Rele tratamente aplicate minorului (art. 306 cod penal). Decizia 85/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 85/2009
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 40/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului (art. 306.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei au răspuns:
- recurent Inculpat - și personal și asistați de avocat.
- -., din oficiu, pentru partea vătămată
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpații arată că își mențin declarațiile date anterior și nu vor să dea declarații în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
-. reprezentantul inculpaților solicită admiterea recursului, desființarea deciziei atacate în privința modului de individualizare a pedepsei și menținerea beneficiului suspendării. Arată că actele de violență asupra fetiței sunt puse sub semnul întrebării având în vedere că, dacă ar fi fost niște părinți violenți, actele de violență ar fi trebuit exercitate asupra tuturor copiilor. Minora cădea mult, se împiedica, suferea de o boală psihică și avea un handicap locomotor. Părinții mergeau la muncă fiind de notorietate în localitate că erau săraci și lăsau minora în grija celorlalți copii. Scandalul în jurul fetiței a fost generat de tatăl inculpatului care s-a opus căsătoriei fiind în prezent în relații de dușmănie. Apreciază că scopul sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei. În plus au 7 copii care au nevoie de ei.
Coordonatorul Centului de Plasament solicită să i se dea cuvântul și arată că în 2007 când a fost adusă fetița la centru avea leziuni care nu puteau fi provocate de căzături. Toți copii familiei sunt în centre de plasament și acasă nu este un mediu adecvat pentru copii.
-. apreciază ca temenică și legală decizia atacată.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de cei doi inculpați față de împrejurarea că toți copii sunt instituționalizați. Consideră ca legală înlăturarea dispozițiilor art. 86/1
Cod PenalInculpatul, având ultimul cuvânt arată că în anul 2007 nu avea serviciu, lucra la câmp și nu avea cu cine să lase copii. A cerut ajutorul primăriei și al medicului de familie dar nu a fost sprijinit de nimeni deși ei și-au dat consimțământul să fie internată fetița.
Inculpata, având ultimul cuvânt arată că îi pare rău, își asumă răspunderea pentru ce s-a întâmplat dar avea și pe tatăl ei în îngrijire, aveau gospodărie și muncea și la câmp. Primăria nu i-a ajutat deloc. Dorește să-și readusă copii în familie sens în care a solicitat întocmirea unei anchete sociale. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 139/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosar penal nr- au fost condamnați inculpații:
1. și
2., la:
-3 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente
aplicate minorului, prev.și ped.de art.306 Cod penal.
-2 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.și ped.de art.182 al.2 Cod penal.
În baza art.33, 34 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicare art.86/1, 86/2, 96/3 și 86/4 Cod penal în privința modalității de executare a pedepsei de către fiecare inculpat.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul arestării preventive, începând cu data de 09.08.2007.
În baza art.350 Cpp s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 5000 lei cu titlu daune morale în favoarea minorei, precum și la despăgubiri civile în favoarea Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii C-N, precum și a dobânzii legale aferente despăgubirilor, începând cu data de 24.08.2007 și până la plata afectivă a debitului.
S-a făcut aplicare art.191 Cpp.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut ca stare de fapt că cei doi inculpați în calitate de părinți ai minorei -, prin măsuri și tratamente de orice fel au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a minorei și care prin neglijarea și netratarea afecțiunilor preexistente ale minorei și prin agresarea fizică a acesteia, i-au pus în primejdie viața.
În drept s-a reținut că faptele inculpaților așa cum au fost descrise și dovedite cu probele administrate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.306 Cod penal și art. 182 al.2 Cod penal.
În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa închisorii cu aplicarea art.3, 34 Cod penal și conform criteriilor prev.de art.72 Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei de către fiecare inculpat s-a făcut aplicare art.86/1, 86/2, 86/3 și 86/4 Cod penal.
S-a făcut aplicare art.88 Cod penal.
În baza art.350 Cpp s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților arestați preventiv în cauză.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a dispus obligarea inculpaților în solidar la plata de daune morale în favoarea minorei și de despăgubiri civile în favoarea Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii C-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prevăzut de lege Parchetul de pe lângă Judecătoria S, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel formulate în scris prin memoriu separat atașat la dosarul cauzei și completate oral în fața instanței se relevă în esență că în mod greșit instanța de fond nu a dedus din pedeapsă perioada executată la zi, că nu s-au aplicat pedepsele complementare la infracțiunea prev.de art.306 Cod penal (Codul penal prevăzând obligativitatea aplicării acestora), că nu s-au aplicat pedepsele accesorii și că pedepsele aplicate și modalitatea de executare a acestora prin aplicarea art.86/1 Cod penal sunt prea blânde în raport de gravitatea faptelor comise, impunându-se majorarea pedepselor cu executare în regim de detenție.
Prin decizia penală nr. 40/A/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria S împotriva sentinței penale nr.139/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosar penal nr- și în consecință:
A fost desființată sentința penală atacată sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, neaplicării pedepselor accesorii, neaplicării pedepselor complementare la infracțiunea prev.de art.306 Cp și nededucerii perioadei executate de inculpați în stare de reținere și arest preventiv și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
S-a înlăturat aplicațiunea disp.art.86/1, 86/2, 86/3, 86/4 Cp.
S-a interzis fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II, lit.b, d, e Cp pe perioada prev.de art.71 Cp.
S-a interzis fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II, lit.b, d, e Cp pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca și pedepse complementare prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului și ped.de art.306 Cp.
În baza art.88 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 08.08.2007 până la data de 16.09.2008.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt și vinovăția inculpaților, raportat la probele administrate cauzei, iar condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului, prev. de art. 306 Cod penal este justă.
S-a mai reținut că individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului aplicat fiecărui inculpat este conformă criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, neimpunându-se majorarea acestora, cum s-a solicitat de către parchet prin motivele de apel. Însă, s-a apreciat ca fondat apelul sub aspectul modalități de executare a pedepsei, instanța de apel apreciind că, în raport de conduita inculpaților anterioară, precum și ulterioară comiteri faptei, de gravitatea faptelor se impune ca inculpații să execute pedeapsa în regim de detenție.
Așa fiind, s-a admis apelul parchetului și s-a înlăturat disp. art. 86/1 și urm. din Codul penal.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen, motivat în scris inculpații și,solicitând atât în scris, cât și oral, personal și prin apărătorul ales, casarea decizie penale atacate și, rejudecând cauza, a se menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în scris și susținute oral, recurenții inculpații, personal și prin apărătorul ales, au arătat, în esență, că scopul sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, că au o situație materială gravă, au 7 copii minori care au nevoie de ocrotire părintească și că nu au antecedente penale.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de inculpați, care vizează cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 și 385/9 alin. 3 Cod proc. penală, Curtea de Apel constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a evaluat corect probele administrate cauzei, așa încât, atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității desfășurate de inculpați, aceștia fiind corect condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului și vătămare corporală gravă în dauna părți vătămate, prev. și ped. de art. 306 Cod penal și, respectiv, art. 182 al. 2 Cod penal, infracțiuni aflate în concurs real, conf. art. 33 lit. a) Cod penal.
Curtea de Apel constată de altfel, că recurenții inculpați nu au declarat apel în cauză, deci nu au contestat starea de fapt, vinovăția și încadrarea juridică a faptelor.
Criticile recurenților inculpați sub aspectul individualizării pedepsei nu pot fi însușite de către Curtea de Apel.
Examinând actele și lucrprile dosarului, se constată că instanța de apel a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsă justă, în acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 din Codul penal.
În concret, recurenții inculpați au solicitat menținerea dispozițiilor judecătorului de fond privind suspendarea executări pedepsei sub supraveghere, pe motivul că scopul sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, că au o situație materială gravă, au 7 copii minori care au nevoie de ocrotire părintească și că nu au antecedente penale.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel, constată că raportat la faptele săvârșite, la antecedentele penale ale inculpaților și poziția lor față de fapte, aplicarea disp. art. 86/1 și urm. din Codul penal nu se justifică, cum de altfel a apreciat și tribunalul, ca instanța de apel.
Astfel, Curtea apreciază că prevenția generală și specială, precum și reeducarea inculpaților se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate în raport de natura și gravitatea sporită a faptelor comise de inculpați, de împrejurările comiterii faptelor și modul de acționare, inculpații și-au neglijat și încălcat grav atribuțiile pe care le aveau în calitate de părinți ai minorei, viața acesteia fiind pusă astfel în primejdie, de urmările socialmente periculoase ale infracțiunilor asupra dezvoltării psiho - somatice a victimei în vârstă de 13 ani.
Este adevărat, că inculpații în fața instanței de judecată au recunoscut faptele, și, deci, le regretă, și că au șapte copii minori, însă aceste împrejurări, singurele dintre criteriile pozitive de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, nu justifică aplicarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în contextul s-a dovedit perseverența acestora în atitudinea de a-i neglija pe minori, minora în cauză fiind bolnavă de un handicap motor, dobândit în urma unui accident pe care l-a suferit la vârsta de aproape 2 ani, prin cădere de la etajul blocului în care au locuit inculpații.
Astfel, în contextul cauzei, în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunile săvârșite și a modalității de executare, prin privare de libertate, instanța de apel a făcut o corectă adecvare a criteriilor generale prevăzute în art. 72 Cod penal, precum și a disp. art. 52 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social destul de ridicat al faptelor comise, de circumstanțele reale arătate, ce au evidențiat pericolul social sporit al inculpaților care, fără să țină seama de calitatea victimei și vârsta acesteia, au săvârșit asupra ei o faptă destul de gravă, punându- în primejdie dezvoltarea ei ulterioară.
În raport de considerentele expuse, Curtea de Apel, în temeiul art. 385/15 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
În baza disp. art.385/17 al. 4 rap. la art. 383 al. 2 Cod pr.p. și art. 88 Cod penal se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților și perioadele reținerii și arestului preventiv începând cu data 08.08.2007 și până la data de 16.09.2008.
În baza disp. art. 192 al. 2 Cod pr.p. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească fiecare suma de 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați în sumă de 75 lei pentru fiecare se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților conform art. 3 din Protocolul UNBR cu.
Conform art. 191.C.P.P. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată în sumă de 150 lei va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 40/A/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților și perioadele reținerii și arestului preventiv începând cu data 08.08.2007 și până la data de 16.09.2008.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească fiecare suma de 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați în sumă de 75 lei pentru fiecare se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților conform art. 3 din Protocolul UNBR cu.
Conform art. 191.C.P.P. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată în sumă de 150 lei va rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
- semnează - semnează
președintele completului președintele completului
- - - -
Grefier,
Creța
CO - semnează prim grefier
Red.
Tehnored. 2 ex/15.07.2009
apel,
fond
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
