Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 58
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 29 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Ministerul Public:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurentul-inculpat și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr. 376/A din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul-inculpat în stare de libertate asistat de avocat - apărător ales, intimatul-inculpat în stare de libertate asistat din oficiu de avocat, intimata-inculpată în stare de libertate, asistată din oficiu avocat C, lipsă fiind inculpatul pentru care a răspuns din oficiu avocat, inculpata și pentru care a răspuns din oficiu avocat și intimata - parte civilă Casa Județeană de Pensii B.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța de recurs, face cunoscut inculpaților prezenți prevederile art. 70 al. 2 Cod procedură penală, în sensul că au dreptul la tăcere și de a nu face nici un fel de declarații în fața instanței de control judiciar, atrăgându-li-se totodată atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Inculpații, și, pe rând, declară că nu doresc să dea alte declarații în fața instanței de control judiciar.
Apărătorii inculpaților, pe rând, declară că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost declarat și motivat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, apreciind hotărârea de achitare și de aplicare unei sancțiuni administrative ca fiind nelegală, inculpații cunoșteau că adeverințele re4spective nu erau obținute în mod corect, toți inculpații au apelat la serviciile inculpatului pentru că nu întruneau condițiile legale de pensionare.
Faptul că inculpații au avut o conduită bună, nu au mai cunoscut rigorile legii, că valoarea prejudiciului este redusă și este recuperat în totalitate, vârsta înaintată a inculpaților, sunt criterii generale de individualizare a pedepsei, care nu justifică achitarea inculpaților și aplicarea unei pedepse administrative.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare,condamnarea inculpaților la o pedeapsă minimă cu aplicarea art. 81 Cod penal.
Avocat pentru inculpatul, susține că motivul de recurs este vizat de art. 3859al. 1 pct. 18 Cod procedură penală, atât instanța de fond cât și instanța de apel săvârșind o gravă eroare de fapt.
Susține că eliberarea adeverințelor de vechime se eliberau în baza unor documente care se aflau într-o arhivă care nu era ținută corespunzător (arhivă mutată în alt imobil, ocazie cu care s-au distrus o parte din documente). Procedura de eliberare, era în sensul că pe cererea formulată de petenți, directorul unității punea o rezoluție prin care solicita atașarea documentelor justificative și ulterior, după anexare și verificare, directorul unității le contrasemna și se eliberau acele adeverințe.
De observat, sunt cererile depuse cu rezoluția directorului unității, care nu au fost avute în vedere de cele două instanțe. Se prezumă în mod normal că acele documente existau, din moment ce se contrasemnau și se eliberau adeverințele.
Prin declarațiile martorilor, aflate la filele 52, 74, 94, 100, din dosarul de urmărire penală se precizează clar că arhiva a fost mutată necorespunzător în alt spațiu ( noua clădire) și s-au distrus documente.
Acuzațiile aduse nu au suport probator, există și adeverința societății SA care atestă că arhiva a fost mutată. Instanța neluând în considerare concluziile puse și apărările formulate, solicită admiterea recursului în temeiul art. 3599al.1 pct. 18 Cod procedură penală, să se dispună casarea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Bacău și a deciziei pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU. Precizează că este apărător ales.
Avocat din oficiu pentru inculpatul, lasă la aprecierea instanței recursul declarat de.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, apreciază că acesta este neîntemeiat, instanța de fond și cea de apel, apreciind corect gravitatea faptei, aplicând o amendă administrativă. Soluțiile sunt legale, sens în care solicită respingerea recursului. Pentru asistența din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției.
Avocat, din oficiu pentru inculpatul, a solicitat respingerea recursului declarat de Parchet, menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Bacău și a deciziei Tribunalului Bacău, ca fiind temeinice și legale. Corect, aceste două instanțe au apreciat că nu se poate lua în discuție intenția de a săvârși infracțiunea, având în vedere și circumstanțele personale, cuantumul prejudiciului, care este recuperat.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, lasă soluția la aprecierea instanței.
Solicită plata onorariului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.
Avocat din oficiu pentru inculpații și, a solicitat respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale pronunțată de Judecătoria Bacău și a deciziei penale pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, prin care cele două inculpate au fost achitate și li s-a aplicat o amendă administrativă, care acoperă gradul de pericol foarte mic al infracțiunii.
Apreciază că nu se mai impune majorarea cuantumului amenzii sau aplicarea unei pedepse de condamnare cu suspendarea executării pedepsei.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, lasă soluția la aprecierea instanței. Pentru asistența din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției.
Avocat C, din oficiu pentru inculpata, a solicitat respingerea recursului declarat de Parchet, ambele hotărâri fiind judicios aplicate, apreciind că infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni. Totodată, cele două instanțe au avut în vedere circumstanțele persoanele, situația în care a avut loc. Solicită, menținerea soluțiilor pronunțate de cele două instanțe, pedeapsa amenzii fiind suficientă pentru reeducarea acesteia.
Pentru asistența din oficiu, solicită plata onorariului din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpatul, a solicitat respingerea acestuia întrucât nu pot fi avute în vedere apărările formulate. Din probele administrate, rezultă că inculpatul în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu a eliberat 15 adeverințe pentru mai multe persoane, în vederea obținerii de către acestea, a unor sume de bani cu titlu de pensie, astfel încât condamnarea a fost corect apreciată și pedeapsa corect individualizată.
Recurentul-inculpat, este de acord cu concluziile apărătorului ales. Arată că rezoluția de pe cerere aparținea directorului unității, care menționa că nu se va elibera adeverința până când nu se va atașa documentele justificative din care să rezulte că persoana respectivă lucrat în perioada solicitată. După atașarea documentației, din care rezulta perioada lucrată, directorul superviza cererea. Solicită admiterea recursului, fiind nevinovat.
Intimatul - inculpat, precizează că cererea formulată către director, care în ziua respectivă lipsea din unitate, a fost lăsată la mapă. Lasă soluția la aprecierea instanței.
Intimata-inculpată, este de acord cu concluziile apărătorului desemnat din oficiu si arată că este nevinovată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 376/A din 23.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1968 din 26.IX.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr. 1885/-9 s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare din infracțiunile prev. de art. 289 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.290 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, și, prin actul de sesizare din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1,2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 1,2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal și art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art.334 Cod procedură penală s- schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei, prin actul de sesizare din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal.
. În baza art. 290 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplic. art.74 lit. a Cod penal și art. 76 lit.e Cod penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, ns. la 15.08.1950 în com., jud. B, cetățean român, studii medii,. în min. B, str. -. -.9/A/20, jud. B, fără antecedente penale, CNP:- pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 700 lei amendă penală.
În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal, cu aplic.74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. d Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
In baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
II. În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. b1Cod procedură penală achitat inculpatele:
- fiica lui și, ns. la 07.06.1941 în com., jud. B, domiciliată în com., jud. B,
- fiica lui și, ns. la 24.09.1948 în com., jud. B, domiciliatză în com., jud. B, CNP: - 0400 76, ambele, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prevăzute de art. 215 alin. 1,2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art.290 Cod penal și art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.181Cod procedură penală rap. la art. 91 lit. c Cod penal aplicat inculpatelor sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 100 lei, fiecare.
III. În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală a achităat inculpații:
- fiul lui și, ns. la 24.06.1938 în com., jud. B, domiciliat în sat., com., jud. B, CNP: -;
- fiul lui și, ns. la 09.06.1943 în com., jud. B, domiciliat în sat., com., jud. B, CNP: -, ambii, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art. 215 alin. 1,2 Cod penal și art.291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.181Cod penal rap. la art. 91 lit. c Cod penal aplică inculpatelor sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 100 lei, fiecare.
IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală achitat inculpata:
- fiica lui și, ns. la 22.07.1948 în com, jud. B, domiciliată în com, jud. B, CNP: -, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune și uz de fals prevăzute de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal și art.291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art. 181Cod penal rap. la art. 91 lit. c Cod penal aplicat inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 100 lei.
In baza art.11 pct.2 lit. b rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului - fiul lui și, ns. la 06.08.1941 în com., jud B, cu ultimul domiciliu. în com., jud. B, CNP:- pentru infracțiunile de înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev. de art. 215 alin. 1,2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art.290 Cod penal și art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, întrucât a intervenit decesul inculpatului.
În baza art. 14 și 346 alin. 1 Cod procedură penală s-a luat act că partea civilă Casa Județeană de Pensii nu mai are pretenții, prejudiciul fiind recuperat integral.
În baza art. 348 Cod procedură penală s- dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpatul, adeverințele nr. 469/24.03.2000; 389/10.03.2000; 245/01.03.2001; 388/10.03.2001; 242/18.02.2000; 2379/30.12.1999; 1441/25.10.2001.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați Bas umei de 950 lei reprezentând onorarii apărători oficiu, astfel: 150 lei pentru av., 150 lei pentru av., 150 lei pentru av., 300 lei pentru av., 100 lei pentru av. și 100 lei pentru av..
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d Cod procedură penală au fost obligați inculpații, la plata sumei de 250 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost scos din cauză inculpatul întrucât apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nu l-a privit și pe acest inculpat.
În baza art. 199 alin. 3 Cod procedură penală s-a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului, av. de scutire de la plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea de ședință din data de 03.09.2007.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1200/13.04.2005 a Judecătoriei Bacăus -a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de fals reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunea de fals intelectual în infracțiunea de fals în insccrisuri sub semnătură privată. De asemenea s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de tentativă la înșelăciune.
S-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 7 000 000 lei (ROL) amendă penală atrăgându-i-se atenția supra dispozițiilor art. 631Cod penal. Același inculpate a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, constatându-se grațiată pedeapsa.
Prin aceiași sentință s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev. de art. 215 alin 1,2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, întrucât faptelor le lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicându-se amenda administrativă în cuantum de 3 000 000 lei(ROL).
S-a dispus achitarea inculpatelor, și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev. de art. 215 alin 1,2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, art. 291 Cod penal, întrucât faptele nu există.
S-a dispus achitarea inculpaților - și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prev. de art. 215 alin. 1,2 Cod penal și art. 291 Cod penal, și achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune și uz de fals prev. de art.20 Cod penal rap. la art. 215 alin 1,2 Cod penal și art. 291 Cod peal, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor.
S-a mai dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev. de art. 215 alin 1,2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, art. 291 Cod penal, întrucât a intervenit decesul inculpatului.
Pe latură civilă s-a luat act că partea vătămată Casa Județeană de Pensii B nu s-a constituit parte civilă, prejudicial fiind recuperate integral. Au fost anulate ca fiind false cele 7 adeverințe, eliberate de inculpatul. Prin decizia penală nr. 861/A/31.10.2005, TRIBUNALUL BACĂUa admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1200/2005 a Judecătoriei Bacău pe care a desființaț-o în totalitate pe motiv de nelegalitate, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceiași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 1885/2006 (nr. nou: -).
Cu ocazia rejudecării au fost audiați martorii: și declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
De asemenea, la solicitarea inculpatului formulată prin apărător, instanța a încuviințat și a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului nr. 2758/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, dosar disjuns din dosarul nr. 1291/P/2004 în care s-a întocmit rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța în prezenta cauză.
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești instanța reține următoarea situație de fapt.
Inculpatul a fost angajatul B, până în data de 11.01.2002, îndeplinind în cadrul societății funcția de șef birou Organizarea munci, în sarcinile de serviciu intrând atribuții referitoare la salarizarea personalului, evidența acestuia, lucrări de secretariat și administrative.
În luna noiembrie 2001, directorul societății s-a sesizat cu privire la eliberarea de către inculpatul a mai multor adeverințe întocmite în fals, în cuprinsul acestora fiind inserate mențiuni referitoare la numărul de zile de muncă prestate în cadrul societății de persoane care au lucrat ca zilieri. Aceste adeverințe au fost eliberate acestor persoane de inculpatul în vederea depunerii dosarelor de pensionare.
În consecință directorul societății a dispus efectuarea unei anchete administrative care să permită identificarea tuturor adeverințelor eliberate de inculpatul în fals.
După confirmarea infracțiunii, prin decizia nr. 10 din 11.01.2002 directorul general a dispus desfacerea contractului individual de muncă al inculpatului măsură ce a fost confirmată și de instanța de judecată (sentința civilă nr. 165/20.03.2002 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul 2116/2002). Totodată, au fost sesizați lucrătorii din cadrul IPJ -B în vederea anchetării întregii cauze.
Cercetările ulterioare efectuate au relevat faptul că în perioada decembrie 1999 - noiembrie 2001, inculpatul în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a eliberat un nr. de 15 adeverințe cuprinzând mențiuni false referitoare la numărul de zile prestate de mai mulți zilieri în cadrul societății.
Aceste adeverințe au fost eliberate în urma instigării comise de inculpații, fie din inițiativa inculpatului așa cum s-a întâmplat în cazul inculpaților, și.
Astfel în perioada decembrie 1999 - noiembrie 2001, au fost eliberate următoarele documente.
1. Inculpatului - adeverința nr. 469/24.03.2000 în
care se consemna în mod nereal că acesta a prestat în cadrul societății un nr. de 383 zile, obținând un venit de 16.959 lei. În realitate acesta a lucrat doar 46 de zile, obținând un venit de 6.062 lei.
Inculpatul a fost pensionat cu decizia -/29.09.2002- ce a fost ulterior anulată, pentru o vechime în muncă de 31 ani, în realitate vechimea acestuia fiind doar de 29 ani, 5 luni și 14 zile, debitul ridicându-se la valoarea de 21.376.852 lei, din care a rămas de recuperat suma de 4.144.789 lei.
2. Inculpatei - adeverința nr. 389/10.03.2000 în
care se consemna în mod nereal că aceasta a prestat în cadrul societății un nr. de 2.609 zile, obținând un venit de 91.723 lei. În realitate aceasta a lucrat doar 97 de zile, obținând un venit de 6.705 lei.
Inculpata a fost pensionată cu decizia nr. -/28.07.2000 ce a fost ulterior anulată - pentru o vechime în muncă de 16 ani, în realitate vechimea acesteia fiind doar de 7 ani, 5 luni și 16 zile debitul ridicându-se la valoarea de 13.043.480 lei, recuperat integral.
3. Inculpatului - adeverința nr. 254/01.03.2000
în care se consemna în mod nereal că acesta a prestat în cadrul societății un nr. de 386 zile, obținând un venit de 8.427 lei. În realitate acesta a lucrat doar 321 de zile.
Inculpatul a fost pensionat cu decizia -/04.05.2001- ce a fost ulterior anulată, pentru o vechime în muncă de 11 ani, 8 luni și 9 zile, în realitate vechimea acestuia fiind doar de 5 ani, 6 luni și 2 zile, debitul ridicându-se la valoarea de 9.581.840 lei.
4. Inculpatei - adeverința nr. 388/10.03.2000 în
care se consemna în mod nereal că aceasta a prestat în cadrul societății un nr. de 2.003 zile, obținând un venit de 61.121 lei. În realitate aceasta a lucrat doar 36 de zile, obținând un venit de 4.895 lei.
Inculpata a fost pensionată cu decizia nr. -/11.09.2001 ce a fost ulterior anulată - pentru o vechime în muncă de 31 ani, 1 lună și 29 de zile în realitate vechimea acesteia fiind doar de 24 ani, 8 luni și 26 zile debitul ridicându-se la valoarea de 6.937.076 lei, din care a rămas de recuperat suma de 167.110 lei.
5. Inculpatului - adeverința nr. 242/18.02. 2000 în
care se consemna în mod nereal că acesta a prestat în cadrul societății un nr. de 1.222 zile, obținând un venit de 37.586 lei. În realitate acesta a lucrat doar 72 zile, obținând un venit de 2.548 lei.
Inculpatul a fost pensionat cu decizia -/2001- ce a fost ulterior revizuită pentru o vechime în muncă de 37 ani și 6 luni, în realitate vechimea acestuia fiind doar de 36 ani, 6 luni, debitul ridicându-se la valoarea de 1.215.089 lei recuperat integral.
6. Inculpatului - adeverința nr. 2379/30.12.1999 în
care se consemna în mod nereal că acesta a prestat în cadrul societății un nr. de 1.629 zile, obținând un venit de 63.173 lei. În realitate, acesta a lucrat doar 289 zile, obținând un venit de 28.693 lei.
Inculpatul a fost pensionat cu decizia 14251/2001- ce a fost ulterior revizuită pentru o vechime în muncă de 26 ani, în realitate vechimea acestuia fiind doar de 21 ani, 8 luni și 5 zile, debitul ridicându-se la valoarea de 1.431.585 lei, recuperat integral.
7. Inculpatei - adeverința nr. 1441/25.10.2001 în care
se consemna în mod nereal că aceasta a prestat în cadrul societății un nr. de 2.257 zile, obținând un venit de 164.559 lei. În realitate aceasta a lucrat doar 437 de zile, obținând un venit de 33.249 lei.
Inculpata a depus dosarul de pensionare, însă infracțiunea a fost sesizată, astfel încât s-a emis decizia de respingere nr. 16982/23.01.2002, excluzându-se perioada precizată de SC SA.
După identificarea și audierea inculpaților, aceștia nu au recunoscut faptele comise, precizând că nu au realizat că aspectele precizate în adeverințele eliberate sunt nereale, însă diferențele enorme existente între perioadele prestate efectiv și cele înscrise de inculpatul - imposibil de neobservat în condițiile în care toți acești inculpați le-au folosit pentru a obține decizii de pensionare - demonstrează faptul că declarațiile acestora sunt nesincere.
Inculpatul a precizat faptul că diferențele nu există, în fapt datele înscrise sunt reale și au fost consemnate în urma verificării întregii documentații, însă întregul probatoriu administrat în cauză a demonstrat de asemenea, atitudinea sa nesinceră.
În primul rând în privința infracțiunii de fals intelectual respectiv, instigare la fals intelectual din adresa Registrului Comerțului din 21.09.2004, reiese că arecapital integral privat.
Potrivit art. 289 Cod penal, falsul intelectual constă în falsificarea unuiînscris oficialde către funcționarul aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Coroborând acest art. cu prevederile art. 145 Cod penal prin termenul "public" se înțelege tot ceea ce privește "autoritățile publice, instituțiile publice, instituții sau alte persoane juridice de interes public".
Privit sub acest aspect societate comercială cu capital privat nu poate face parte din instituții sau autorități publice de la art. 145Cod penal. Așa fiind nici înscrisurile emanând de la o astfel de societate
( adeverințe privind vechimea în muncă) nu pot fi înscrisuri oficiale ci înscrisuri sub semnătură privată.
Așa fiind, falsificarea unui înscris sub semnătură privată de către o persoană, care ulterior îl încredințează unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe judiciare, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal.
Din aceste considerente instanța a schimbat încadrarea judiciară în temeiul art. 334 Cod procedură penală a faptei de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului în fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
Sub același aspect a schimbat încadrarea juridică a faptelor de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 rap. la art. 289 Cod penal la instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal, pentru inculpații, și.
Instanța a examinat situația de fapt prin prisma noii încadrări juridice.
In privința inculpatului este cert că adeverințele cuprind un număr mai mare de zile lucrate decât cele găsite de conducerea după verificarea dosarelor, în acest sens existând adresele
În apărarea sa inculpatul a invocat că, după emiterea adeverințelor arhiva societății a fost mutată în alt depozit, ocazie cu care dosarele s-au transportat cu ifronul, s-au descompletat, unele s-au distrus unele fiind mâncate de șoareci.
Din adresa - ( fl.5 ds.up.) reiese că societatea deține toate actele (state de plată colective, pontaje, acte de casă) pentru perioadele solicitate, dar că în ele numărul de zile lucrate de ceilalți inculpați este mult mai mic.
Se constată că în multe din adeverințe inculpatul a trecut un nr. de 200 sau chiar 300 de zile lucrate de zilieri într-un an calendaristic de 365 de zile, în condițiile în care aceste persoane erau angajate în anumite sezoane.
Inculpatul deși a făcut parte din comisia de verificare a arhivelor, nu a participat la lucrările de verificare și nu a semnat procesul verbal de constatare și nu a oferit nici o explicație plauzibilă pentru diferențele constatate.
În urma verificărilor inculpatului i s-a desfăcut contractul de muncă, decizia fiind menținută de TRIBUNALUL BACĂU.
Din cele expuse instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului de a preda adeverințele falsificate celorlalți inculpați cunoscând că vor fi folosite la Casa de Pensii în vederea obținerii de foloase materiale injuste, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2, Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, adeverințele falsificate constituind mijlocul fraudulos.
Cu privire la ceilalți inculpați instanța a reținut că au folosit adeverințele astfel falsificate de inculpatul în sensul depunerii la Casa de Pensii B și toți, cu excepția inculpatei, au obținut pensie în mod necuvenit.
Situația de fapt descrisă rezultă din următoarele mijloace de probă: -Adresele Casei Județene de pensii B (fl.10-13 p); documentația legată de B, inclusiv adeverințele false, (fl.15,143,146-152 p); declarațiile martorilor, (fl.160 p);, (fl.162 p);, (fl.163 p);, (fl.164 p);, (fl.165 p);, (fl.166 p); -ostel, (fl.167 p); coroborate cu declarațiile inculpaților, (fl.187-189 p);, (fl.190-194 p);, (fl.195-200 p); (fl.201-202 p);, (fl.203-204 p); (fl.205-207 p) și (fl. 213-217 p).
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal si anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete in care a fost comisa fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Instanța a avut in vedere si circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale si care a avut o atitudine sincera de recunoaștere a faptei, prezentându-se în fața organelor judiciare, împrejurări ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante cf. art.74-76 Cod penal in temeiul cărora instanța va aplica o pedeapsa sub minimul special.
In consecința instanța în baza art. 290 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal a condamnat inc. la pedeapsa de 700 lei amendă penală.
În baza art. art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal, cu aplic. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. d Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a,b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins si fără executarea acesteia, în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea acesteia pe o durată de ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Pentru aplicarea acestei măsuri, instanța a avut în vedere comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În consecință, săvârșirea infracțiunii are un caracter accidental, astfel încât îndreptarea inculpatului, în sensul conformării dispozițiilor legii penale, se poate realiza și fără privare de libertate.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța a constatat că prin Legea nr. 278/04.07.2006 a fost introdus un nou aliniat la art. 71 Cod penal respectiv alin 5, potrivit căruia " pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii -, se suspendă și executarea pedepselor accesorii ". Această dispoziție legală a fost introdusă pentru clarificarea unor aspecte menționate în doctrina penală, care aprecia că pedepsele accesorii sunt alăturate, secundare pedepselor principale cu închisoarea cu detențiunea pe viață și că acestea presupun interzicerea drepturilor prevăzute de lege pe toată durata executării pedepsei principale. În consecință, se apreciază că în cazul pedepselor suspendate condiționat nu se impune aplicarea pedepselor accesorii, în condițiile în care pedeapsa principală nu ar fi executabilă, ci suspendată condiționat.
Prin introducerea dispoziției legale menționate, legiuitorul a clarificat aceste aspecte, în sensul că pedepsele accesorii pot însoți și o pedeapsă suspendată condiționat, însă, în acest caz, și executarea acestora este suspendată, pe toată durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
O interpretare contrară în sensul că s-ar impune doar suspendarea executării pedepselor accesorii, automat, în virtutea alineatului 5 al art. 71 Cod penal, fără ca în prealabil instanța să-l fi aplicat, nu poate fi primită, întrucât nu se poate dispune suspendarea unor pedepse care anterior nu au fost aplicate.
În consecință, instanța a dispus aplicarea pedepselor accesorii, urmând ca ulterior să dispună suspendarea executării acestora, având în vedere că și executarea pedepsei principale a fost suspendată condiționat.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 și art. 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică "interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, indiferent de durata condamnării sau natura ori gravitatea infracțiunii" (aceiași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, inst). Curtea a acceptat "că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru", însă a concluzionat că articolul 3 din Primul Protocol adițional a fost încălcat, întrucât "legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri".
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau de comportamentul inculpatului,
Astfel, circumstanțele personale ale inculpatului și lipsa antecedentelor sale penale a determinat instanța a aprecia, că aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, și în consecință, în baza art. 71 Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Privitor la ceilalți inculpați din prezenta cauză instanța a reținut că:
In drept, faptele inculpatelor și sunt incriminate ca infracțiuni, respectiv înșelăciune, instigare la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals fiind prevăzute de dispozițiile art. de art. 215 alin 1,2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Faptele inculpaților și sunt incriminate ca infracțiuni, respectiv înșelăciune și uz de fals fiind prevăzute de dispozițiile art. de art. 215 alin 1,2 Cod penal și art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Fapta inculpatei este incriminată ca infracțiunea de tentativă de înșelăciune fiind prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin 1,2 Cod penal. Prin rechizitoriu inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 Cod penal, deși ca urmare a inducerii în eroare nu s-a produs nici o pagubă, întrucât dosarul de pensionare a fost respins.
Ori infracțiunea de înșelăciune se consumă în momentul în care se produce paguba, ca urmare a activității de inducere în eroare activitățile anterioare producerii pagubei constituie etapa atipică a tentativei, motiv pentru care în temeiul art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei în art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 Cod penal, infracțiunea este fapta socială care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.
Privitor la vinovăția inculpaților instanța apreciază că aceasta a existat sub forma intenției întrucât aceștia au prevăzut rezultatul socialmente periculos și fie l-au urmărit fie au acceptat posibilitatea producerii lui. La stabilirea vinovăției instanța apreciază ca fiind deosebit de relevantă în dovedirea existenței acesteia conduita identică avută de toți inculpații în obținerea adeverințelor de vechime în muncă, apelând de fiecare dată la inculpatul.
În ceea ce privește pericolul social, în conformitate cu dispozițiile art. 18 Cod penal, acesta are în vedere orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile apărate de legea penală și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea undei pedepse.
În baza art. 18 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile aparate de lege si prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie astfel aleasă și dozată încât, prin fiecare din funcțiile ei, să realizeze un efect preventiv maxim. Individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, ținând cont de importanța valorii sociale lezate și de gravitatea vătămării la care e supusă acesta dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanța judecătorească și constă în adecvarea pedepsei la o anumită faptă concretă și la un infractor care trebuie reeducat.
Este de necontestat faptul că o pedeapsă - de același gen și cuantum - nu produce același efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanța fiind datoare să țină seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizică a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat și trăiește, comportarea sa înainte și după săvârșirea infracțiunii.
În speță, inculpații au avut o conduită bună în societate înainte de săvârșirea infracțiunii, acesta nemaiavând de a face cu rigorile legii, nu prezintă pericol social prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
La determinarea cauzei și condițiilor care au dus la săvârșirea faptei nu au stat manifestări negative ale inculpatului care să genereze ideea că există manifestări antropologice, fizico-logice, psihologice, etc. care să conducă la ideea că acesta nu poate fi resocializat decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, chiar și în condițiile în care s-ar plica dispozițiile art. 81 Cod penal.
Având în vedere cele expuse anterior și văzând și valoarea redusă a prejudiciului cauzat și care a fost recuperat integral, vârsta înaintată a inculpaților dar și soluția dispusă de procuror prin ordonanța nr.2758/P/2004 din 19.09.2006 de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă administrativă în cuantum de 100 lei învinuitelor și pentru fapte identice și cu privire la care s-a dispusese disjungerea cauzei prin rechizitoriul nr.1291/P/2003( același rechizitoriu prin care a fost sesizată instanța în prezenta cauză), instanța apreciat că faptele inculpaților, și, deduse judecății nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și al art. 10 lit.1cu art. 181Cod penal, a achitat inculpații, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni urmând ca în temeiul art. 91 lit. c Cod penal, să le aplice inculpaților sancțiunea de 100 lei amendă administrativă.
Având în vedere că în cursul judecății inculpatul a decedat, la dosarul cauzei fiind anexat certificatul de deces (fl.10) instanța, în baza art.11 pct.2 lit. b rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat, pentru infracțiunile de înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev. de art. 215 alin. 1,2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal și art.291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, întrucât a intervenit decesul inculpatului.
Sub aspectul laturii civile: Instanța a luat act că partea civilă Casa Județeană de Pensii B nu mai are pretenții, întrucât prejudiciul a fost integral reparat prin restituire.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpatul, adeverințele nr. 469/24.03.2000; 389/10.03.2000; 245/01.03.2001; 388/10.03.2001; 242/18.02.2000; 2379/30.12.1999; 1441/25.10.2001.
Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpații și.
Prin decizia penală nr. 376/A din 23.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosar nr- s-au dispus următoarele:
În baza art.379 pct.1 lit. b din Cod procedură penală s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, apelantul-inculpat și apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr.1968 din 26.09.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.1885/-.
S-a constatat că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu în sumă de 750 lei către Baroul d e avocați B - av. - 150 lei, av. - 150 lei, av. - 150 lei, av. - 150 lei și av. - 150 lei.
A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 50 lei și apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art.192 al.2 Cod procedură penală.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Criticele aduse hotărârii de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău cu privire la inculpații, nu au fost reținute nici de instanța de control judiciar având în vedere următoarele considerente:
Faptele reținute în sarcina inculpaților intimați, și sunt în mod vădit lipsite de gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni, așa cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.
În speță, nu se poate lua în discuție intenția inculpaților în comiterea faptelor, care rezultă din conduita acestora, înainte de obținerea adeverințelor și după acest moment, în sensul că toți au apelat la inculpatul pentru a li se elibera adeverințele necesare, de care apoi s-au folosit în vederea pensionării. Pericolul social al faptelor comise este însă redus, având în vedere cuantumul prejudiciilor cauzate și valorilor sociale cărora li s-a adus atingere. În plus, față de cele reținute, comiterea faptelor nu ar fi fost posibilă fără participarea inculpatului, care, având reprezentarea consecințelor eliberării unor adeverințe ce conțin date nereale, a procedat totuși la emiterea lor.
La aprecierea gradului de pericol public, instanța a avut în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpaților care au o vârstă înaintată i care nu posedă antecedente penale. În aceste condiții, considerăm că instanța de fond, în mod temeinic, a apreciat cauzele și condițiile care au condus la comiterea faptelor, precum și gradul de pericol social concret redus al acestora, aplicarea unei amenzi administrative, prin reținerea dispozițiilor art.181Cod penal, fiind pe deplin justificată.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul inculpat, instanța a constatat, în primul rând, că este un apel declarat în termenul legal de 10 zile. Din încheierea de amânare a pronunțării și dispozitivul sentinței penale apelate (filele 26-27 dosar instanță, filele 30-31 și 33 - 48 din același dosar) rezultă că apelantul inculpat a lipsit la dezbateri și la pronunțare, situația în care, potrivit art.363 alin.1, 3 Cod pr. penală, termenul de apel pentru acesta a început să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii. Din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la fila 53 din dosarul instanței, rezultă că dispozitivul hotărârii în copie, s-a comunicat la o altă adresă, respectiv com., sat, deși apelantul inculpat în mod constant a declarat că domiciliază în com., satul, jud. Cum instanța nu a respectat dispozițiile legale privind comunicarea, instanța de control judiciar consideră că apelul declarat de apelantul-inculpat este în termen, urmând a fi examinat pe fond.
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond în ceea ce îl privește pe acest inculpat. Din datele dosarului rezultă că acesta a utilizat adeverința în scopul pensionării, deși cunoștea că include mențiuni nereale, aspect care nu a fost, de altfel, contestat de inculpat. În raport de probele administrate, instanța constată că nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit. d Cod pr. penală, intenția acestuia în utilizarea documentului falsificat în scopul propus, fiind dovedită. În speță, însă, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a fost achitat pentru faptele reținute în sarcina sa, potrivit art.10 lit.1cu art.11 pct.2 lit. a Cod pr. penală, acestea neîndeplinind gradul de pericol social specific unei infracțiuni, soluție pe care instanța de control judiciar a considerat-o legală și temeinică.
Apelul declarat de apelantul-inculpat este, de asemenea, nefondat.
S-a solicitat a se constata că pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a intervenit prescripția răspunderii penale. În susținerea apelului, au fost avute în vedere dispozițiile art.122 alin.(1) lit. d Cod penal.
În cauză, însă, nu sunt incidente prevederile legale menționate, având în vedere că, potrivit art.123 din același cod, cursul prescripției a fost întrerupt prin desfășurarea procesului penal. În cauză, poate fi luat în discuție art.124 Cod penal, care reglementează prescripția specială. Potrivit acestui text de lege, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă Concret, se reține că pentru infracțiunea prevăzută de art.290 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, se prevede o sancțiune de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Termenul de prescripție, în acest caz, este, conform art.122 lit. d, de 5 ani, la care se adaugă încă J, potrivit art.124 Cod penal, în total 7 ani și 6 luni. Cum ultimul act material (ultima acțiune) s-a comis în luna noiembrie 2001, s-a constatat că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție, motivul invocat fiind nefondat. Instanța nu a reținut nici motivele invocate în principal și în subsidiar de inculpat, privind achitarea pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune.
Vinovăția inculpatului a fost corect reținută de instanța de fond, soluția de condamnare a acestuia fundamentându-se pe probele administrate în cauză. Rezultă din actele aflate la dosar (filele 102 - 142 dosar urm. penală) că inculpatul, cu intenție, a emis un număr de 7 adeverințe ce conțineau date nereale, știind că acestea urmează a fi folosite de persoanele care le-au solicitat, la întocmirea dosarelor de pensionare. Susținerile inculpatului că arhiva a fost distrusă în urma mutării în clădiri ce ofereau condiții improprii de păstrare, nu au suport probator, neputând fi reținute nici de instanța de control judiciar. Așa cum rezultă din adresa nr.659/21.07.2003 emisă de SC "" SA B (fila 15 dosar urm. penală), arhivele au fost mutate ulterior eliberării adeverințelor în litigiu, toate actele, inclusiv cele pe baza cărora acestea au fost emise, regăsindu-se în noul spațiu stabilit de conducerea societății. Mai rezultă din aceeași adresă, că documentele care au stat la baza verificărilor ulterioare nu au fost distruse, deteriorate sau alterate, fiind în perfectă stare, și că numărul de zile lucrate de către persoanele vizate (în speță, inculpații), care au lucrat ca sezonieri este mult mai mic decât cele înscrise în adeverințele eliberate. S-a avut în vedere faptul că în adeverințe s-au reținut ca zile lucrate 200 sau 300 de zile din cele 365 de zile ale unui an, în condițiile în care zilierii prestau muncă în sezonul de toamnă și doar în unele cazuri, cu prelungire spre sfârșitul anului.
Așa fiind, instanța a apreciat că nu se impune achitarea inculpatului, apelul declarat sub acest aspect fiind nefondat.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs în termen legal Parchetul și inculpatul.
În motivarea recursului său Parchetul a arătat următoarele:
Invocă netemeinicia și consideră că instanța de fond și de apel au apreciat greșit pericolul social concret al faptelor deduse judecății, în fapt, în perioada decembrie 1999 - noiembrie 2001, inculpatul, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu a eliberat un număr de 15 adeverințe cuprinzând mențiuni false referitoare la numărul de zile prestate de mai mulți zileri, în cadrul societății
Aceste adeverințe au fost eliberate fie în urma instigării comise de către inculpații, și ( decedat), fie din inițiativa inculpatului, cum e în cazul inculpaților, și.
Astfel, inculpatei s- eliberat adeverința nr. 389/10.03.2000, în care se consemna în mod nereal că aceasta a prestat în cadrul societății un număr de 2.609 zile, obținând un venit de 91.723 lei. In realitate, aceasta a lucrat doar 97 de zile, obținând un venit de 6.705 lei. Inculpata a fost pensionată cu decizia nr. -/28.07.2000, ce a fost ulterior anulată, pentru o vechime în muncă de 16 ani, în realitatea vechimea fiind doar de 7 ani, 5 luni și 16 zile, debitul ridicându-se la valoarea de 13.043.480 lei vechi, recuperat integral.
Inculpatei i s-a eliberat adeverința nr.388/10.03.2000, în care se consemna în mod nereal că aceasta a prestat în cadrul societății un număr de 2.003 zile, obținând un venit de 61.121 lei. în realitate, aceasta a lucrat doar 36 de zile, obținând un venit de 4.895 lei. Inculpata a fost pensionată cu decizia nr.-/11.09.2001, ce a fost ulterior anulată, pentru o vechime în muncă de 31 ani, 1 lună și 29 de zile, în realitatea vechimea acesteia fiind doar de 24 ani, 8 luni și 26 zile, debitul ridicându-se la valoarea de 6.937.076 lei vechi, recuperat parțial.
Inculpatului i s-a eliberat adeverința nr.242/18.02.2000, în care se consemna în mod nereal că aceasta a prestat în cadrul societății un număr de 1.222 zile, obținând un venit de 37.586 lei. realitate, aceasta a lucrat doar 72 de zile, obținând un venit de 2.548 lei. Inculpatul a fost pensionat cu decizia nr.-/2001, ce a fost ulterior revizuită, pentru o vechime în muncă de 37 ani și 6 luni, în realitatea vechimea acestuia fiind doar de 36 ani, 6 luni, debitul ridicându-se la valoarea de 1.215.089 lei vechi, recuperat integral.
Inculpatului i s-a eliberat adeverința nr. 2379/30.12.1999, în care se consemna în mod nereal că aceasta a prestat în cadrul societății un număr de 1.629 zile, obținând un venit de 63.173 lei. In realitate, aceasta a lucrat doar 289 de zile, obținând un venit de 28.693 lei. Inculpatul a fost pensionat cu decizia nr. -/2001, ce a fost ulterior revizuită, pentru o vechime în muncă de 26 ani, în realitatea vechimea acestuia fiind doar de 21 ani, 8 luni și 5 zile, debitul ridicându-se la valoarea de 1.431.585 lei vechi, recuperat integral.
Inculpatei i s-a eliberat adeverința nr. 1441/25.10.2001, în care se consemna în mod nereal că aceasta a prestat în cadrul societății un număr de 3.257 zile, obținând un venit de 164.559 lei. În realitate, aceasta a lucrat doar 437 de zile, obținând un venit de 33.249 lei. Inculpata a depus dosarul de pensionare, însă infracțiunea a fost sesizată, astfel încât s-a emis decizia de respingere nr. 16982/23.01.2002, excluzându-se perioada precizată de
Se apreciază că hotărârea instanței, de achitare a inculpaților și de aplicare a unei amenzi administrative este neîntemeiată, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor comise.
Deși cunoșteau că adeverințele pe care le dețineau nu erau obținute în mod corect, aceștia au reușit să inducă în eroare o instituție a statului, pentru a obține în mod necuvenit beneficii materiale. Inculpata nu a reușit să mai finalizeze rezoluția infracțională, întrucât au fost sesizate autoritățile, în legătură cu emiterea de către inculpatul a unor adeverințe false, pentru mai multe persoane, în vederea obținerii de către acestea a unor sume de bani, cu titlu de pensie, prin prezentarea acestor înscrisuri la Casa Județeană de Pensii.
În cazul achitării dispuse de către instanță pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată ( conform schimbării încadrării juridice), se apreciază că probele administrate au demonstrat cu prisosință săvârșirea infracțiunii, în condițiile în care, inculpatele și, în faza de urmărire penală au recunoscut faptul că i-au dat inculpatului mai multe produse alimentare pentru a le ajuta în obținerea adeverințelor, deși în fata instanței de judecată acestea și-au schimbat declarațiile.
În ceea ce privește achitarea inculpaților și aplicarea unei sancțiuni administrative față de aceștia, pe motiv că sunt în vârstă, apreciază că acest element putea să constituie cel mult o circumstanță atenuantă, vârsta neîmpiedicându-i pe inculpați să inducă în eroare o instituție pentru a obține beneficii materiale în mod necuvenit.
Trebuie menționat faptul că toți inculpații au apelat la serviciile inculpatului, întrucât nu îndeplineau condițiile legale de pensionare, fapt demonstrat în mod incontestabil prin verificările efectuate de către Casa Județeană de Pensii
In situația prezentată mai sus, se constată că inculpații s-au folosit de adeverințe care conțineau diferențe semnificative în privința zilelor de muncă efectuate în calitate de zileri și a sumelor de bani primite drept plată pentru munca efectuată, astfel încât aceștia nu se pot prevala de faptul că nu au observat ce mențiuni erau efectuate în adeverințele eliberate de către inculpatul sau că nu au avut cunoștință de mențiunile efectuate, în condițiile în care aceștia s-au folosit de aceste documente în fața funcționarilor din cadrul Casei de Pensii Județene B, iar diferențele erau atât de mari încât puteau fi sesizate foarte ușor.
Limitându-ne doar la situația inculpatelor și, care, deși prestaseră în cadrul societății doar 36 zile, respectiv 97 de zile au primit adeverințe în care se specifica faptul că acestea au lucrat în cadrul societății 2003 zile, respectiv 2609 zile, diferențe care erau ușor sesizabile și de către persoane mai puțin pregătite decât inculpatele.
Faptul că inculpații au avut o conduită bună în societate înainte de săvârșirea infracțiunii, aceștia nemaiavând de a face cu rigorile legii, că valoarea prejudiciului cauzat este redusă și a fost recuperat integral, vârsta înaintată a inculpaților, sunt criterii generale de individualizare a pedepsei, care pot fi avute în vedere la stabilirea modalităților de executare, dar care nu justifică achitarea inculpaților și aplicarea unei amenzi administrative.
S-a solicitat să se aibă în vedere faptul că infracțiunile săvârșite de către inculpați prezintă un mare grad de pericol social, raportat la intenția directă a acestora de a induce în eroare instituții ale statului, prin folosirea unor înscrisuri care conțin date nereale, inducere în eroare finalizată de către inculpați, cu excepția inculpatei, fapta acesteia de inducere în eroare rămânând în fază de tentativă. Două dintre inculpate, și anume și, pentru a reuși să inducă în eroare Casa Județeană de Pensii B i-au solicitat în mod expres inculpatului să le elibereze adeverințe prin care să se certifice că acestea au prestat cu mult mai multe zile decât cele lucrate în mod real, în cadrul, întrucât ele cunoșteau că vechimea în muncă pe care o aveau era insuficientă pentru obținerea unui drept de pensie.
Față de aceste motive, apreciază că materialul probator dovedește
vinovăția inculpaților,
și, precum și gradul de pericol social al
infracțiunilor, astfel încât se impune condamnarea acestora.
Inculpatul nu și-a motivat în scris recursul.
Cu ocazia dezbaterilor a solicitat achitarea întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art. 38514Cod procedură penală hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art. 3859al. 3 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
În mod corect s-a apreciat de primele instanțe că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 181Cod penal, cu privire la intimații-inculpați.
Faptele săvârșite de intimații - inculpați nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru considerentele arătate pe larg de instanța de apel, motivare pe care și-o însușește și instanța de recurs.
Din probele administrate în cauză și care au fost arătate în mod detaliat de instanța de fond și cea de apel rezultă în mod cert vinovăția inculpatului în ce privește faptele pentru a care fost condamnat.
Față de cele de preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de parchet și de inculpatul.
Se va constata că inculpatul a avut apărător ales.
Onorariu avocat oficiu în sumă de câte 400 lei pentru intimații inculpați se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Văzând și prevederile art. 192 al. 2 și 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515al. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr. 376/A din 23.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU.
Constată că inculpatul a avut avocat ales.
Onorariu avocat oficiu în sumă de câte 400 lei pentru intimații inculpați se suportă din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 102 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recursul parchetului se suportă de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Adrian Bogdan, Grosu Valerica
GREFIER,
Red. -.
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex
16.02.2009
Președinte:Nimineț ȘtefanJudecători:Nimineț Ștefan, Adrian Bogdan, Grosu Valerica
