Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Încheierea 38/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 38/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - JUDECĂTOR 3: Alina Constanța
- C - Judecător
- Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public P. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva încheierii nr. 2 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat apărător ales al intimaților inculpați. și G, lipsă.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Reprezentanta Parchetului susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia. Recursul vizează nelegalitatea și netemeinicia încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care a fost respinsă propunerea privind arestarea preventivă a inculpaților.
Prin referatul cu propunere de arestare preventivă s-a solicitat arestarea inculpaților sen. și G fiind acuzați de comiterea infracțiunii de trafic de persoane constând în aceea că au recrutat și transportat în Spania persoane cu handicap, o parte minore, lipsite de orice sursă de venit ori alte posibilități de subzistență, în scopul practicării cerșetoriei în folosul lor. Această stare de fapt este confirmată atât de părțile vătămată cât și de martorii audiați în cauză.
Cu ocazia citării inculpaților în vederea judecării propunerii de arestare preventivă s-a constatat că aceștia nu sunt în țară, fiind citați la adresele indicate de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanelor. Referitor la adresa din Spania s-a constatat că aceștia s-au mutat astfel că nu era posibilă identificarea unui alt domiciliu.
În această situație apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 150 Cod procedură penală respingând propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați. În motivarea soluției s-a reținut că inculpații trebuiau citați și la adresa din străinătate, adresă care în opinia sa nu este cea corectă.
Întrucât în cauză audierea inculpaților nu a fost posibilă astfel cum prevăd dispozițiile art. 150 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și arestarea preventivă a inculpaților în lipsă urmând a se declanșa procedura privind emiterea de mandate europene de arestare.
Invederează instanței că în cauză mai au fost identificați doi inculpați cu privire la care s-a luat măsura arestării preventive, astfel că trebuie să se acționeze cu celeritate în sensul aducerii celorlalți doi inculpați și trimiterea lor în judecată.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate. Ca stare de fapt învederează instanței că la data de 6 mai 2009 inculpații au fost citați la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, dată la care adresa din Spania era cea corectă. În faza de urmărire penală au precizat că adresa respectivă este corectă însă un alt inculpat a spus că este posibil să se fi mutat dacă a început campania de recoltare a mandarinelor.
În raport de această situație apreciază că instanța de fond în mod corect a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților, extsând indicii că aceștia au domiciliul în străinătate.
Dispozițiile art. 6 alin.3 din Codul d e procedură penală prevăd obligația organelor judiciare de a aduce la cunoștință persoanelor învinuirile de așa manieră încât acestea să își poată pregăti apărarea și să își poată prezenta probele în favoarea lor.
Din declarația părților vătămate și ulterior din declarațiile inculpaților rezultă că aceștia au rezidență în Spania cu drept de muncă și de vot reținându-se că nu au făcut dovada acestor împrejurări. Ori atât timp cât inculpații nu aveau cunoștință de situație ce le este imputată nu aveau posibilitatea să aducă probe în favoarea lor.
Având în vedere colaborarea bună a poliției din România cu cea din Spania, organele de urmărire penală aveau posibilitatea să verifice dacă la adresa respectivă locuiau inculpații pentru a le aduce la cunoștință învinuirile.
Mai mult ceilalți doi coinculpați au fost în țară în preajma sărbătorilor de Paști, s-au întâlnit cu șeful Poliției Comunei, fiind întocmită chiar o adresă prin care poliția comunică procurorului adresa la care au fost cazate anumite părți vătămate sau anumiți martori. Ori în această perioadă nu li s-a comunicat coinculpaților nimic în legătură cu începerea urmăririi penale.
În data de 6 mai 2009 când au fost citați coinculpații s-au prezentat la instanța de judecată. În acest moment pentru garantarea drepturilor procesuale procurorul a solicitat să fie audiați mai întâi de către procuror, retrăgându-și față de inculpații jr. și propunerea de arestare preventivă.
Or, pentru garantarea dreptului la apărare, pentru producerea de probe noi era necesară citarea inculpaților și prezentarea acestora pentru a le fi adusă la cunoștință învinuirea.
Parchetului spune că este bine să arestăm persoane pentru a putea fi aduse în țară, fiind mult mai simplu decât o colaborare cu autoritățile judiciare străine pentru a aduce la cunoștința inculpaților aceste aspecte.
Acesta este considerentul pentru care propunerea de arestare preventivă a fost respinsă. De asemenea a fost luat în considerare și faptul că ceilalți coinculpați s-au prezentat de îndată pentru a-și rezolva situația juridică, precum și faptul că trebuie să existe un echilibru între acuzare și apărare.
Pentru aceste considerente apreciază încheierea atacată ca fiind la adăpost de orice critică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință nr. 2 din data de 6.05.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov privind pe inculpații și G.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că potrivit art. 150 Cod procedură penală, măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror și de către judecător, afară de cazul în care inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire penală ori de la judecată, ori se află în una din situațiile prevăzute de art. 149/1 alin 6 Cod procedură penală.
În speță nici unul dintre inculpați nu a fost ascultat, deși au fost citați în vederea ascultării în datele de 30.04.2009 la adresa de domiciliu din România, respectiv Com, sat, iar urmare a neprezentării, au fost emise mandate de aducere aai nculpaților, care nu au putut fi însă executate întrucât inculpații erau plecați în Spania, posibil în localitățile sau.
Întrucât ulterior a fost identificată cu ajutorul Centrului de Cooperare Internațională adresa din Spania la care cei doi inculpați locuiau cu chirie, adresă care coincidea cu cea unde cei doi inculpați sunt acuzați că au cazat victimele, organele de urmărire penală aveau obligația să citeze inculpații la domiciliu din străinătate în vederea ascultării și respectării dreptului acestora la apărare. În aceste condiții s-a constatat că nu au fost respectate dispozițiile art. 150 Cod procedură penală care prevăd că arestarea inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror; câtă vreme inculpații se aflau în străinătate, aceștia trebuiau citați de organele de urmărire penală, tocmai pentru a se soluționa propunerea de arestare preventivă cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și a dreptului la apărare a inculpaților.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună arestarea preventivă a ambilor inculpați pentru o durată de 30 de zile și emiterea mandatelor de arestare preventivă pentru aceeași perioadă.
În motivarea recursului formulat, Parchetul a arătat că ambii inculpați se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât la dosar sunt indicii ale comiterii de către aceștia a infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați penal, infracțiuni pedepsite de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă din natura infracțiunilor comise de inculpați și modalitatea comiterii acestora care denotă un grad ridicat de pericol social.
S-a mai susținut în recurs incidența în cauză a art. 150 Cod procedură penală, arătându-se că atâta vreme cât inculpații se află în străinătate, ascultarea acestora de către procuror nu este obligatorie, iar citarea acestora în vederea ascultării în Spania nu s-a putut realiza întrucât nu mai locuiesc la adresa indicată de către - Centrul de Cooperare Internațională, de unde au fost evacuați
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță respins în mod greșit propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov pentru considerentul că anterior formulării propunerii de arestare preventivă procurorul trebuia să-i asculte pe cei doi inculpați, act procesual care nu a fost îndeplinit în speță, situație în care propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați este inadmisibilă;
Parchetul a dovedit în speță cu adresa emisă de - Centrul de Cooperare Internațională că inculpații și G se află plecați în străinătate, situație care atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.150 Cod procedură penală care prevăd ca excepție de la obligativitatea ascultării inculpaților de către procuror anterior propunerii arestării preventive, tocmai situația în care inculpatul este plecat în străinătate; în această situație, când inculpatul se află în străinătate, mandatul poate fi emis în lipsă, iar ca o garanție a respectării dreptului la apărare, alin 2 al art. 50 Cod procedură penală prevede obligativitatea ascultării inculpatului imediat ce acesta a fost prins, ori s-a prezentat.
Este adevărat că poate fi pusă în discuție modalitatea de citare a inculpaților în cursul urmăririi penale, însă chiar dacă aceasta ar fi greșită, ea apare fără relevanță în procedura propunerii și soluționării măsurii arestării preventive, câtă vreme art. 150 Cod procedură penală prevede ca și excepție de la obligativitatea ascultării inculpaților situația în care aceștia sunt plecați din țară, iar în speță s-a dovedit că inculpații au fost plecați în străinătate la momentul formulării propunerii de arestare preventivă.
În considerarea celor expuse, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpaților întemeiată pe lipsa ascultării acestora de către procuror anterior propunerii de arestare preventivă reținute de către prima instanță este greșită.
Analizând în fond propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov, instanța de recurs constată că din materialul probator administrat până în acest moment rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați în concurs infracțiunilor reținute în sarcina lor respectiv trafic de persoane prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (8 acte materiale) și trafic de minori prev. de art. 13 alin 2 și 3 (teza ultimă) din Legea 678/2001 în ceea ce-l privește pe inculpatul constând în esență în aceea că în noiembrie 2008-aprilie 2009, împreună cu alte persoane a traficat în diverse moduri (recrutarea, transport, cazare) porțile vătămate, -, -, precum și partea vătămată minora -, în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerșetorie, folosind pentru realizarea scopului propus false promisiuni, amenințări, intimidări și alte forme de constrângere și trafic de persoane prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod procedură penală (15 acte materiale) în ceea ce-l privește pe constând în esență în aceea că în perioada ianuarie-aprilie 2009, împreună cu alte persoane a traficat în diverse moduri ( recrutare, transport, cazare) părțile vătămate, G, și în scopul exploatării acestora în Spania, prin supunere la cerșetorie, folosind pentru realizarea scopului propus false promisiuni, amenințări intimidări și alte forme de constrângere; în acest sens declarațiile părților vătămate audiate în cauză care se coroborează cu declarațiile martorilor, G, și audiați în cauză până în prezent precum și cu înscrisurile existente la dosar - care fac dovada datei părăsirii țării de către inculpați, ținerea unor evidențe a încasărilor etc, reprezintă tot atâtea indicii temeinice în sensul art. 143 alin 1 Cod procedură penală și art. 5 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ale săvârșirii de către inculpați a faptelor reținute în sarcina lor.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date concrete, probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens instanța de recurs reține pe de o parte circumstanțele reale ale faptelor reținute în sarcina inculpaților: numărul mare al victimelor care au căzut pradă inculpaților, urmările produse de faptele acestora, perioada mare de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, numărul inculpaților care s-au folosit în derularea activității infracționale și de alte persoane, față de care se desfășoară de asemenea urmărirea penală, modalitatea de recrutare a victimelor în vederea obligării lor la cerșit și modul în care erau tratate, odată ajunse în postura de "marfă", mijloacele folosite pentru a le intimida și a le menține în această stare; împrejurarea că unele victime deși minore au fost supuse aceluiași "tratament" de înfrângere a voinței și supunere, pentru ca mai apoi să cerșească în folosul inculpatului sn. denotă un dispreț total al acestuia, precum și a celorlalți coinculpați, față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială, pericolul de a recidiva în comiterea unor astfel de infracțiuni fiind extrem de ridicat; circumstanțele personale ale inculpaților și implicațiile transfrontaliere pe care le are activitatea infracțională desfășurată vin de asemenea să contureze existența unei stări de pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpaților în continuare în libertate, sens în care, fiind îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 148 lit. f cod procedură penală, se impune luarea față de ambii inculpați a măsurii arestării preventive. În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva încheierii de ședință nr. 2 din data de 6.05.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- pe care o va casa în ceea ce privește soluția de respingere a propunerii de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații: sn și G. Rejudecând în aceste limite: se va admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Brașov și în consecință, în baza art. 143, art. 136 lit. d, art. 149/1, art. 148 alin. 1 lit. f, Cod procedură penală, se va dispune arestarea preventivă a inculpaților sn. fiul lui G și, născut la data de 6.10.1967 în comuna, județul B, CNP - posesor al CI seria - nr. - eliberat de Poliția Orașului R, domiciliat în comuna, sat nr. 34, județul B și fiul lui și, născut la data de 25.03.1987 în R, județul B, CNP -, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Poliția Orașului R, domiciliat în comuna, sat nr. 385, județul B pe o durată de 30 de zile începând cu data prinderii lor.
Se va dispune emiterea mandatelor de arestare preventivă împotriva inculpaților menționați în conformitate cu dispozițiile art. 151 Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Brașov împotriva încheierii de ședință nr. 2 din data de 6.05.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- pe care o casează în ceea ce privește soluția de respingere a propunerii de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații: sn și G
Rejudecând în aceste limite:
Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Brașov și în consecință, în baza art. 143, art. 136 lit.d, art. 149/1, art. 148 alin. 1 lit.f, Cod procedură penală, dispune arestarea preventivă a inculpaților
- sn. fiul lui G și, născut la data de 6.10.1967 în comuna, județul B, CNP - posesor al CI seria - nr. - eliberat de Poliția Orașului R, domiciliat în comuna, sat nr. 34, județul B și
- G fiul lui și, născut la data de 25.03.1987 în R, județul B, CNP -, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Poliția Orașului R, domiciliat în comuna, sat nr. 385, județul B pe o durată de 30 de zile începând cu data prinderii lor.
Dispune emiterea mandatelor de arestare preventivă împotriva inculpaților menționați în conformitate cu dispozițiile art. 151 Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red. NH/01.06.2009
Dact.BD/08.06.2009
Jud. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Nicoleta Hădărean, Alina Constanța
