Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 442/R
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 37/A din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege, îndreptată chiar sub minimul general, avându-se în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și circumstanțele în care el a ajuns să săvârșească această infracțiune, persoana inculpatului, conștientizarea pericolului infracțiunii dovedit prin măsurile pe care inculpatul și le-a luat în vederea evitării săvârșirii infracțiunii - angajându-și șofer care să-l însoțească la evenimentul onomastic, toate acestea fiind aspecte ce dă dreptul inculpatului la un tratament juridic mai blând.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea fiind legală și temeinică, în conformitate cu probele administrate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, regretă fapta.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2817 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală iar în temeiul art. 71.Cod Penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal, art. 82.Cod Penal și art. 71 al. 5.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii, pe un termen de încercare de 3 (trei) ani iar în baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.
Cod PenalPentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara emis în dosarul nr. 11898/P/2007, înregistrat pe rolul instanței de fond sub nr. 8977/325/03.06.2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 87 al.1 din nr.OUG195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut în fapt că la data de 22.09.2007, în jurul orei 03,00, inculpatul a fost depistat de un echipaj al Secției 4 pe str. - - din T, conducând autoturismul marca, cu nr. de înmatriculare -, constatându-se că emană miros de alcool. Conducătorul auto a fost condus la unitatea de spital în vederea recoltării probelor biologice.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 864/A al IML T, la ora 03.30, în baza primei probe de sânge prelevate, inculpatul avea o alcoolemie de 1,85 gr. la mie, iar în baza celei de-a doua probe de sânge recoltate, la un interval de o oră, inculpatul avea o alcoolemie de 1,75 gr. la mie.
Instanța a mai reținut, astfel cum rezultă din declarația martorului, că inculpatul a prevăzut că va consuma băuturi alcoolice la petrecerea la care era invitat, motiv pentru care i-a solicitat martorului să-l însoțească doar pentru a-i conduce autoturismul la întoarcere. Inculpatul nu a dat dovadă de consecvență însă, deoarece, în momentul în care martorul a devenit indisponibil, s-a decis a conduce totuși autovehiculul pe drumurile publice până la domiciliu, deși consumase băuturi alcoolice.
Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptei anterior expuse, instanța a reținut că, în drept, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002, fapta săvârșită de către inculpat prezentând "in concreto" pericolul social al respectivei infracțiuni. Astfel, s-a constatat că, după ce consumase băuturi alcoolice - astfel cum declară însuși inculpatul, acesta a condus autovehiculul pe drumurile publice, valoarea alcoolemiei a fost peste limita legală, fiind de natură a produce efecte și a conduce la diminuarea reflexelor conducătorului auto, chiar astfel de aspecte fiind avute în vedere la incriminarea de către legiuitor a acestor acte.
Procedând la stabilirea răspunderii penale, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.Cod Penal, precum și faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, caracterizarea de la locul de muncă ce relevă o atitudine socio-profesională pozitivă, iar pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă.
Instanța nu a reținut însă circumstanțe atenuante, astfel cum s-a solicitat în apărare, deoarece împrejurările enumerate de către articolul 74.Cod Penal ce pot constitui circumstanțe atenuante nu sunt incidente în cauza de față. Astfel, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este una de pericol, a cărei urmare imediată s-a produs în momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, nefiind posibil de a "înlătura rezultatul produs sau a repara paguba pricinuită", astfel cum prevede al.1 lit.b a articolului 74.Cod Penal Totodată nu sunt incidente nici condițiile prev. de art. 74 lit.c relativ Cod Penal la prezentarea în fața autorităților ori înlesnirea descoperirii sau arestării participanților.
Relativ la dispoziția cuprinsă în art. 74 lit.a Cod Penal, și anume conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei, a fost avută în vedere de instanță pentru a se raporta la minimul special al pedepsei și nu sub acest minim față de nivelul ridicat al alcoolemiei la momentul surprinderii în trafic și, nu în ultimul rând, la faptul că inculpatul este instructor de conducere auto și profesor de legislație rutieră.
Sub aspectul pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. 2.pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Însă, potrivit art.20 al Constituției, dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte.
Ca atare, normele cuprinse în Convenție și în Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de C, alcătuiesc un bloc de convenționalitate, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă, având forță constituțională si supralegislativă. Interpretarea instanței de contencios European, în virtutea principiului subsidiarității, se impune deci și față de instanțele interne, astfel încât, la examinarea conținutului pedepsei accesorii, trebuie avută în vedere hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii (Cererea nr 74025-2001, Hotărârea din 06.10.2005), prin care Curtea a constatat încălcarea art.3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că o restrângere generală, automată și nediferențiată, a unui drept fundamental consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Interzicerea unui drept nu poate avea loc indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, ci doar în urma unei aprecieri a îndeplinirii cerinței proporționalității restrângerii exercițiului acestuia.
De aceea, cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) pen. instanța a motivat interzicerea acestora, reținând că natura faptei săvârșite și atitudinea inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b din pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit.c) pen. respectiv acela de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, a fost interzisă de către instanță, deoarece se constată că inculpatul relevă periculozitate în exercitarea acestei activități, câtă vreme nu înțelege să se supună regulilor care guvernează desfășurarea acesteia în condiții de siguranță. Mai mult, inculpatul este de profesie instructor de conducere auto și profesor de legislație rutieră, astfel că ar fi trebuit să depună mai multe diligențe în respectarea tuturor normelor pe care predă în mod curent.
Cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e), respectiv drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, ca urmare a modificărilor intervenite prin Legea nr.278 din 04.07.2006, interzicerea acestora se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Având în vedere că infracțiunea săvârșită este independentă de autoritatea părintească, instanța nu a interzis inculpatului și drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e), ținând seama și de natura și gravitatea infracțiunii, precum și de persoana infractorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și rejudecându-se cauza, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81-83.p, avându-se în vedere că este instructor auto, nu are antecedente penale, a fost sincer și a avut o bună conduită procesuală.
Prin decizia penală nr. 37/A din 4 februarie 2009, Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul apelant, obligându-l la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Examinând cauza sub toate aspectele, așa cum o cere art. 371 Cpp, tribunalul a constatat că apelul inculpatului este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește fapta pentru care inculpatul este acuzat, așa cum rezultă din declarația acestuia, coroborată cu cea a martorilor și și cu mențiunile din cuprinsul procesului verbal din data de 22 septembrie 2007 și al Buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie, cu numărul 864/A/24.09.2007, întocmit de T, într-adevăr, în data de 22 septembrie 2008 acesta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare - pe str. - din mun. T având în sânge o îmbibație alcoolică ce a depășit limita de 0,80%
Prin urmare, în mod corect judecătoria a considerat că starea de fapt imputată inculpatului este confirmată de probele administrate în cele două faze ale procesului penal - urmărire penală și cercetarea judecătorească.
Tot corect a procedat judecătoria și atunci când a dispus condamnarea inculpatului, urmare a stabilirii răspunderii penale, la o pedeapsă de un an închisoare, la a cărei individualizare au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cp. Astfel, orientarea pedepsei spre minimul general este determinată de persoane inculpatului, care nu are antecedente penale și a adoptat o poziție sinceră pe parcursul procesului penal.
Față de nivelul ridicat al concentrație de alcool în sângele inculpatului apelant, nu se impune reținerea acestor împrejurări ca circumstanțe atenuante, de natură a determina coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Nici faptul că inculpatul este instructor auto nu poate determina o atare semnificație, din contra, inculpatul ( față de o persoană obișnuită ) cu atât mai mult trebuia să se abțină de la a conduce sub influența băuturilor alcoolice, cu cât știa foarte bine care sunt consecințele faptelor lui.
În concluzie, constatând că hotărârea judecătoriei este temeinică și legală sub toate aspectele, tribunalul a respins apelul inculpatului.
Împotriva deciziei penale nr. 37/A din 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare, să se aplice o pedeapsă sub minimul special, având în vedere circumstanțele în care s-a săvârșit fapta.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate în apărare precum și din oficiu, în condițiile art. 3859al.3 Cpp, se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă minimă pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, iar această pedeapsă de 1 an închisoare a fost suspendată condiționat.
Față de alcoolemia avută de inculpat în momentul depistării (1,85 la mie prima probă și 1,75 la mie a doua probă de sânge) și pericolul pe care îl reprezintă pentru circulația pe drumurile publice și nu în ultimul rând faptul că inculpatul este instructor auto, se apreciază că instanța a dat dovadă de multă îngăduință la stabilirea cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia.
În aceste condiții, Curtea apreciază că nu este necesară o altă individualizare a pedepsei, aceasta fiind de natură a conduce la realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cp.
Așa fiind, se constată că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp, recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.2 Cpp, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 37/A din 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpatul la plata cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /13.05.09
Tehnored. 2 ex./14.05.09
PI. - - Jud.
-; - Trib. T
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
