Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 441/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 441/R
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 680/R din 30.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile civile intimate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului depune la dosarul cauzei un înscris reprezentând o copie a sentinței penale nr. 819/2003 a Judecătoriei Timișoara și solicită admiterea contestației, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond întrucât inculpatul, conform certificatului medical nr. 580/13.10.2006, nu s-a putut prezenta la judecata cauzei și nici nu a avut posibilitatea să încunoștințeze instanța despre acest aspect.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, contestatorul fiind prezent la termenul de judecată din 30.06.2008, așa cum rezultă din conținutul hotărârii a cărei casare se solicită.
Contestatorul solicită admiterea contestației, susținând că a fost bolnav și nu s-a putut prezenta în instanță.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 680/R din 30.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARA, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 412/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 995/P/2004, obligând inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, în rejudecarea recursului inculpatului, urmare a admiterii contestației în anulare, a reținut următoarele:
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate motivând că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât inculpatul are ultimul cuvânt, un drept unic ce nu poate fi exercitat de apărătorul său.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de apel a respins cererea sa de audiere a martorilor Ladau G, deși acești martori cunoșteau amănunte legate de modul în care s-a produs accidentul. Proces verbal de cercetare la fața locului este un fals iar unul din semnatari acestui act nu a fost la fața locului.
Decizia a fost pronunțată de un judecător incompatibil cu care se află în relații de vrășmășie întrucât a formulat o plângere penală împotriva acestuia.
Prin Decizia penală nr. 30/R/2007 Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca nefondat recursul inculpatului.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat o contestație în anulare care a fost admisă de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin Decizia penală nr.270/R/2008 și prin care s-a dispus desființarea Deciziei penale nr. 30/R/2007 și rejudecarea recursului inculpatului.
Cu ocazia rejudecării recursului inculpatul a depus concluzii scrise prin care au fost reluate motivele de recurs menționate inițial și s-a mai arătat că, în faza de urmărire penală, av. nu și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, întrucât nu l-a asistat cu ocazia efectuării expertizei și a refuzat să facă obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de experți.
S-a mai arătat că locul accidentului a fost greșit localizat atât de organele de poliție cât și de experții care au întocmit raportul de expertiză tehnică în cauză și, raportat la acest indiciu, s-a stabilit în mod eronat și vinovăția sa la producerea accidentului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510al.21cpp s-a constatat de către C că atât sentința instanței de fond cât și decizia apelată sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Din actele de la dosar s-a reținut că vinovăția inculpatului în producerea accidentului care a dus la decesul unei persoane și vătămarea corporală a altor două a fost stabilită în mod întemeiat, pe baza probelor administrate de către cele două instanțe, și care au fost apreciate în mod corect.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică efectuată în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul, circulând cu autoturismul 1300 pe Drumul național nr.6 dinspre T spre L, pe porțiunea de drum dintre localitățile și M, a intrat pe contrasens, fiind lovit de autoturismul Toyota cu nr. 30 condus de.
Experții au avut în vedere, la efectuarea expertizei, procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de polițiști din cadrul IPJ -Serviciul Poliției Rutiere, care nu a fost declarat fals și nici nu a putut fi combătut de către inculpat prin probele administrate.
De altfel și martora, care se afla în autoturismul condus de inculpat, a declarat că impactul cu autoturismul Toyota, condus de, a avut loc pe sensul opus de mers, unde a fost aruncat de suflul produs de care a trecut pe lângă ei, iar în momentul lovirii autoturismul a fost oprit.
Raportul de expertiză susține însă că, față de poziția parbrizului autoturismului, care a fost proiectat în direcția înainte, autoturismul se află în mișcare.
Indiferent de obiecțiunile pe care le-a făcut inculpatul, privind locul exact al producerii accidentului, al felului în care erau împrăștiate cioburile de la parbriz, este indiscutabil că impactul a avut loc pe contrasens, situație care putea fi evitată dacă inculpatul ar fi adaptat viteza la condițiile de trafic, fiind dovedit că pe șosea era polei și ningea, iar la aceea oră vizibilitatea era redusă. Celelalte motive de recurs invocate de inculpat nu au putut fi reținute de către instanța de recurs.
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare, s-a constatat că, în cursul judecării cauzei în apel, inculpatul a fost reprezentat de avocatul ales Halas, care la data de 13 octombrie 2006 precizat că are încheiat cu inculpatul un contract de asistență juridică atât pentru al asista, cât și de al reprezenta în instanță, iar acest avocat a fost prezent la data la care a avut loc judecarea cauzei și a pus concluzii în apărarea inculpatului, solicitând achitarea acestuia.
Inculpatul nu a fost prezent la data la care s-a judecat apelul, astfel că acestuia nu i se putea acorda ultimul cuvânt în condițiile prev, de art.341 Cpp, ceea ce nu înseamnă însă că i s-a încălcat dreptul la apărare.
Cu privire la prestația apărătorului său ales din cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța de recurs nu este în măsură să se pronunțe întrucât, pentru nerespectarea obligațiilor sale stabilite prin contractul de asistență juridică, inculpatul are la îndemână alte posibilități de a- trage la răspundere.
De asemenea, s-a apreciat că în mod întemeiat instanța de apel a respins cererea inculpatului de a fi audiați martorii G, și care, nefiind prezenți la momentul producerii accidentului la fața locului, nu sunt în măsură să ofere detalii prind împrejurările în care a avut loc accidentul.
Referitor la locul în care a avut loc accidentul, chiar dacă unii martori nu au fost în măsură să-l precizeze cu exactitate, acesta a fost stabilit de către agenții de poliție care au sosit în scurt timp la fața locului, după producerea acestuia, după urmele lăsate în urma coliziunii celor două autoturisme.
Inculpatul a mai susținut că este în vrăjmășie cu judecătorul, însă Curtea a apreciat că această stare nu a fost dovedită prin simpla formulare a unei plângeri penale împotriva magistratului.
Împotriva deciziei Curții de APEL TIMIȘOARAa formulat contestație în anulare contestatorul, prin care a solicitat admiterea în principiu, desființarea deciziei atacate și rejudecând cauza, să se dispună casarea Deciziei penale nr.412/A/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, întrucât nu s-a putut prezenta și să încunoștințeze instanța, fiind bolnav, conform certificatului medical nr.580/13.10.2006.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, se constată că nu s-a făcut dovada de către contestator a vreunui caz din cele prev. de art. 386 Cpp. care ar putea face posibilă desființarea hotărârii penale definitive.
Contestatorul invocă în cererea sa cazul prev. de art.386 al.1 lit.b Cpp, respectiv imposibilitatea prezentării și de a încunoștința instanța la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, depunând și un act medical în sprijinul susținerii sale.
Se reține însă că hotărârea contestată este Decizia penală nr.680/R/2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, care a fost pronunțată la data de 30.06.2008, iar actul medical la care se referă contestatorul a fost emis la data de 13.10.2006 și vizează perioada cuprinsă între data de 13.10.2006 și 27.10.2006, deci mult înainte de pronunțarea deciziei contestate.
Pe de altă parte, din conținutul Deciziei penale nr.680/R/2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, rezultă că la termenul din data de 30.06.2008, când aceasta a fost pronunțată, contestatorul a fost prezent.
Prin urmare, contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă, în baza art.386 și urm. Cpp.
Văzând și prev. art. 192 al2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 386 și următ. Cpp respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 680/R/2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /29.04.09
Tehnored. 2 ex./15.05.09
- -; Gh. -; - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
