Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 61
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 29 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Ministerul Public:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva deciziei penale nr. 380/A din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul-inculpat în stare de libertate asistat de avocat - apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul, susține că inculpatul a fost condamnat de prima instanță la 200 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, pentru o altă sancțiune a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată de Judecătoria Onești.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneștia declarat apel, Tribunalul a admis apelul și a aplicat art. 76 lit. e Cod penal. Inculpatul a declarat recurs împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Onești și a deciziei penale pronunțată de Tribunalul Bacău, întrucât în cauză se poate face aplicarea art. 181Cod penal.
De observat că, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul având permisul anulat, însă a condus doar câțiva kilometri motivat de faptul că soția sa a făcut o criză de hipocalcemie. Acest aspect a fost susținut și de martorul și soția sa, audiați în cauză. În situația inculpatului, care avea deja permis din anul 1991 și cunoștințe temeinice despre conducere, nu se poate reține că acesta ar fi fost un pericol pe drumurile publice. Dacă ar fi condus fără a poseda permis de conducere, atunci gradul de pericol social ar fi fost mai ridicat.
Analizând împrejurările comiterii faptei, circumstanțele personale și familiale, inculpatul având doi copii în întreținere, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 181Cod penal, fapta neprezentând elementele esențiale ale unei infracțiuni.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Fapta nu poate fi considerată ca fiind lipsită de pericol social, inculpatul a mai fost sancționat pentru săvârșirea unei infracțiuni la legea circulației prevăzut de OUG 195/2002. Chiar dacă se susține că are cunoștințe pentru a conduce autovehicule, inculpatul nu a respectat legea și a perseverat în săvârșirea unei astfel de infracțiuni. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul-inculpat, a fost de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales, solicită admiterea recursului și aplicarea art. 181Cod penal.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal declarat de inculpatul,împotriva deciziei penale nr. 380/A din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 345 din 15.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oneștis -au dispus următoarele:
În baza art.86 al.2 din OUG.195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, 74 lit.c Cod penal, 76 lit. Cod penal, 80 al.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 24.09.1961 în comuna, județul B, domiciliat în B,-,.22,.28, cetățean român, studii 10 clase, maistru, căsătorit, are un copil minor, recidivist, CNP. -, la 200 lei amendă penală.
S-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin 481/16.02.2005 a Judecătoriei Onești și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta.
Va executa 10 luni închisoare și 200 lei amendă penală.
S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Inculpatul, în ziua de 30.04.2007, în jurul orei 8,00 a condus autoturismul proprietate personală marca 1310, de culoare albă cu nr. - pe DN.11 pe raza comunei, jud. B, moment în care a fost oprit regulamentar de organele de poliție pentru control de către un echipaj al poliției rutiere.
În autoturism se afla soția acestuia, iar inculpatul a recunoscut că are permisul de conducere anulat încă din 16.02.2005.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că în aceiași dimineață, a condus autoturismul cu nr. de mai sus din B, având direcția spre com. și în momentul când a ajuns pe raza satului i s-a făcut rău și la volan a trecut soțul acesteia, respectiv inculpatul.
Astfel, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului, deși știa că are permisul de conducere anulat și a condus pe distanța -, cca 5 Km, fiind surprins de organele de poliție.
Conform cazierului judiciar, inculpatul a fost condamnat la 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 8, 83 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 79 al.4 din OUG. 195/2002, prin sentința penală nr. 481/ 16.02.2005 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin neapelare.
În urma verificărilor efectuate s-a reținut că inculpatul a posedat permis de conducere categoria încă din 25.09. 1991, iar la 17.12. 2003 i- fost emis un permis nou, respectiv cu nr. -.
Ca urmare a hotărârii judecătorești prin care a fost condamnat, inculpatului i s-a anulat acest permis la 16.02.2005.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut fapta comisă, arătând că s-a urcat la volanul autoturismului, întrucât soției sale îi venise rău și trebuia să ajungă în siguranță la destinație.
Pentru dovedirea stării de fapt, inculpatul a formulat proba testimonială. A fost audiat martorul. Din declarația acestuia, a martorei din lucrări (soția inculpatului) rezultă că aceasta a suferit în 30.04.2007 o criză de hipocalcemie, fapt ce l-a determinat pe inculpat să condusă autovehiculul în care erau doar ei doi.
Conform adresei - în comuna este cabinet individual - medicină de familie. Cu toate acestea inculpatul nu a solicitat ajutorul unui medic nici în comuna, O, sau com., ci a preferat să conducă autoturismul.
Din declarația martorului rezultă că o criză de hipocalcemie durează aprox. 10 min, dacă are pe cineva care să-i acorde primul ajutor.
Din declarația acestei martore, rezultă că nu era necesar ca inculpatul să conducă mașina, ci ar fi trebuit să aștepte să-și revină soția lui.
Instanța a înlăturat ca neconcludentă apărarea inculpatului.
În drept, fapta inculpatului de a conduce în data de 30.04.2007 pe DN.11 autovehiculul cu nr. de înmatriculare -, deși avea permisul de conducere anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al.2 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, gradul mare de pericol social concret, constând în faptul că știind că, are permisul de conducere suspendat, a condus sub presiunea temerii că ar putea fiu prins de poliție, poziția sinceră a inculpatului, faptul că inculpatul este recidivist, a reținut circumstanță atenuantă prev.de art. 74 lit. c Cod penal, iar sub aspectul efectelor, a aplicat o pedeapsă cu amendă sub minimul prevăzut de lege.
Prin sentința penală 481/ 16.02.2005 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În cursul termenului de încercare inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Conform art. 83 Cod penal dacă inculpatul săvârșește din nou o infracțiune în cursul termenului de încercare, instanța va revoca suspendarea condiționată dispunând executarea pedepsei în întregime alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei și a dispus executarea pedepsei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta.
s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit.a teza a II și lit.- Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 380/A din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacăus -au dispus următoarele:
În baza 379 pct.2 lit.a Cod pr. penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești împotriva sentinței penale nr.345 din 15.04.2008 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr-.
S-a desființat în totalitate sentința penală menționată, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
În temeiul art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a, art.74 lit.c și art.76 lit.e Cod penal, s-a aplicat inculpatului - fiul lui și, născut la 24.09.1961, cu domiciliul în B, str. - bloc 22,. A,.28, pedeapsa amenzii penale în cuantum de 250 lei.
În temeiul art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.481/16.02.2005 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă la 28.02.2005, și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză:
PEDEAPSĂ DE: 10 (zece) luni închisoare și 250 lei amendă penală.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63/1 Cod penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
S-a constatat că apelantul inculpat a fost asistat la instanța de fond și în apel, de un apărător angajat.
În temeiul art.191 alin.1 Cod pr. penală, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat pentru soluționarea cauzei în fond.
Conform art.192 alin.3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești, au rămas în sarcina statului.
II. În baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr. penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat, împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr. penală, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în baza probelor administrate în cauză, coroborate cu declarațiile acestuia, care a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
Susținerile inculpatului că a comis fapta fără intenție și că aceasta nu prezintă pericol social nu pot fi primite de instanța de control judiciar.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se comite numai cuintenție.Inculpatul, la data respectivă, știa că are permisul de conducere anulat ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni prevăzută de legea circulației, și cu toate acestea, a condus autovehiculului pe drumurile publice. Cunoașterea faptului că acțiunea de conducere a autovehiculului a avut loc în condițiile absenței permisului de conducere (anulat la data de 16.02.2005), implică prin ea însăși reprezentarea stării de pericol ce s-a creat astfel pentru siguranța circulației și în același timp, acceptarea acestui rezultat.
Mobilul ori scopul ce a stat la baza săvârșirii faptei - de a ajunge la destinație în siguranță - este lipsit de relevanță pentru stabilirea existenței infracțiunii, acesta putând constitui un element de apreciere în operația de individualizare a pedepsei.
Or, prima instanță a avut în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, orientându-se spre aplicarea unei amenzi penale, rezultat și al reținerii circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal. În raport de aspectele reținute, instanța apreciază că nu se impune achitarea inculpatului. Pentru aceleași motive, apreciem că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 18/1 Cod penal.
Așa cum s-a arătat mai sus, fapta inculpatului, săvârșită cu intenție, prezintă un pericol social caracteristic unei infracțiuni, dedus din faptul că a condus în condițiile reținute pe un drum public, intens circulat și consecințele care s-ar fi putut produce, impunându-se sancționarea acesteia, potrivit legii penale.
S-a constatat că apelul declarat de inculpat este nefondat, astfel că a fost respins ca atare, conform art.379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de criticele aduse, instanța constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești este admisibil pentru considerentele ce se vor expune:
Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 lit. c, art.76 lit. și art. 80 alin.2 Cod penal, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 lei.
Fapta reținută prin sarcina inculpatului este sancționată de legea specială cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Or, prin reținerea circumstanțelor atenuante, instanța, deși nu a motivat expres, s-a orientat spre aplicarea unei sancțiuni în condițiile art. 76 lit. e, astfel că, în cauză, în baza acestor dispoziții legale, se putea aplica fie o pedeapsă coborâtă sub limita minimă de 6 luni închisoare, fie o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei.
Or, rezultă că, aplicând o pedeapsă cu amenda în cuantum de 200 lei, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală ce se impune a fi modificată prin admiterea apelului declarat. De asemenea, rezultă că instanța de fond, în mod greșit, a făcut aplicarea art. 76 lit. f Cod penal, în loc de art. 76 lit. e Cod penal cum este corect.
S-a mai reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, anterior fiind condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare prin sentința penală nr. 481/16.02.2005 a Judecătoriei Bacău.
Întrucât fapta ce formează obiectul cauzei de față a fost comisă în cursul termenului de încercare, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea art. 83 Cod penal și a dispus ca pedeapsa de mai sus să fie executată în întregime alături de pedeapsa amenzii penale. În aceste condiții, instanța era obligată să atragă atenția inculpatului asupra art. 63/1 Cod penal ce reglementează înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea. Or, prin hotărârea atacată s-a omis reținerea dispozițiilor legale, menționate, fapt ce atrage nelegalitatea acesteia. Se mai constată că instanța de fond, în mod greșit, a precizat că sentința penală nr. 481/2005, prin care inculpatul a fost condamnat anterior, a fost pronunțată de Judecătoria Onești, în mod corect acesta aparținând Judecătoriei Bacău. În consecință, hotărârea apelantă a fost reformată și sub acest aspect.
Instanța de fond a dispus obligarea inculpatului, potrivit art. 191 Cod procedură penală, la plata sumei de numai 20 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, deși prin rechizitoriu a fost stabilită cu același titlu, suma de 30 lei.
Or, instanța de fond era obligată fie să adauge aceste cheltuieli la cele avansate de stat pentru judecata în fond, fie, dacă a înțeles să cenzureze realitatea acestora, să motiveze în hotărâre neacordarea lor.
S-a considerat că în cauză se justifică obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, atât la urmărirea penală, cât și pentru soluționarea cauzei în fond, ținând seama că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, situație în care sunt incidente prevederile art. 191 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs în termen legal inculpatul, fără să-l motiveze în scris.
Cu ocazia dezbaterilor s-a solicitat aplicarea art.181Cod penal.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art.38514Cod procedură penală hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3859al.3 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Atât prima instanță, cât și tribunalul au apreciat în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.181Cod penal, întrucât fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în raport de atingerea importantă adusă uneia din valorile apărate de lege, cât și prin persoana inculpatului, care este recidivist.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va constata că inculpatul a avut apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515al.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 380/A din 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Adrian Bogdan, Grosu Valerica
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex
13.02.2009
Președinte:Nimineț ȘtefanJudecători:Nimineț Ștefan, Adrian Bogdan, Grosu Valerica
