Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 101
Ședința publică de la 07 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Novac judecător
: - - - judecător
: - - - judecător
GREFIER:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU reprezentat de
PROCUROR:
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de inculpata -, împotriva deciziei penale nr. 303/AP/01.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate pe suport magnetic cu ajutorul calculatorului.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurenta - inculpată avocat ales, fiind lipsă recurenta - inculpată și intimata -parte civilă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Av. pentru recurenta - inculpată depune la dosar delegație în original și motivele de recurs.
Reprezentantul parchetului, solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de motivele de recurs depuse în prezenta ședință.
Instanța, față de cererea de amânare formulată de reprezentantul parchetului, nefiind elemente noi invocate în motivele de recurs, respinge cererea de amânare formulată, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Av. având cuvântul pentru recurenta - inculpată, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatei.
În susținerea motivelor de recurs arată că solicită a fi admisă proba cu vizionarea acelor casate care solicită a fi vizionate încă din faza de urmărire penală, cerere care în mod constant a fost respinsă.
A invocat excepțiile de nulitate absolută a rechizitoriului cu privire la care tribunalul în apel nu s-a pronunțat.
În încheiere, nu există mențiunea că instanța a fost legal investită cu rechizitoriul.
Instanța de fond, Judecătoria Roman nu s-a pronunțat motivat pe nici un aspect. Tribunalul în mod greșit a apreciat că instanța de fond în mod corect a respins excepțiile. A invocat încălcarea dreptului la apărare al inculpatei întrucât la ultimul termen s-a dispus ieșirea pe fondul cauzei cu avocat oficiu, cât timp inculpata a formulat cerere de amânare întrucât dorea să-și angajeze apărător ales. În aceste condiții instanța de fond era obligată să dispună desemnarea unui alt apărător iar concluziile pe fondul cauzei și cu privire la schimbarea încadrării juridice au fost puse de un apărător care nu avea depusă la dosar delegație.
Instanța a pus în discuție din oficiu o schimbare a încadrării juridice a faptei fiind încălcate dispozițiile art. 334 Cod procedură penală, schimbare de încadrare juridică care nu a fost adusă la cunoștința inculpatei.
Pentru motive de netemeinicie a solicitat încă din faza de urmărire penală o soluție de achitare pentru art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală. Nu se poate dispune condamnarea pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunii de înșelăciune în convenții deoarece inculpata nu are încheiat cu banca nici un contract scris, este
peste probatoriul administrat în cauză. Solicită a se constata că inculpata nu se
face vinovată de săvârșirea infracțiunii drept pentru care solicită admiterea recursului și achitarea acestei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. Cod procedură penală, lipsind elementele constitutive ale infracțiunii.
Emiterea unei simple adeverințe de serviciu nu conduce în mod direct la crearea nici unui prejudiciu și nu produce efecte juridice. Precizează că a invocat ca temei pentru admiterea recursului dispozițiile art. 385/9 pct. 2,6,9,10 Cod procedură penală. Solicită a se constata că este apărător ales.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului întrucât nu sunt îndeplinite motivele de nelegalitate, respectiv încălcarea dreptului la apărare al inculpatei, legala sesizare a instanței prin rechizitoriu care a fost constatată prin încheiere, inculpata a beneficiat de serviciile unui apărător. Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și fals argumentele prezentate nu sunt întemeiate. S-au produs consecințe juridice care au determinat condamnarea inculpatei. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 321/11.06.2007 pronunțată de Judecătoria Roman, în dosarul nr- s-a dispus:
Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2 și 3 Cod penal în dauna părții civile BCR - Sucursala R condamnarea inculpatei, fiica lui și, născută la 18.07.1962 în R, județul N, cu același domiciliu,-, căsătorită, doi copii minori, administrator la SC" Com "SRL R, fără antecedente penale CNP --, prin aplicarea art. 74 lit.a și 76 lit.c Cod penal la1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
A condamnat pe aceeași inculpată prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 cp. cu aplicarea art. 33 lit.a în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.
În baza art.33 lit.a raportat la art. 34 lit.b Cod penal inculpata va executa pedeapsa rezultantă de1 an și 6 luni închisoare.
Potrivit art.81 cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind în condițiile art. 82 Cod penal un termen de încercare de 2 (doi) ani care s-au adăugat la pedeapsa aplicată.
S-a pus în vedere inculpatei disp. art.83 Cod penal, cu privire la consecințele la care se expune în ipoteza în care în perioada termenului de încercare mai săvârșește vreo infracțiune.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate respectiv adeverința de salariu cu nr. 1,2,3,4,5,6,7,8 din 13.03.2006 emise de SC" Com"SRL R, pe numele lui,.,.
S-a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de partea vătămată BCR Sucursala R,potrivit art. 346 Cod pr.penală combinat cu art. 998 cod civil a obligat inculpata să-i plătească acesteia suma de 14567,45 lei despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin.1 Cod proc.penală a obligat inculpata să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, jud. Naf ost trimisă în judecată inculpata - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și fals intelectualprev.deart.215 alin.1, 2 și 2 art.289 Cod penal cuaplic.art.33lit.a Cod penal.
Se reține că, la data de 16.03.2006, organele de poliție s-au sesizat din oficiu că o serie de persoane din R au solicitat și ridicat de la BCR R credite în valoare de 1000 euro pentru nevoi personale, în baza unor adeverințe de venit eliberate în fals de către C SRL R, firmă care este administrată de inculpata.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că în perioada 13-15.03.2006 numiți, -, -, și au depus la BCR R în nume personal cereri de credite pentru persoane fizice în sumă de 3500 RON fiecare, în care s-a menționat că sunt angajați ai C SRL Adeverințele de salariu au fost completate și ștampilate de către inculpată care a menționat că susnumiții sunt angajați cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.
De asemenea cererile pentru acordare de credite au fost completate pentru fiecare solicitant tot de către. În baza acestor documente, și au ridicat fiecare câte 3500 lei RON, ocazie cu care au semnat în calitate de împrumutat contractele de credit bancar pentru persoane fizice.
Solicitându-se relații la Inspectoratul Teritorial d e Muncă N cu adresa nr.4862/22.03.2006 s-a comunicat că societatea administrată de către inculpată nu figurează înregistrată în evidențe cu angajați ceea ce presupunea că inculpații nu aveau contracte individuale de muncă.
Din depozițiile persoanelor menționate mai sus rezultă că ei nu au fost niciodată angajați ai C SRL R, nu au avut cu această firmă nici un fel de relații de muncă, nu au primit nici un fel de salarii.
Inculpata la audieri a susținut că persoanele cărora le-a semnat și eliberat documentele pentru încasarea creditelor bancare au fost angajate ca muncitori zilieri, sens în care a depus o parte din convenții.
Faptul că ar fi fost angajați cu convenție civilă nu a fost susținut și confirmat de ceilalți solicitanți sau beneficiari de credite. Convențiile civile nu erau înregistrate la organele fiscale locale așa cum ar fi fost legal în mod normal.
Persoanele cărora li s-au eliberat documente pentru întocmirea dosarelor de credite bancare au susținut că la începutul lunii martie 2006 au fost abordați de către inculpată în barul acesteia din zona 1 Mai din R, ocazie cu care aceasta s-a oferit să-i încadreze în muncă, promițându-le salarii de 4,5-5 milioane lei însă că pentru dezvoltarea afacerii trebuie să împrumute niște bani de la bancă și că are nevoie de giranți, în aceste condiții persoanele susmenționate i-au dat inculpatei cartea de identitate în baza cărora s-au completat adeverințele și acele convenții civile, precum și cererile pentru credite.
Inculpata susține că a completat documentele susmenționate doar că i-au solicitat cei implicați în cauză. Tot persoanele ce urmau să ridice creditele de la bancă au afirmat că inculpata i-a însoțit la BCR R, că tot ea depusese dosarele de credit și că ele au semnat la bancă documente pe care nu le-au citit și că după ce au ridicat de la casierie banii la ieșirea din bancă i-au predat sumele inculpatei.
S-au făcut confruntări între inculpați și, și și nu s-a putut stabili în mod cert cine a beneficiat de suma de la bancă și nici dacă aceștia au lucrat ca zilieri la C SRL
De asemenea nici inculpata nu a putut preciza în mod concret ce activități au desfășurat cele două persoane care susține că au lucrat ca zilieri și nici cine mai poate confirma că într-adevăr ei au lucrat.
Numitul este întreprinzător privat în Centrală din R, ocupându-se cu comercializarea legumelor și fructelor, acesta fiind puțin probabil să se fi ocupat cu vreo activitate la societatea inculpatei. De asemenea achită lunar sumele scadente la bancă.
În data de 15.03.2006 înainte ca organele de poliție să se sesizeze de faptele inculpatei s-a prezentat la sediul poliției care a adus la cunoștință că l-a pus să semneze niște documente prin care va împrumuta de la BCR R suma de 1000 euro și că el va avea calitatea de girant cu promisiunea că-l va angaja la firma sa și că în acest mod a procedat și cu alte persoane.
Prejudiciul cauzat BCR Raf ost în sumă de 17500 lei din care s-au recuperat 7000 lei RON.
Prezentă la judecată partea vătămată BCR R reprezentată prin consilier cu delegație la dosar, s-a constituit parte civilă cu suma de 14567,45 lei în aceasta fiind incluse și dobânzile, care vor curge în continuare.
Inculpata nu s-a prezentat la prima zi de înfățișare, dar avocat ales cu delegație la dosar, la al treilea termen de judecată din 28.11.2006 a depus la dosar un memoriu, învederând că au fost încălcate inculpatei drepturileprev.deart 202 Cod pr.penală, coroborate cu art.3 și 4.pr.pen. că în cursul urmăririi penale nu au fost respectatedispoz.art.252Cod pr.pen. și că ar fi întrunite condițiile art. 197.pr.pen, aflându-ne în situația de nulitate absolută, solicitând trimiterea cauzei organelor de cercetare penală. Mai susține inculpata că ar fi încălcat șidispoz.art.228pr.pen.
Instanța verificând cele susmenționate a constatat că cererile inculpatei sunt neîntemeiate, nefiind încălcate dispozițiile procedurale susmenționate, inculpata sub egida apărătorului ei ales încercând să tergiverseze soluționarea cauzei.
Se poate lesne observa că inculpata s-a prezentat în fața instanței abia la termenul din 12.03.2007 deci la al șaselea termen de judecată deși cunoștea de existența cauzei de la primul termen, formulând la 28.09.2006 o cerere pentru a-și angaja apărător, transformând ulterior așa cum se va arăta mai jos dreptul său la apărare într-un abuz de drept.
fiind inculpata, nu a recunoscut săvârșirea faptei, motivând că persoanele care au fost implicate în această cauză, intenționa să le angajeze cu convenție civilă pentru munci necalificate, că acestea au rugat-o să le completeze actele necesare pentru întocmirea unor dosare de credite bancare la BCR R, iar banii pe care i-au primit persoanele menționate în actul de sesizare a instanței nu i-au fost dați ei.
În dovedirea susținerilor sale, inculpata prin apărătorul ales a solicitat doar proba cu înscrisuri, audierea directorului Băncii, vizionarea înregistrărilor de supraveghere bancară, reaudierea martorilor din lucrări.
Instanța a admis doar o parte din probatoriu, respingând proba testimonială a audierii directorului Băncii Comerciale R, care nu ar fi fost nici pertinentă nici utilă cauzei, atât în stabilirea situației de fapt nici a vinovăției inculpatei, iar cât privește vizionarea înregistrărilor de supraveghere nu era necesară deoarece inculpata dorea să dovedească că în ziua când persoanele cărora le emisese adeverințe de angajați ai firmei sale și le întocmiseră dosare de credite au afirmat permanent că inculpata a mers cu ei la bancă când au luat banii, așteptându-i afară din incinta băncii, deci nu încăpea nici un dubiu că inculpata nu fusese cu ei în incinta băncii unde ar fi putut apărea pe acele înregistrări.
Deși inculpata a solicitat și proba cu înscrisuri, nu a depus nici un înscris în apărare. Iată așadar că nici în fața instanței inculpata nu și-a făcut alte apărări dovedite deși în memoriul depus anterior susținea că în timpul urmăririi penale nu și-a putut face dovezi ale nevinovăției sale.
Partea civilă în dovedirea pretențiilor sale a solicitat doar proba cu înscrisuri care deja fusese depusă la dosar în timpul urmăririi penale.
Martorii din lucrări au fost reaudiați în cea mai mare parte depozițiile acestora fiind consemnate separat la dosar.
La termenul din 14 mai 2007 fost prezentă doar avocata inculpatei i s-a pus în vedere acesteia ca pentru termenul din 11.06.2007 să-și pregătească apărarea pe fond, întrucât administrarea probatoriului încuviințat se administrase.
La acest termen însă nu s-a prezentat nici inculpata și nici avocata acesteia, lipsind fără nici o motivare, considerând că se va prelungi judecata cu un termen mai mai ales că între timp intervenea și vacanța judecătorească.
În acest caz pentru inculpată s-a prezentat apărătorul din oficiu av. în substituire pentru avocat.
Instanța din oficiu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectualprev.deart.289 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privatăprev.deart.290 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, deoarece înscrisurile eliberate de inculpată nu erau înscrisuri oficiale, în accepțiunea art.150 alin.2 din Cod pen. adică nu emanau de la o unitate din cele la care se referă art.145 Cod penal, fiind vorba de acte sub semnătură privată, emanate de la o societate privată a inculpatei, la care aceasta era administrator.
Cu privire la noua încadrare juridică apărătorul din oficiu al inculpatei nu a avut de formulat vreo probă, noua infracțiune din punct de vedere sancționator fiind favorabilă inculpatei.
Examinând actele și probele dosarului, instanța a constat și reținut situația de fapt relatată prin actul de sesizare a instanței, care este pe deplin dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, probe testimoniale.
Vinovăția inculpatei rezultă din procesul verbal de sesizare din oficiu, actele C SRL, adresa 4094/2006 a BCR, copia contractelor de credit, adeverințele de salariu completate în fals de către inculpată, adresa nr.4862/2006 a ITM N, depozițiile martorilor, și,.
În modalitatea cum s-au produs faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art.215 alin.1, 2 și 3 și art.290 Cod penal cuaplic.art.33lit.a Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective a infracțiunii..
La individualizarea pedepsei pentru inculpată, instanța a avut în vedere criteriile art.72 Cod penal și anume gradul de pericol social al faptei, cuantumul prejudiciului, poziția inculpatei, faptul că nu are antecedente penale, cât și circumstanțele reale și personale ale acesteia, urmând ca prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a și 76 lit.c și b Cod penal inculpata să fie condamnată la câte o pedeapsă privativă de libertate coborâtă sub minimul prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiuni.
În baza art.33 lit.a rap.la art. 34 lit.b Cod penal, inculpata va executa pedeapsa rezultantă cea mai mare.
Ca modalitate de executare a sancțiunii penale, instanța în baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind potrivit art.82 Cod penal, un termen de încercare de 2 ani care s-a adăugat la pedeapsa aplicată, apreciindu-se că și în această modalitate sancțiunea își va atinge scopul.
S-au pus în vedere inculpateidispoz.art.83Cod penal.
Instanța a dispus anularea, tuturor înscrisurilor falsificate.
Sub aspectul laturii civile s-a admis cererea de constituire de parte civilă, formulată de partea vătămată BCR R, întrucât s-a dovedit că prin faptele sale inculpata a produs un prejudiciu acesteia de 14567,45 lei urmând ca potrivit art.346 Cod pr.penală coroborat cu art.998 Cod civil, inculpata să fie obligată la plata acestei sume de bani.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată a plăti statului cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive:
- prima instanță nu s-a pronunțat asupra regularității actului de sesizare, potrivit dispozițiilor art. 300 Cod procedură penală;
- s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatei, prin faptul că instanța de fond a ieșit în pronunțare în lipsa sa și a apărătorului ales, primind concluziile apărătorului care substituia pe apărătorul desemnat din oficiu, fără a i se acorda un termen de minimum 3 zile, pentru pregătirea apărării, conform dispozițiilor art. 171 pct. 41Cod procedură penală:
- s-a încălcat dreptul la apărare și în legătură cu schimbarea încadrării juridice a faptei, care s-a pus în discuție la data de 11.06.2007, în lipsa sa și a apărătorului ales;
- în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată;
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, admiterea apelului și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2,3, Cod penal, întrucât fapta nu a fost comisă de ea și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, deoarece în cauză nu s-a făcut dovada că falsificarea a fost făcută într-una din modalitățile prevăzute de art. 288 Cod penal.
Apelul este nefondat.
Instanța de control judiciar, verificând, în temeiul art. 378 al. 1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 al. 2 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptelor și a reținut vinovăția inculpatei pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate.
În mod corect prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, în raport de faptul că adeverințele eliberate de inculpată nu emană de la o persoană juridică de drept public, ci de la o societate cu capital privat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor, -, rezultă că inculpata, la începutul lunii martie 2006, abordat persoanele sus menționate în barul său din zona 1 Mai din R, oferindu-se să le încadreze în muncă, cu salarii de 4-5 milioane lei lunar și le-a solicitat să accepte calitatea de giranți, pentru obținerea unor împrumuturi bancare, pentru dezvoltarea afacerii.
Aceștia i-au dat inculpatei actele de identitate, pe baza cărora a completat cererile de credite, adeverințele de salariat și convențiile civile.
Adeverințele de salariat au fost completate, semnate și ștampilate de inculpată, care a menționat că sunt angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la SC" " SRL R, a cărui administrator era aceasta, cât și vechimea în muncă.
În baza acestor documente, martorii, -, și -, au ridicat de la BCR R, câte 3.500lei, fiecare, ocazie cu care au semnat în calitate de "împrumutat" contractele de credit bancar pentru persoane fizice.
Declarațiile acestor martori se coroborează cu adresa nr. 4862 din 22.03.2006 eliberată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă N, din care rezultă că societatea administrată de inculpată nu figurează înregistrată în evidențe cu angajați.
Așadar, afirmațiile inculpatei că completat documentațiile în vederea obținerii împrumuturilor la rugămintea solicitărilor și nu a beneficiat de sumele de bani obținute cu acest titlu sunt infirmate de declarațiile tuturor martorilor, de eliberarea în fals a adeverințelor de salariat pentru aceștia și de întocmirea cererilor pentru obținerea creditelor.
În raport de aceste împrejurări, vinovăția inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal a fost pe deplin dovedită.
Apărarea inculpatei că se impune achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, deoarece nu s-a făcut dovada că falsificarea s-a făcut într-una din modalitățile arătate în art. 288 Cod penal este nefondată.
Noțiunea de " falsificare" folosită în art. 288 Cod penal trebuie înțeleasă nu numai în sensul de denaturare a unui înscris preexistent adevărat, ci și în sensul imitării, alcătuirii în mod fraudulos, plăsmuirii, contrafacerii unui înscris. Astfel, în mod corect prima instanță a considerat că eliberarea adeverințelor care atestă, în mod nereal, că persoanele respective sunt angajate cu contracte de muncă pe perioade nedeterminate, constituie infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, din moment ce prin folosirea acestor adeverințe a fost indusă în eroare Banca Comercială Română, cu ocazia acordării împrumuturilor, fără adeverințele respective, banca nu ar fi acordat împrumuturile.
Totodată, prima instanță a făcut o individualizare juridică a pedepselor în concordanță cu criteriile înscrise în art. 72 și art. 52 Cod penal, ținând seama de gradul de pericol social al faptelor, de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, de persoana inculpatei, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de pericolul social ridicat al faptelor, determinat de modul și împrejurările în care au fost comise, de valoarea prejudiciului cauzat, acoperit doar parțial, de poziția procesuală nesinceră a inculpatei, pedeapsa rezultantă aplicată este justă, legală și temeinică și nu se impune reducerea ei.
De altfel, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 74 Cod penal privind circumstanțele atenuante și a aplicat inculpatei pedeapsa sub minimul special, conform art.76 Cod penal și a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Apărarea inculpatei că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra regularității actului de sesizare și i s-a încălcat dreptul la apărare, motive de desființare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, este nefondată.
Verificând încheierile pronunțate în cauză, se constată că în ședința publică de la data de 12.03.2007, instanța de fond s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate la termenul de la data de 28.11.2006, constatând că nu se impune restituirea cauzei la parchet.
Mai mult, potrivit art. 300 al. 1 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, însă această încălcare nu este printre nulitățile absolute, prevăzute de art. 197 al. 2 Cod procedură penală.
Referitor la încălcarea dreptului la apărare al inculpatei, prin faptul că instanța de fond a ieșit în pronunțare primind concluziile apărătorului care substituia pe apărătorul desemnat din oficiu, fără a i se acorda un termen a minimum, 3 zile, pentru pregătirea apărării, conform dispozițiilor art. 171 pct. 41Cod procedură penală, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor arătate mai sus, numai după începerea dezbaterilor, în cursul judecății, în lipsa nejustificată a apărătorului ales, care nu asigură substituirea, instanța ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.
Or, în cauză, apărătorul care substituit apărătorul desemnat din oficiu, a fost prezent la termenul când s-a judecat cauza, înainte de începerea dezbaterilor, asistând la audierea martorului și la punerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 289 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal.
Față de aceste considerente, Tribunalul Neamț prin decizia penală nr. 303/01.11.2007 a dispus în temeiul art. 379 pct. 1lit. b Cod procedură penală respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpata.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpata care criticat-o atât pentru nelegalitate cât și pentru netemeinicie, sub următoarele considerente:
- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor pe care le-a reiterat, iar instanța de apel a considerat că acestea au fost soluționate prin încheierea din 12.03.2007 a Judecătoriei Roman, în care se consemnează că " nu se impune restituirea cauzei la Parchet " apreciere contrazisă prin chiar considerentele sentinței Judecătoriei Roman.
- încălcarea dreptului la apărare a inculpatei, la termenul când s-au formulat concluzii pe fondul cauzei, instanța de fond soluționând cauza pe fond atât în lipsa inculpatei cât și a apărătorului ales; apărarea juridică a inculpatei a fost una necalificată și în condițiile în care la alt termen s-a pus în discuție și schimbarea încadrării juridice a faptei.
- în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune în convenții.
Pe toate aceste motive a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, a se dispune achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. La art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea de înșelăciune, și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Curtea, analizând recursul formulat atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, constată că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, după trimiterea în judecată a inculpatei prin rechizitoriul nr. 685/P/2006 din 7.08.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3 și art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 6.09.2006, ca prim termen de judecată 3.10.2006.
Pentru acest termen inculpata a formulat cerere pentru acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Ulterior s-a depus la dosarul cauzei atât delegație din partea apărătorului desemnat din oficiu - d-na av. - cât și delegație din partea apărătorului ales - d-na av. ( fl. 68,69 dosar fond).
La următoarele două termene de judecată, respectiv la data de 28.11.2006 și respectiv la 16.01.2007, aceasta din urmă s-a prezentat în fața instanței de fond, dar n-au fost administrate nici un fel de probatorii.
La data de 12.03.2007a fost audiată inculpata în prezenta apărătorului ales și trei martori din lucrări (, și ).
La termenul din 23.04.2007, a lipsit atât inculpata cât și apărătorul ales, dar la termenul din 14 mai 2007, în lipsa inculpatei, dar în prezența apărătorului ales a mai fost audiat un martor din lucrări, cauza primind termen la data de 22 iunie 2007.
La data de 11.06.2007, cauza a fost soluționată pe fond, termen la care au lipsit atât inculpata cât și apărătorul ales. Inculpatei i-a fost asigurată asistența juridică de avocat oficiu în substituire pentru avocat inițial desemnat din oficiu .
În considerentele hotărârii pronunțate de Judecătoria Roman, se face precizarea că la termenul din 14.05.2007, apărătorului ales i s-a pus în vedere să-și pregătească apărarea pentru termenul din 11.06.2007, întrucât cauza urmează fi soluționată pe fond.
Din cuprinsul încheierii din 14.05.2007, nu rezultă că s-ar fi purtat astfel de discuție cu apărătorul ales.
Din considerentele expuse anterior, rezultă că în cauză devine incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 al. 1 pct. 6 Cod procedură penală, cu consecința dispunerii casării hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare,întrucât inculpatei ia fost încălcat flagrant dreptul la apărare.
Astfel, art. 171 al. 5 Cod procedură penală prevede că delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales. Or, în condițiile în care inculpata și-a angajat apărător, delegația apărătorului desemnat din oficiu a încetat și nicidecum nu se putea trece la soluționarea cauzei în prezența unuiapărător ce substituiape apărătorul inițial desemnat, de vreme ce delegația acestuia încetase.
În situația în care, potrivit art. 171 al.4/1 Cod procedură penală, "în cursul judecății, după începerea dezbaterilor, când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipsește, nejustificat,la termenul de judecată și nu asigură substituirea, instanța ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru a pregătirea apărării".
În cauza de față, nu se poate susține că au fost aplicate dispozițiile legale sus -menționate.
Lipsa de apărare a inculpatei a fost evidentă și în momentul în care s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, în lipsa acesteia și a apărătorului ales, încălcându-se pe lângă acest drept și principiul contradictorialității și oralității procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul formulat de inculpata; va casa în totalitate decizia penală recurată și desființa sentința penală nr. 321/2007 pronunțată de Judecătoria Roman și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - Judecătoria Roman.
În baza art. 385/17 al. 4 cu art. 383 al. 3 Cod procedură penală, se vor menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din data de 14.05.2007 inclusiv.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de recurenta - inculpată.
Văzând și prevederile art. 192 al. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurenta-inculpată - împotriva deciziei penale nr.303/AP din data de 01.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Casează în totalitatea decizia penală recurată, desființează și sentința penală nr.321 din data de 11.06.2007, pronunțată de Judecătoria Roman, județul și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe Judecătoria Roman.
În baza art.385/17 alin.4, cu art.383 alin.3 Cod procedură penală, menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din data de 14.05.2007, inclusiv.
Constată că recurenta-inculpată a fost asistată de apărător ales.
In temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene
- - - -
- -
GREFIER
Red.sent.
Red.dec.apel /
Red.dec.rec./15.02.
Tehnored./18.02.
Ex.2
Președinte:Liliana NovacJudecători:Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene
