dosar există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea de operare, calitatea celor 2 inculpați precum și din felul în care opinia publică percepe gravitatea unor astfel de fapte și operativitatea organelor judiciare implicate în limitarea acestui fenomen.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se respingă propunerea parchetului privind arestarea lor preventivă și să se dispună punerea lor în libertate.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că se impune luarea unei măsuri preventive s-a solicitat luarea unei măsuri mai puțin severe, neprivativă de libertate.
În motivarea recursurilor formulate, inculpații au arătat că nu se află în situația prevăzută de art. 148 lit. Cod procedură penală,
Astfel s-a arătat în primul rând că la dosarul cauzei nu există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor. În ceea ce-l privește pe inculpatul singura probă care susține învinuirea de luare de mită este o declarație a coinculpatul, care deși în prezența unui avocat a negat faptele, într-o altă declarație dată în absența unui avocat și-a modificat declarația în sensul că i-a dat 15 palincă inculpatului care i-a dat niște dosare cu privire la care a observat că nu sunt complete, cerându-i să fie mai indulgent cu elevii săi. Această declarație oscilantă a constituit principala probă care a dus la arestarea inculpatului; cu toate acestea, nu s-a avut în vedere că inculpatul și coinculpatul se aflau în relații de prietenie, la ajutat deseori pe inculpat, l-a consiliat când și-a deschis școala de șoferi. Coinculpatul a declarat că uneori dosarele pe care le depunea erau incomplete și că i-a solicitat să fie mai indulgent cu elevii săi dar în nici o declarația nu menționează faptul că în schimbul acestor servicii i s-ar fi cerut sume de bani. Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că inculpatul ar fi falsificat fișele de școlarizare.
În ceea ce-l privește pe inculpatul G, s-a susținut că în mod greșit a statuat prima instanță că inculpatul a comis o infracțiune în condițiile în care obiectul cauzei viza o măsură preventivă, despre comiterea unei infracțiuni putând fi vorba în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare ceea ce nu este cazul în dosarul dedus judecății; nu există indicii privind săvârșirea unei infracțiuni de către inculpat, chestiunile referitoare la arestarea preventivă trebuind să fie analizate de la caz la caz; declarațiile numitului trebuie privite cu rezerve având în vedere că acesta a avut o poziție oscilantă, afirmațiile lui neavând nici un suport legal.
Pe altă parte, deși este îndeplinită prima cerință a art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai M de 4 ani, cea de-a doua condiție ca la dosar să existe date certe că lăsare în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică nu este îndeplinită.
Pentru luarea unei măsuri preventive întemeiate pe dispozițiile art. 148 lit. f cod procedură penală, trebuie să se constate că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Prima instanță avea obligația de a motiva existența pericolului concret pentru ordinea publică. De asemenea conform jurisprudenței CEDO există obligativitatea examinării gradualității măsurilor preventive prin excludere, trebuind ca magistratul să se analizeze posibilitatea luării unor măsuri mai puțin severe înainte de arestarea preventivă.
Între infracțiunile comise de cei doi inculpați nu există nici o legătură.
Inculpatul are o vârstă înaintată, are probleme de sănătate și a avut un comportament corespunzător până în prezent iar inculpatul G este o persoană de asemenea onestă, nu este cunoscut cu antecedente penale și a colaborat cu organele de anchetă.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursurile formulate de către inculpații și sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a constatat în mod judicios că din materialul probator administrat până în acest moment rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a faptelor reținute în sarcina lor; în acest sens prima instanță a procedat corect apreciind că, în ceea ce-l privește pe inculpatul, procesele verbale de percheziție domiciliară a sediului firmei și a punctului de lucru precum și a autoturismelor, înscriusurile existente la dosar, fișele de școlarizare, adresele 35271/16.04.2009 și 35301/20.04.2009 a C, precum și declarațiile martorilor, și a învinuitului, reprezintă, coroborate tot atâtea indicii temeinice în sensul art. 143 alin 1 Cod procedură penală și art. 5 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ale săvârșirii de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa.
De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpatul, indiciile temeinice ale comiterii faptelor reținute în sarcina sa rezultă din declarația martorului și ale învinuiților, înscrisurile existente la dosar: fișa de înmatriculare a autoturismului Jeep cu nr. -, fișa de înmatriculare a autoturismului marca Jeep cu nr. -, documentele emise de primăria jud. constanța cu nr. 11264/9.10.2008, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul G, precum și fișa postului funcționarului public cu statut special.
De asemenea, corect a apreciat prima instanță că, pentru infracțiunile pe care sunt bănuiți că le-au comis inculpații legea prevede pedepse cu închisoarea mai M de 4 ani însă, instanța de recurs apreciază că la dosar nu sunt suficiente date din care să reiasă că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această împrejurare - imperios necesară pentru a se putea constata incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală și în consecință pentru a se putea admite propunerea de arestare preventivă a inculpaților și a se lua față de aceasta măsura preventivă solicitată - nu poate rezulta exclusiv din gradul de pericol social concret al faptelor comise, art. 148 lit. cu atât mai mult cu cât la acest moment nici faptele nu sunt clar conturate, existând neconcordanțe între declarațiile martorilor, reveniri și precizări făcute persoane care au calitatea de învinuiți în declarații luate în lipsa unui apărător și poziții procesuale diferite ale părților din proces asupra unor elemente esențiale pentru existența și încadrarea juridică a faptelor.
Tot în legătură cu pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar prezenta pentru ordinea publică, instanța de recurs constată că faptele reținute în sarcina inculpaților sunt presupus a fi comise de aceștia în cursul anilor 2007 - 2008, iar după această perioadă, inculpații, deși liberi nu au reprezentat un pericol pentru ordinea publică, nici o probă de la dosar neevidențiind vre-o situație sau împrejurare din care să reiasă că inculpații ar fi avut în acest interval de timp vre-un comportament care să pericliteze ordinea publică.
Este adevărat că percepția opiniei publice relativ la gravitatea faptelor și operativitatea organelor judiciare implicate în limitarea acestui fenomen reprezintă elemente care contribuie la conturarea pericolului concret pe care un inculpat îl reprezintă pentru opinia publică în situația lăsării sale în libertate, însă în contextul expus, dată fiind durata M de timp de la epuizarea comiterii infracțiunilor despre care există bănuiala că ar fi fost comise de inculpați, nu se poate vorbi despre o operativitate a organelor judiciare implicate în limitarea fenomenului de corupție și nici despre vre-un ecou negativ al faptelor inculpaților în rândul opiniei publice care să scandalizeze comunitatea; dosarul se află în faza de urmărire penală etapă procesuală nepublică, astfel încât este greu de crezut că faptele pe care sunt bănuiți inculpații că le-au comis, au ajuns la cunoștința opiniei publice și că aceasta ar fi scandalizată.
În raport de această situație, văzând și persoana inculpaților care sunt persoane mature, gradul de instruire a acestora, profesia lor, împrejurarea că nu au ridicat până în prezent probleme de comportament antisocial, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au manifestat o atitudine cooperantă cu organele de urmărire penală, au dat declarații atât în fața procurorului cât și în fața primei instanțe exprimându-și poziția procesuală în raport cu infracțiunile de care sunt acuzați, instanța de recurs apreciază că nu există la dosar probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a celor doi inculpați ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât măsura arestării preventive, cea mai severă dintre măsurile preventive și care are un caracter excepțional, nu se impune a fi aplicată inculpaților.
Văzând însă existența indicilor comiterii faptelor penale reținute în sarcina celor doi inculpați precum și dispozițiile art. 1, 3 și 136 alin 1 Cod procedură penală, instanța de recurs apreciază oportună luarea față de cei doi inculpați a măsurii preventive privativă de drepturi, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată prev. de art. 145/1 alin 2 Cod procedură penală și urmând a stabili pe durata a acestei măsuri anumite obligații în sarcina celor inculpați.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor admite recursurile promovate de inculpații și G împotriva încheierii de ședință nr. 7 din 8.05.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul - pe care o va casa în ceea ce privește soluția de admitere a propunerii de arestare preventivă față de cei doi inculpați. Rejudecând cauza în aceste limite,
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursurile formulate de inculpații: și G împotriva încheierii de ședință nr. 7 din 8.05.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr- pe care o casează în ceea ce privește soluția de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații și
Rejudecând în aceste limite:
Respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna privind arestarea preventivă a inculpaților fiul lui și, născut la data de 23.01.1956 în satul de, județul S M, CNP - domiciliat în Or. C,-,.2,. A,. 2,. 3 Jud. C și G fiul lui și născut la data de 4.04.1960 în com,sat, jud. B CNP: - domiciliat în Com nr. 233, jud. C, fără forme legale Mun. Sf. G,-,. 20,. B,. 12, Jud. C, iar în baza art. 149/1 alin 12 Cod procedură penală rap. la art. 146 alin 11/1 Cod procedură penală și art. 145/1 Cod procedură penală aplică celor doi inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.
În baza art. 145/1 alin 2 Cod procedură penală rap. la art. 145 alin 1/1 Cod procedură penală obligă inculpații ca pe durata acestei măsuri:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați
- să se prezinte la Poliția Or. C desemnată cu supravegherea inculpatului și respectiv Poliția Mun. Sf. G desemnată cu supravegherea inculpatului G conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Stabilește ca organ de supraveghere a inculpatului Poliția Or. C, iar pentru inculpatul G Poliția Mun. Sf.
Atrage atenția inculpaților asupra împrejurării că în situația încălcării cu rea credință măsurii sau obligațiilor care le revin se va lua față de ei măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în alte cauze.
Dispune comunicarea prezentei decizii inculpaților, secțiilor de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de poliție competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red. NH/1.06.2009
Dact. BD/10.06.2008
Jud. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Nicoleta Hădărean, Alina Constanța
