Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 440/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 440/R
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 159 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, personal și asistată de avocat ales, lipsă fiind partea civilă intimată și partea responsabilă civilmente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatei recurente solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cpp rap. la art. 10 lit.d Cpp, apreciind că aceste hotărâri sunt netemeinice și nelegale, instanțele ignorând ansamblul probelor administrat în cauză. Arată că cele trei file CEC ce nu au putut fi onorate din lipsă de disponibil, nu au fost emise de inculpată, fiind emise anterior ca inculpata să dețină vreo funcție la SC Industries SA; aceste file CEC au fost emise de alte trei persoane, care însă au fost cercetați în prezenta cauză ca învinuiți, dar scoși de sub urmărire penală și neaudiați în instanță. Se mai arată că cele trei file CEC au fost predate în alb numitului, care le-a completat personal, după care le-a introdus spre plată, fără însă a înștiința în prealabil societatea emitentă de introducerea acestora la plată. Expertiza contabilă a demonstrat că la data emiterii acestor CEC-uri societatea a avut disponibil în cont, însă în perioada martie-mai 2005, retragerile de numerar s-au efectuat în scopul de a achita alte datorii ale societății SC Industries SA și nu cu scopul de a frauda partea civilă. Dacă s-ar fi știut de introducerea la plată a filelor CEC, s-ar fi luat măsuri pentru acoperirea disponibilului, ceea ce s-a și întâmplat în momentul în care a anunțat telefonic despre refuzul la plată al acestor CEC-uri. acestor probe demonstrează că nu s-a acționat cu intenția de a înșela, astfel că în lipsa elementului subiectiv, fapta nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune, motiv pentru care apreciază că se impune achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit.d Cpp. În subsidiar, se solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a fi audiate toate persoanele implicate și în special numitul a cărui depoziție este esențială pentru a dovedi dacă exista sau nu intenția de înșelăciune.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea atacată este legală și temeinică, fapta săvârșită de inculpată a fost corect încadrată juridic, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut de apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 182 din 21.05.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-, n baza art. 215 al. 4 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp prin schimbarea încadrării juridice din art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 81, 82 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cp cu privire la revocare în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
A fost obligată inculpata împreună cu partea responsabilă civilmente SC SA O, prin lichidator judiciar, la plata sumei de 26886, 17 lei despăgubiri civile către partea civilă SC SRL, cu sediul în com., sat, nr. 205, jud. C-
A fost obligată inculpata împreună cu partea responsabilă civilmente SC " Industries" SA O prin lichidator judiciar, față de stat, la 500 lei cheltuieli judiciare.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din 7 iunie 2006 fost trimisă în judecată inculpata, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpata, în calitate de administrator al SC SA O, a eliberat 3 file CEC, respectiv seriile BF 303 -, BF 303 - și BF 303 - pentru plata mai multor cantități de material lemnos achiziționat de la SC SRL, filele CEC în cauză neavând acoperire în bancă.
Prin sentința penală nr. 1/08.01.2007 Judecătoria Caransebeșa apreciat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 4 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 în art. 215 al. 4 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și a condamnat inculpata la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA O la plata sumei de 245.000.000 ROL despăgubiri civile și 400 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 1/2007 inculpata a declarat apel și prin decizia penală nr. 85/ 4 iunie 2007 Tribunalul C-S, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cpp, a admis apelul, a desființat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cauza fiind reînregistrată la nr. 2904 din 22 iunie 2007.
Tribunalul C-S a apreciat că întrucât inculpata nu a fost prezentă la judecarea cauzei în primă instanță, deoarece locuia la o altă adresă decât aceea la care a fost citată și ținând cont că s-a schimbat încadrarea juridică într-o infracțiune mai gravă decât cea despre care știa inculpata în faza de urmărire penală, este necesară asigurarea garantării dreptului la apărare și a respectării dispozițiilor art. 177 al. 1 și 3 Cpp, în sensul citării inculpatei la noua adresă.
Cauza a fost reînregistrată la nr. 2904 din 22 iunie 2007 și instanța de fond, având în vedere motivele de casare, a procedat la executarea acestor dispoziții.
La cererea avocatului inculpatei a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară de către expert pentru stabilirea exactă a prejudiciului cauzat părții civile.
Analizând întregul material probatoriu analizat în cauză, prima instanță a reținut că, inculpata, în calitate de reprezentant al SC SA O, în baza relațiilor comerciale pe care le avea cu partea vătămată SC SRL, a achiziționat de la aceasta material lemnos și, pentru a efectua plata materialului lemnos, inculpata a emis filele CEC seriile BF 303 -, BF 303 - și BF 303 - la data de 4, 11 și 22 martie 2005.
Aceste file CEC au fost emise în numele societății inculpatei, de către angajații acesteia, și.
La data emiterii celor 3 file CEC firma inculpatei avea acoperire în bancă.
După o anumită perioadă de timp, din dispoziția inculpatei, angajații acesteia cu atribuții financiare au ridicat din bancă mai multe sume de bani, astfel că cele trei file CEC au rămas fără acoperire.
Această stare de fapt a fost reținută de către instanță din depozițiile martorilor și.
În fața instanței de fond inculpata nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, dar în faza de urmărire penală a recunoscut că a retras mai multe sume de bani din cont după emiterea filelor CEC, motivând că avea nevoie de aceste sume pentru a achita furnizorii săi.
Judecătoria Caransebeșa apreciat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 4 Cp, a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 în art. 215 al. 4 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și a condamnat inculpata la pedeapsa de 3 ani închisoare.
La stabilirea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cp, faptul că inculpata nu a mai săvârșit fapte penale și a recunoscut la urmărirea penală învinuirile ce i se aduc.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, conform disp.art.362-363 Cod procedură penală, inculpata criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Apelul inculpatei nu a fost motivat în fapt și în drept.
În susținerea orală a apelului, apărătorul ales al inculpatei, avocat a arătat că inculpata nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, ci doar și-a desfășurat activitatea de producție, dirijând sumele de bani spre plata altor datorii. Cu privire la infracțiunea prevăzută de Legea CEC-ului, arată că pericolul social este minim iar aplicarea unei sancțiuni administrative este suficientă.
În apel a fost audiată inculpata, potrivit dispozițiilor art. 378 alin.11Cpp.
Prin decizia penală nr. 159 din 10.11.2008, Tribunalul C- a respins apelul formulat de apelanta inculpată, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de procuror și de apărătorul inculpatei, obligându-o pe obligă apelanta-inculpată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.
Examinând sentința atacată, față de cererea de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp.art.371, 378 Cpp, s-a constatat de tribunal că apelul inculpatei este nefondat.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului s-a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora, reținându-se în mod just vinovăția inculpatei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Aprecierea în ansamblu a probatoriului a vizat lămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului, conform dispozițiilor art.62 Cpp.
Instanța de fond a reținut în mod corespunzător vinovăția inculpatei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.4 Cp, cu aplicarea art.41 alin.2 Cp, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care aceasta a fost trimisă în judecată dispunându-se de altfel în urma cererii reprezentantului Ministerului Public, care a argumentat în mod corespunzător cererea formulată. Apare cu atât mai surprinzătoare cererea formulată în fața instanței de apel d e un alt reprezentant al Ministerului Public, care a solicitat revenirea la încadrarea juridică inițială, nemaifiind așadar de acord cu cererea de schimbare de încadrare admisă anterior, în condițiile în care parchetul nu a formulat nici o cale de atac împotriva hotărârii Judecătoriei Caransebeș. În plus, s-a constatat faptul că cererea de reschimbare a încadrării juridice nici nu este argumentată în mod pertinent, reprezentantul Ministerului Public necontracarând în nici un fel argumentația colegului său care a formulat cererea de schimbare de încadrare juridică în fața Judecătoriei Caransebeș.
Urmând să constate așadar ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice, de fapt de revenire la încadrarea juridică inițială, instanța de control judiciar a constatat de asemenea că nu a apărut nici o probă suplimentară pe baza căreia să poată fi infirmate concluziile ansamblului probator administrat în fața primei instanțe, declarația inculpatei rezumându-se la clamarea nevinovăției sale. În schimb, după cum s-a arătat mai sus, Judecătoria Caransebeșa stabilit în mod corespunzător întrunirea elementelor laturii obiective și a celei subiective care caracterizează infracțiunea de înșelăciune, manifestându-se suficientă clemență în ceea ce privește individualizarea pedepsei, cea aplicată inculpatei fiind la nivelul minimului special prevăzut de lege.
Despre fapta săvârșită de aceasta nu se poate în nici un caz reține că pericolul social nu ar fi cel caracteristic unei infracțiuni(pentru a justifica aplicarea unei sancțiuni administrative potrivit solicitării apărătorului inculpatei), din contră apreciindu-se că prima instanță a dat dovadă de clemență și în ceea ce privește modalitatea de executare de către inculpată a pedepsei aplicate, respectiv suspendarea condiționată.
Judecătoria Caransebeșa soluționat în mod optim și latura civilă a cauzei, dispozițiile art.346 Cpp și cele ale art.998 și urm. cod civil fiind aplicate în mod corespunzător, cuantumul prejudiciului cauzat de activitatea infracțională a inculpatei fiind stabilit pe baza concluziilor unei expertize contabile.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpata, arătând că hotărârea penală recurată este nelegală deoarece instanțele au apreciat în mod greșit că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și astfel solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d Cod proc.penală, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în fapta reținută în rechizitoriu, și în consecință reindividualizarea pedepsei. S-a mai arătat că, cele trei file cec în cauză au fost predate în alb, doar semnate și ștampilate, numitului, reprezentantul părții civile SC SRL și recunoaște în declarația sa că a primit aceste cecuri de la numitul -, reprezentantul SC SA O și le-a completat personal, după care le-a introdus spre plată. S-a mai argumentat că beneficiarul trebuia și putea să aibă reprezentarea faptului că în momentul introducerii cecurilor la plată ar fi posibil ca acestea să nu aibă acoperire și ar fi trebuit să ia măsuri de precauție pentru a înștiința în prealabil de introducerea acestora la plată, deoarece la data emiterii cecurilor societatea a avut disponibil în cont. Cu privire la retragerile de numerar în perioada martie - mai 2005, acest lucru s-a efectuat în scopul de a achita alte datorii ale SC SA, fără de care societatea nu putea funcționa, iar retragerea de numerar nu a fost făcută în scopul de a frauda această societate, iar atunci când a aflat inculpata de introducerea cecurilor la plată și acestea au fost refuzate, a girat în favoarea părții civile două bilete la ordin în valoare de 45.000 lei.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpata este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Astfel, Curtea constată că instanțele de fond și apel au stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza probelor administrate în cauză, dar și vinovăția inculpatei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, încadrarea juridică fiind corect schimbată de către instanța de fond, din infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, având în vedere elementele probatorii existente la dosar.
Cele două instanțe au concluzionat în mod just că faptele inculpatei, care în calitate de director al SC SA O, după ce au fost emise trei file cec în numele acestei societăți, a dispus retragerea sumelor bănești din conturile societății, lăsând fără acoperire filele cec emise, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal, aceste fapte făcându-se pe baza aceleiași rezoluții infracționale, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 41 alin. 2.
Cod PenalAnalizând cu atenție întregul material probator administrat în cauză, instanța apreciază că vinovăția inculpatei cu privire la infracțiunea menționată mai sus a fost dovedită cu certitudine, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care a beneficiat pe parcursul procesului penal, și astfel condamnarea acesteia a fost dispusă în mod justificat.
Apărările inculpatei în calea de atac a recursului nu pot fi primite de către instanța de recurs, în sensul achitării acesteia în baza art. 10 lit. d C.P.P. dar nici a schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cerere formulată în subsidiar.
Inculpata a săvârșit infracțiunea prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal în forma prevăzută de teza a II-a a acestui text de lege, respectiv prin retragerea după emiterea cecului, a proviziei în totul sau în parte, în scopul pricinuirii unei pagube posesorului cecului.
Instanța apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 9/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prevede o altă situație, respectiv aceea când beneficiarul cecului cunoștea că nu există provizia necesară pentru acoperirea cecului emis, astfel apărarea că beneficiarul trebuia și putea să aibă reprezentarea faptului că în momentul introducerii cecurilor la plată ar fi posibil să nu existe acoperire și că trebuie să ia măsuri de precauție în sensul înștiințării emitentului, nu poate constitui un argument solid, astfel că această apărare urmează a fi înlăturată.
Este evident că atunci când se emite un cec în favoarea unui beneficiar, trebuie să existe în permanență acoperire suficientă pentru plata acestor cecuri emise, nefiind necesare înștiințări prealabile sau alte măsuri de această natură.
Apărarea inculpatei că sumele retrase în numerar în perioada martie - mai 2005 au fost efectuate în scopul achitării altor datorii ale societății, în special utilități, nu este o apărare de natură să o exonereze pe inculpată de o răspundere penală, aceasta acceptând practic producerea unui prejudiciu în sarcina beneficiarului cecurilor, putând vorbi de o intenție indirectă în acest caz.
Inculpata a mai arătat că a girat în favoarea părții civile două bilete la ordin în valoare de 45.000 lei, acest lucru rezultând din declarația numitului, dar și în această situație consumarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal s-a produs, recuperarea pagubei, chiar și parțial, putând constitui o circumstanță atenuantă facultativă.
În speța de față este evident că inculpata a săvârșit fapta penală cu intenție, astfel că încadrarea juridică a acesteia a fost în mod corect stabilită ca fiind cea prevăzută de art. 215 alin. 4.Cod Penal, și solicitarea de a fi achitată în temeiul art. 10 lit. d iar C.P.P. în subsidiar schimbarea încadrării juridice în cea reținută în rechizitoriu și implicit reindividualizarea pedepsei, nu are nici un suport legal.
Individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în mod corect, în funcție de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana inculpatei, instanța aplicând pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aceasta fiind aptă de a realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52.
Cod PenalLatura civilă a cauzei a fost corect soluționată, prin obligarea inculpatei la plata pretențiilor civile împreună cu partea responsabilă civilmente, în așa fel încât să fie reparat, în integralitatea lui, prejudiciul provocat prin faptele inculpatei.
Pentru toate aceste considerente, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpată.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 159/10.11.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpata la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 50 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /15.05.09
Tehnored. 2 ex./15.05.09
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
