Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 272/
Ședința publică din 23 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - -, președinte secție
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații, domiciliat în Rm. V, -, nr. 8, -/6,. B,. 15, Județ V și, domiciliat în Rm. V, -, nr. 22, -0,. A,. 20, Județ V, împotriva deciziei penale nr.48/A din data de 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenții inculpati și, avocat din oficiu, care substituie pe avocat, potrivit delegației nr.1571/16.04.2009, emisă de Baroul Argeș, lipsă fiind intimatele părți vătămate.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora.
Apărătorul recurenților-inculpați, avocat, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursurilor declarate de inculpați având în vedere faptul că nu au fost depuse motivele de recurs, urmând ca instanța să rețină dacă aceștia se încadrează în disp.art.3859pct. 10 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate și de menținere ca legală și temeinică a deciziei atacate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.659 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.26 rap. la art. 20 Cod penal combinat cu art.215 alin.1,2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, inculpatul, fiul lui G și -, născut la data de 30 martie 1982 în Râmnicu V, -, fără antecedente penale, domiciliat în Râmnicu V,-, -.10,.A,.20, a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art.288 alin.1 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare, iar în baza art.290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin 1 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-au aplicat acestui inculpat dispozițiile art.71 Cod penal rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani, termen stabilit în condițiile art.82 Cod penal, iar în baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal
În baza art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin 1 lit. b Cod penal s-a dispus ca acest inculpat va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare și i s-au aplicat disp. art. 71 Cod penal rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea a executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de un an și 6 luni închisoare.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
În baza art. 118 alin. 1 lit. c Cod penal, s-a dispus confiscarea ștampilei din plicul aflat între filele 95 și 96 în dosarul nr. 997/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V, ridicată de către organele de poliție de la inculpatul.
În baza art. 348 Cod pr. pen. au fost anulate următoarele înscrisuri false: adeverința de salariu nr. 513/09.03.2007, aflată la fila 65 în dosarul nr. 997/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V; adeverința de venit nr. 471/12.03.2007, aflată la fila 66 în dosarul nr. 997/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V; cererea de credit nr. -/12.03.2007, aflată la fila 68 în dosarul nr. 997/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V; copiile de pe carnetul de muncă al inculpatului aflate la filele 72-80 în dosarul nr. 997/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.
S-a constatat că părțile vătămate Bank România A - prin Agenția Rm. V din str. - lui, - parter, jud. V - și A - prin Magazin Rm. V din str. G-ral, nr. 8, jud. V - nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 1,2 Cod pr. pen. inculpații și au fost obligați la plata sumei de câte 350 lei Ron, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În perioada decembrie 2006-martie 2007, inculpatul a intenționat să achiziționeze un autoturism, în acest sens solicitând mai multor unități bancare obținerea unui credit de nevoi personale în valoare de 10.000 euro. Întrucât, însă, realiza venituri relativ reduse și cum valoarea maximă a împrumutului pe care îl putea obține era de maximum 3300 lei, a convenit cu inculpatul să întocmească în fals o adeverință de venit în care să menționeze un salariu suficient de mare pentru obținerea creditului, urmân ca să-i plătească lui suma de câte 100 Euro pentru fiecare pagină din cele pe care urma să le folosească, după obținerea creditului.
În acest scop, inculpatul a ridicat de la Bank - Agenția Rm. V un formular "adeverință de venit" tipizat, pe care l-a predat inculpatului în vederea completării, împreună cu copii de pe carnetul său de muncă, pe care le-a procurat de la
Inculpatul a completat personal adeverința de venit, în care a consemnat în mod nereal că este salariat din 12.08.2006 în funcția de director marketing la, un salariu brut de 2420 lei și respectiv venituri nete cuprinse între 1567 lei și 1764 lei pe ultimele 6 luni, un număr de înregistrare fictiv, precum și datele de identificare ale aplicând o ștampilă cu mențiunea, asemănătoare cu ștampila originală a societății, semnând personal la ambele poziții, precum și un număr de telefon, susținând că postul respectiv se află la sediul societății, deși în realitate acesta aparținea martorei, sora inculpatului.
De asemenea, același inculpat a menționat în copiile de pe carnetul de muncă al inculpatului, vizate de V, ca ultim loc de muncă precum și funcția - director marketing și salariul de 2420 lei, aplicând pe fiecare filă aceeași ștampilă cu conținutul precum și mențiunea " Conform cu originalul".
Inculpatului a depus aceste acte falsificate, în data de 08.03.2007, la unitatea bancară menționată mai sus, însă întrucât adeverința de venit prezenta unele modificări, i-a fost restituită inculpatului, în aceiași zi, în vederea refacerii.
Inculpatul a predat inculpatului un nou formular de adeverință de venit în vederea refacerii acesteia, solicitând totodată V înscrierea unei erate în legătură cu unele mențiuni conținute de cartea de muncă.
După refacerea de către inculpatul a adeverinței cu aceleași date nereale, fără însă a prezenta ștersături sau modificări și vizarea cărții de muncă, la data de 12.03.2007, inculpatul a depus la Bank - Agenția Rm. V adeverința de venit falsificată și copiile falsificate de pe carnetul său de muncă, în aceiași zi completând personal și declarația de acord de prelucrare a datelor și consultare a, precum și cererea de credit cu nr. -/12.03.2007, pentru suma de 10.000 Euro, în care a menționat în mod nereal ca loc de muncă cu toate datele nereale cuprinse în adeverința de venit falsificată.
După depunerea acestor documente, o salariată a băncii (martora ) a luat legătura cu administratorul societății (martora ), care i-a precizat că nu este încadrată în nicio funcție o persoană cu numele și nu a semnat nicio adeverință de venit pe acest nume, situație în care salariata instituției bancare a anunțat organele de poliție, solicitând totodată telefonic inculpatului să se prezinte la bancă pentru "încheierea contractului".
De asemenea, în scopul de a obține astfel de venituri, inculpatul i-a propus numitului să obțină diverse produse în rate de la comercianți de produse electronice și electrocasnice, folosind acte nereale, urmând să valorifice obiectele astfel obținute.
În urma acordului celor doi, inculpatul a completat un formular "adeverință de salariu" tipizat emis de Finance - unitate bancară prin care comercializează produse în rate, menționând în aceasta, în mod nereal, că este salariat la în funcția de șofer, cu un salariu net de 830 lei/lună, adeverință pe care, de asemenea, a semnat-o și ștampilat-o menționând aceleași date de identificare ale
În data de 12.03.2007, conform înțelegerii dintre cei doi, s-a prezentat la magazinul de pe str. G-ral din Rm. V, solicitând achiziționarea în rate a unei mașini de spălat, unui telefon mobil și a altor produse în valoare totală de aproximativ 2700 lei, predând actele falsificate și urmând ca, după analizarea situației sale financiare de către Finance, să se procedeze la redactarea contractului și întocmirea facturii corespunzătoare.
La data de 13.03.2007, prezentându-se din nou la magazinul pentru a i se comunica stadiul prelucrării datelor, a fost identificat de organele de poliție și a descris detaliat modul în care a obținut adeverința falsificată, societatea creditoare procedând la refuzarea acordării unui eventual credit.
Având în vedere o atare stare de fapt, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de complicitate la tentativa de înșelăciune prev. și ped. de art.26 rap. la art.20 combinat cu art.215 alin.1,2 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, iar în privința inculpatului a reținut infracțiunile de tentativă la înșelăciune prev. de art.20 rap. la art.215 alin.1, 2 Cod penal, și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, infracțiuni, de altfel, menționate în dispozitivul enunțat mai sus.
Pentru aceste infracțiuni inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, iar inculpatul la pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, dispunându-se pentru ambii inculpați suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu consecințele prevăzute de lege.
La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale ale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: împrejurările în care au fost săvârșite faptele, pericolul social concret al faptelor comise, lipsa antecedentelor penale în privința celor doi inculpați, aspectul că cei doi inculpați au avut un comportament bun în societate anterior comiterii faptelor și, ulterior, pe parcursul procesului penal, s-au prezentat în fața organelor judiciare, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul, în plus acesta a colaborat cu organele de poliție, contribuind la identificarea și depistarea inculpatului.
În raport de pericolul social concret ridicat al faptelor comise și împrejurările în care acestea au fost săvârșite, instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie susținând că nu a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal nu poate fi reținută fiind comisă din culpă, neexistând intenția de a înșela sau prejudicia vreo persoană și nici prejudiciul. Sub aspectul individualizării pedepsei a criticat sentința în sensul că deși existau elemente probatorii suficiente nu a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante.
Inculpatul a criticat la rândul său sentința apelată, apreciind că nu putea fi reținută în sarcina inculpatului infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, copiile de pe cartea de muncă neavând caracterul unui înscris oficial. De asemenea, a solicitat achitarea și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune apreciind că nu a avut intenția să obțină un folos material injust și nu a comis fapta cu intenție, dorind doar să-l ajute pe inculpatul. O altă critică adusă sentinței este aceea că în mod greșit instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea sa.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.48/A din 6 martie 2009, respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și, obligând pe fiecare apelant inculpat la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, coroborând declarațiile inculpaților cu declarațiile martorilor, înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză criminalistică, probe din care rezultă fără dubiu că în scopul obținerii unui împrumut bancar de către inculpatul, care nu realiza venituri suficiente pentru a obține un împrumut în valoare de 10.000 Euro, cei doi inculpați au convenit să întocmească în fals o adeverință de venit în care să fie trecută o sumă, ca salariu, suficient de consistenta pentru a obține creditul. Tot ca urmare a înțelegerii inculpatul urma să primească de la celălalt inculpat câte 100 Euro, pentru fiecare pagină din cele folosite la dobândirea împrumutului.
Totodată, tribunalul a reținut că inculpatul a procurat de la Bank un formular tipizat de adeverință de venit iar de la.M V, copii de pe carnetul său de muncă pe care le-a predat inculpatului, iar că inculpatul a consemnat în adeverința de venit, în mod nereal, că inculpatul lucrează ca director de marketing la SC SRL, realizând venituri nete cuprinse între 1.567 și 1.764 lei, trecând pe adeverință un număr de înregistrare fictiv și date de identificare ale societății, aplicând și o ștampilă cu mențiunea SC SRL, menționând și un număr de telefon ca fiind cel al societății, deși acesta aparținea sorei inculpatului.
Pe copiile de pe carnetul de muncă inculpatul a trecut în mod nereal funcția și salariul lui, conform adeverinței de mai sus, aplicând totodată pe fiecare filă a carnetului de muncă ștampila SC SRL și mențiunea "conform cu originalul".
La bancă s-a constatat că adeverința de venit prezenta unele modificări și i-a fost restituită inculpatului în vederea refacerii, împreună cu cartea de muncă pentru a fi vizată la zi de
Noul formular de adeverință a fost refăcut tot cu date nereale de către inculpatul, iar inculpatul a solicitat V înscrierea unei erate în legătură cu unele mențiuni conținute în cartea sa de muncă.
După completarea noii adeverințe și vizarea cărții de muncă de către V, la data de 12.03.2007 inculpatul a depus la bancă adeverința de venit și copiile falsificate de pe carnetul său de muncă, în aceeași zi completând personal declarația de acord de preluare a datelor și cererea de credit în care a menționat, în mod nereal, locul de muncă, funcția și salariul conform adeverinței de venit falsificate.
Raportul de expertiză criminalistică grafoscopică a stabilit că scrisul din cererea de credit și declarația de acord au fost executate de către inculpatul, iar scrisul de completare din adeverința de venit, mențiunea "conform cu originalul" de pe copiile carnetului de muncă au fost executate de către inculpatul.
Față de aceste susțineri, coroborate și cu cele menționate de prima instanță, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului de a trece date nereale în cererea de creditare și în declarația de acord întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal.
De asemenea, în privința faptei inculpatului de a completa cu date nereale adeverința nr. 471 din 12.03.2007 și a formularului de "adeverință de salariu" tipizat emis de Finance, s-a apreciat că realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 290 Cod penal.
Totodată, cu referire la fapta aceluiași inculpat de a trece mențiunea "conform cu originalul" pe copiile carnetului de muncă ce aparține inculpatului, s-a considerat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, aceste copiii fiind vizate de
Împrejurarea că nu s-a produs un prejudiciu nu poate duce la concluzia - susține tribunalul - că nu există fapta de tentativă la înșelăciune pentru inculpatul și de complicitate la această infracțiune pentru inculpatul, întrucât prejudiciul nu s-a produs datorită vigilenței lucrătorilor din cadrul băncii și din cadrul SC SA.
Este evident - menționează tribunalul - că tentativa la infracțiunea de înșelăciune, respectiv complicitatea s-au produs cu intenție, inculpatul știind că inculpatul nu realizează venituri suficiente pentru a obține împrumutul și a achita ratele, iar inculpatul neaducând dovezi certe că ar obține venituri mai mari și ar fi putut astfel să achite ratele bancare.
Intenția vădită de a frauda rezultă, în aprecierea tribunalului, și din declarațiile date în faza de urmărire penală de către învinuitul, care a fost abordat de către inculpatul, care i-a propus "să facă rost de bani prin achiziționarea în rate de la magazinul pe care fie să le vândă, fie să le oprească pentru sine".
Cu privire la modul în care s-a făcut individualizarea pedepselor de către prima instanță, tribunalul a arătat că, chiar dacă instanța de fond nu a reținut circumstanțe personale în favoarea inculpaților, avându-se în vedere că inculpații nu au antecedente penale, au avut un comportament bun în societate și s-au prezentat în fața organelor judiciare pe parcursul procesului penal, pedepsele sunt just orientate spre minimul special prevăzut de lege, în mod corect dispunându-se suspendarea condiționată a executării acestor pedepse.
Impotriva deciziei au declarat recurs ambii inculpați, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând decizia atacată, prin prisma recursurilor declarate luând în considerare motive ce se pot invoca din oficiu, potrivit prevederilor art.385/9 alin.3 Cod pr.penală - de altfel inculpații nici nu s-au prezenta la instanța de recurs pentru le susține, mai mult, nemotivându-le nici în scris, așa cum impun prevederile art.385/10 alin.2 Cod pr.penală - Curtea constată că soluțiile pronunțate în cauză atât de prima instanță cât și de instanța de apel, sunt legale și temeinice, nesubzistând nici un caz de casare, dintre cele prevăzute de art.385/9 alin.1 Cod pr.penală, care să poată să fie invocat din oficiu, așa cum s-a menționat.
Astfel, instanțele au făcut o corectă apreciere a stării de fapt, așa cum rezultă din întreg probatoriu administrat în cauză, analizat atât de prima instanță cât și de instanța de apel, o justă încadrare juridică a acestor fapte în textele legale menționate pentru care s-a dispus condamnarea, reținând, de asemenea, în mod corect, vinovăția inculpaților, pedepsele aplicate de 2 ani închisoare inculpatului și, respectiv un an și 6 luni închisoare, inculpatului, și acestea în condițiile art.81 Cod penal, corespunzând, prin cuantum dar și prin modalitatea de executare, pe de o parte, gradului de pericol social al faptelor săvârșite reținute în sarcina inculpaților iar, pe de altă parte, și persoanei inculpaților, instanțele făcând o corectă individualizare a acestor pedepse, potrivit art.72 Cod penal, atingându-se, realizându-se, totodată, scopul atât preventiv dar și coercitiv al acestor pedepse, așa cum pretind prevederile art.52 Cod penal.
Așa fiind, față de cele ce preced, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de ambii inculpați, iar în baza art.189 și art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare către stat, onorariu avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, domiciliat în Rm. V, -, nr. 8, -/6,. B,. 15, Județ V și, domiciliat în Râmnicu V, -, nr. 22, -0,. A,. 20, împotriva deciziei penale nr.48/A din data de 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300 lei onorariu avocat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
Jud.apel
-escu
5 mai 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Constantin Duțescu
