Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 443/R
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 15 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent, reprezentat de avocat, în substituirea avocatului ales, partea vătămată intimată - -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, desființarea sentinței primei instanțe și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de delapidare, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu încălcarea prezumției de nevinovăție și a principiului "in dubio pro reo", întrucât așa-zisul prejudiciu și vinovăția inculpatului nu au fost probate ci doar prezumate, lucru inadmisibil în procesul penal. De asemenea, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, solicită respingerea pretențiilor civile și acordarea de cheltuieli de judecată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, din probele administrate în cauză rezultând fără dubiu vinovăția inculpatului, pedeapsa aplicată fiind de asemenea corect individualizată, conform disp. art. 72 Cp.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.224 din 07.07.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița, în baza art.2151alin.1 Cp, a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu prevederile art.82 Cp.
Potrivit art.359 Cpp, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cp referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art.14, 346 Cpp și a art.998 și urm. Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă - -, cu sediul în A,-, și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 28.826,32 lei, cu titlul de despăgubiri materiale.
În baza art.199 alin.3 Cpp, a admis cererea formulată de către expertul, cu domiciliul în A,-, și a dispus scutirea de la plata amenzii judiciare în sumă de 1000 lei ce i-a fost aplicată prin încheierea ședinței publice din data de 05.02.2008.
În baza art.191 alin.1 Cpp, a obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 alin.1 Cpp, a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din probele administrate în cele două faze ale procesului penal, a reținut următoarea stare de fapt:
În calitate de conducător auto al părții civile, inculpatul a efectuat, în perioada 2004-2005, mai multe curse în țară și străinătate cu autocamioanele mărcile Volvo FH 12 cu nr. de înmatriculare CS 521, marca Mercedes cu nr. de înmatriculare CS 473, marca Mercedes cu nr. de înmatriculare CS 456, marca Volvo H 12 cu nr. de înmatriculare CS 1183.
Din declarațiile inculpatului, ale martorilor, din deciziile părții civile Nr. TC 3694/01.09.2003, TC 4098/29.09.2003 rezultă că șoferilor angajați ai părții civile le reveneau obligația ca la fiecare întoarcere din cursă să întocmească foaia de parcurs în care menționau ruta parcursă, distanța în Km, alimentările cu combustibil efectuate pe traseu, precum și borderouri de decontare, la care anexau chitanțele privind cheltuielile efectuate pe parcursul cursei, inclusiv cheltuielile cu aceste alimentări.
cu combustibil ale mașinilor se făceau atât în țară cât și în străinătate pe bază de card electronic primit de fiecare conducător auto pe bază de semnătură. La fiecare stație unde se făcea alimentarea cu combustibil conducătorul auto prezenta cardul electronic, se emiteau două chitanțe în format electronic ce cuprindeau cantitatea de combustibil livrată și prețul acestuia.
Chitanțele trebuiau semnate de șofer, erau apoi înscrise în foaia de parcurs, iar la întoarcerea din cursă șoferii predau aceste foi de parcurs și chitanțele serviciului de specialitate, în vederea efectuării deconturilor.
Prin Decizia nr.3694/01.09.2003 s-a stabilit un consum fix de combustibil pentru autocamioanele care nu au computer de bord, la care se adăuga 0,5 pentru fiecare tonă transportată, în timp ce pentru autocamioanele dotate cu computer de bord, marca Volvo FH 12, printr-o altă decizie, nr. 4098/29.09.2003, s-a stabilit că acest consum se va calcula în baza datelor preluate din sistemul (calculator de bord special) la sfârșitul fiecărei curse sau la sfârșit de lună.
Potrivit raportului de expertiză contabilă, în intervalul de timp 01.03.2004-12.02.2005, inculpatul a efectuat curse în țară și străinătate însumând 60281 km.
În această perioadă inculpatul a ridicat în plus față de consumul normat cantitatea de 10.371,95 litri combustibil, în valoare de 33.610,13 lei, fără a prezenta părții civile, la întoarcerea din curse, chitanțele și fără a înregistra această cantitate în foile de parcurs.
Partea civilă a achitat în întregime combustibilul extras de pe card de către inculpat, rămânând prejudiciată cu suma de 33.610,13 lei, ce nu a putut fi decontată în lipsa chitanțelor și a foilor de parcurs.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că a alimentat autocamioanele cu cantitatea suplimentară de 9403,45 motorină, însă nu a menționat aceste alimentări în foile de parcurs și nici în borderourile de predare primire la care nu a anexat chitanțele emise de către stațiile.
Nu și-a însușit combustibilul, depășirea față de consumul normat explicându-se prin faptul că autocamioanele consumă mai mult decât s-a stabilit în decizii. În anul 2006 i s-a cerut a da notă explicativă în privința acestor abateri, însă nu s-a conformat.
Instanța a reținut, în primul rând, că din raportul de expertiză auto rezultă că pentru autocamioanele Volvo, consumul normat de combustibil indicat de către calculatorul de bord este cel real, iar pentru celelalte autocamioane nu se poate determina consumul real, datorită multitudinilor factorilor de care este influențat în timpul unei curse. S-a precizat, totodată, că nici un producător de autocamioane nu anunță consumul de carburant la de kilometri, nici gol nici încărcat, consumul acestora stabilindu-se de către fiecare proprietar de autocamion în parte, prin încercări, experimental.
Partea civilă a stabilit consumul pentru autocamioanele fără computer de bord și nu s-au identificat în cursul procesului penal date din care să rezulte că acest consum nu ar fi fost corect stabilit.
În al doilea rând, inculpatul era îndreptățit să folosească cardul de benzină al unității și în momentul folosirii lui combustibilul intra în sarcina de plată a părții civile, devenind proprietatea acesteia.
Până la întoarcerea din curse, inculpatul avea în gestiune acest card.
În intenția de a-și realiza avantaje materiale pe seama patrimoniului unității, inculpatul a dispus eliberarea unei cantități mai mari de motorină decât era necesar, pe care și-a însușit-
Intenția de însușire rezultă din însuși modul în care a înțeles să acționeze inculpatul.
Astfel, pe o perioadă relativ mare de timp, extrage succesiv cantități în plus de motorină pe care nu le menționează în foile de parcurs, nu prezintă chitanțele emise de stațiile, nu prezintă notă explicativă atunci când s-a descoperit minusul.
Inculpatul avea vechime în această unitate și cunoștea bine modul de lucru din moment ce cu ocazia efectuării altor curse a prezentat dispecerilor documentele și nu a înregistrat depășiri ale consumului.
Deciziile interne cu privire la stabilirea consumului au fost confirmate ca fiind corecte în urma efectuării expertizelor de specialitate.
Orice alt conducător auto al părții civile, cu minime diligențe, sesiza unitatea în cazul în care constata că autocamioanele consumă mai mult decât era stabilit, menționa în foile de parcurs cantitatea alimentată și prezenta chitanțele celor îndreptățiți să decidă. Dacă îi era imputat combustibilul, avea posibilitatea să sesizeze instanța civilă care să se pronunțe cu privire la temeinicia ei.
Inculpatul nu a înțeles să procedeze astfel și se apără susținând că necompletarea foilor de parcurs și neprezentarea chitanțelor este o simplă omisiune. Cantitatea mare de combustibil extrasă în plus nu l-a determinat să acționeze în sensul justificării depășirii consumului.
În speță, nu este vorba de o simplă cantitate de motorină încredințată spre folosire ci despre încredințarea cardului electronic de alimentare.
Deși acest card era destinat numai pentru alimentarea autocamioanelor cu combustibilul necesar, stabilit prin norme, inculpatul a înțeles să-l folosească fraudulos, în sensul de a extrage în plus combustibil în vederea folosirii în interes personal.
În drept, fapta inculpatului care și-a însușit din gestiune în interesul său cantitatea de 9403,45 motorină aparținând părții civile - - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art.2151alin. 1 cod penal.
Pe latură subiectivă, instanța a reținut intenția ca formă a vinovăției.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Co penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa pentru infracțiunea de delapidare, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.
În motivarea cererii sale inculpatul a învederat faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prezumției de nevinovăție și a principiului "in dubio pro reo", prejudiciu și vinovăția sa nefiind probate, ci doar prezumate.
De asemenea, a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate (expertize și probe testimonială), "nefiind întrunite pe latură subiectivă și obiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare", iar faptul că nu s-au depus bonurile la firmă, conform regulilor interne, nu are relevanță, întrucât combustibilul a fost folosit în interesul firmei.
S-a mai invocat faptul că instanța de fond a făcut o gravă eroare prin efectuarea întâi a expertizei contabile și ulterior a celei auto, neputându-se avea, astfel, în vedere consumul real de combustibil, precum și faptul că nu s-au avut în vedere consumurile ocazionate de funcționarea instalației de refrigerare și încălzire a cabinei, faptul că la autocamioanele respective au avut acces mai multe persoane, imputându-se chiar și cantități de combustibil din perioada de timp în care inculpatul se afla în concediu de odihnă; că în situația imputării unor cantități mai mari de combustibil, s-au aflat mai mulți șoferi, neputându-se stabili cu certitudine consumul real (datorită influenței diferiților factori externi sau interni).
La dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri noi.
Instanța a dispus, la solicitarea inculpatului apelant (prin avocat) efectuarea unei noi expertize contabile, pentru dovedirea existenței și întinderii prejudiciului (la termenul de judecată din 16.10.2008).
Examinând sentința atacată, față de cererea de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.371, 378 Cod procedură penală, s-a constat de către tribunal că apelul declarat de inculpatul este nefondat.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat de către tribunal că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conformă probelor și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept corespunzătoare acestora, atât în ceea ce privește existența faptelor și vinovăția inculpatului, cât și sub aspectul existenței prejudiciului, a cuantumului acestuia și legătura de cauzalitate cu fapta comisă, neexistând practic niciun motiv de desființare a acesteia.
De altfel, nici expertiza contabilă, efectuată în calea de atac a apelului, nu a schimbat "datele" din cauză, reținute, deja, de instanța de fond, criticile formulate prin cererea de apel a inculpatului, fiind nefondate.
Astfel, din expertizele contabile efectuate în cauză, s-a reținut că alimentările cu combustibil, ce fac obiectul pretențiilor civile, au privit autovehiculele încredințate inculpatului, deoarece alimentările s-au făcut în intervalele de timp în care s-au efectuat cursele așa cum au fost consemnate de acesta în foile de parcurs (fila 106, dosar fond), fiind nerelevant faptul că, consumul de carburanți calculat prin suplimentul de expertiză auto a stabilit consumul doar pentru două autocamioane.
De asemenea, la stabilirea prejudiciului s-au avut în vedere numai acele curse efectuate de inculpat, dovedite cu foile de parcurs.
În ceea ce privește faptul că nu există documentele cu care inculpatul să facă dovada primirii/predării cardurilor, tribunalul a înlăturat această apărare a inculpatului ca nefondată, întrucât, la momentul alimentării cu acest card, se emiteau două chitanțe în format electronic care confirmau cantitatea de combustibil livrată și prețul acestuia, iar la întoarcerea din cursă șoferii aveau obligația de a preda, printre alte documente, serviciului de specialitate, și aceste chitanțe, lucru pe care inculpatul nu l-a făcut (astfel cum a declarat la instanța de fond).
Același aspect l-a reținut tribunalul și în ceea ce privește neînregistrarea unor cantități de combustibil în foile de parcurs, cu atât mai mult cu cât acestea nu pot fi justificate - apărarea fiind nefondată, inculpatul neputând invoca propria culpă în apărarea sa.
Referitor la consumurile mai mari efectuate de autocamioanele folosite de inculpat, tribunalul a reținut, în baza acelorași expertize, că acestea nu pot fi reținute pentru autocamionul Volvo, la care computerul de bord indică, consumul real, iar pentru celelalte sunt "fluctuante", funcție de factorii avuți în vedere la efectuarea cursei, iar deciziile interne cu privire la stabilirea consumului au fost confirmate ca fiind corecte în urma efectuării expertizei de specialitate.
În fine, tribunalul a apreciat că inculpatul avea cunoștință de modul de lucru și de consumul fiecărui autocamion, dată fiind vechimea acestuia în firmă și modul de lucru folosit în alte situații de către acesta; omisiunile sale cu privire la unele înscrisuri în documentele justificative și lipsa unora dintre ele, nu au putut fi reținute în apărarea sa.
Față de aceste considerente Tribunalul C-S, prin decizia penală nr. 15 din 18 februarie 2009 respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.224/7.07.2008.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prezumției de nevinovăție și a principiului "in dubio pro reo", nu a ținut cont de probele administrate, respectiv expertizele și proba testimonială, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 2151.Cod Penal sub aspectul laturii obiective și subiective, că este imposibil de stabilit prejudiciul adus firmei de către inculpat, în condițiile în care nu se cunoaște consumul real al autocamioanelor în discuție, criticând și modalitatea de soluționare a cererii cu privire la cheltuielile de judecată, solicitând în final achitarea inculpatului, respingerea pretențiilor civile ale părții vătămate și acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Astfel, atât instanța de fond cât și cea de apel, în mod corect au reținut starea de fapt dedusă judecății, pe baza întregului material probator existent în cauză, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 2151alin. 1.Cod Penal, încadrarea juridică fiind cea legală.
Vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni, a fost dovedită în mod indubitabil prin probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, probe testimoniale, respectiv expertize de specialitate, și coroborând toate elementele existente, instanța de fond și de apel au ajuns la această concluzie, în sensul că inculpatul în calitate de conducător auto în cadrul - -, și-a însușit cantitatea de 9.403,45 litri de combustibil, în valoare de 28.826,32 lei, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în forma prevăzută de art. 2151alin. 1.
Cod PenalApărările inculpatului au fost în mod corect înlăturate atât de prima instanță cât și de cea de apel, fiind stabilit cu exactitate modul de operare al inculpatului, care avea vechime în această unitate și cunoștea exact modul de lucru cu ocazia efectuării curselor, iar acesta dacă ar fi constatat că autocamioanele conduse de el consumau mai mult combustibil decât cel stabilit, trebuia să sesizeze acest lucru conducerii unității, ceea ce nu a făcut.
Vinovăția inculpatului rezultă din modul de comportare al acestuia, în sensul că trebuia să prezinte la întoarcerea din cursă documentele stabilite de unitate, respectiv chitanțe în format electronic sau foi de parcurs, lucru pe care nu l-a realizat, iar această omisiune nu poate fi invocată de către inculpat, pentru că acest lucru se datorează tocmai culpei sale.
Critica inculpatului în sensul că s-a încălcat prezumția de nevinovăție și principiul "in dubio pro reo", este nefondată în condițiile în care s-a stabilit în mod indubitabil că inculpatul și-a însușit din gestiune, în interesul său, cantitatea de 9,403,45 litri motorină aparținând părții civile - -, fiind îndeplinite sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 2151alin. 1.Cod Penal, fiind exclusă în cauză pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, așa cum se solicitase de către acesta.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, aceasta a fost corect realizată, pe baza criteriilor prev. de art. 72.Cod Penal, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de toate împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală, iar pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod corect se constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și în mod corect s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 28.826,32 lei cu titlu de despăgubiri materiale, pentru a se repara în integralitatea lui prejudiciul material suferit de partea civilă, cuantumul prejudiciului fiind stabilit pe baza înscrisurilor și a expertizelor de specialitate.
Cu privire la solicitarea de cheltuieli judiciare formulată de către inculpat, instanța apreciază că față de soluțiile adoptate de către instanțe, o asemenea cerere nu poate fi admisă.
Pentru aceste considerente, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 15/18 februarie 2009 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /14.05.2009
Tehnored. 2 ex./15.05.09
PI. - - Jud. Reșița
-; - - Trib. C-
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
