Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 101/A/2008
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan judecător
JUDECĂTOR 2: Chitidean Valentin
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de inculpații - și și Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș împotriva sentinței penale nr. 167/24 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de:
- - asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art. 323 alin. 1 și 2.pen. și trafic de persoane prev. și ped. art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;
- asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art. 323 alin. 1 și 2.pen. și trafic de persoane prev. și ped. art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/200 și viol, prev. și ped. de art. 197 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii de ședință din data de 25 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.167 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. raportat la art. 10 lit. a C pr. pen. a fost achitată inculpata-CNP (-), fiica lui și, născută la data de 22 iulie 1987 în SMj ud. M cetățean român, studii 11 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorită, fără copii minori, domiciliată în com. nr. 669 jud. M, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2. pen.; a fost condamnată inculpata - - - (cu datele de identificare menționate anterior) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a pen, art. 76 lit. b pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81, 82. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83. pen.
În temeiul art. 71 alin. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen.
În temeiul art. 65 alin. 2, 3. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore, dispusă față de inculpata prin ordonanța din 23 martie 2007.
2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. rap. la art. 10 lit. a pr. pen. a fost achitat inculpatul CNP -, fiul lui și, născut la 26 august 1953 în C, județul C - S, cetățean român, studii 8 clase, administrator BN C - S, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în com., sat nr. 104 jud. C S, în S M, 1 - 2. -. 21, Et.1, Ap. 5, jud. M, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2. pen. și a infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, reținute cu aplicarea art. 33 lit. a pen. prin actul de trimitere în judecată.
2. fost condamnat inculpatul (cu datele menționate mai sus) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a pen, art. 76 lit. b pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81, 82. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen.
În temeiul art. 71 alin. 5.pr. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b pen.
În temeiul art. 65 alin. 2, 3. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 88. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore, dispusă față de inculpat la data de 23 martie 2007.
În temeiul art. 14. pr. pen, art. 998. civ, art. 1003. civ. au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile, domiciliată în com. nr. 317 jud. M, suma de 12000 lei (RON), cu titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor.
În temeiul art. 191 alin. 1, 3. pr. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 50 RON, onorariul avocatei din oficiu, sumă care a fost virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Inculpații și se cunosc de mai mulți ani, între aceștia existând o relație de amiciție.
Inculpata în cursul lunii iulie 2005 plecat pentru a munci în Italia și a revenit în România la data de 31 ianuarie 2006.
Începând cu luna februarie 2006, inculpata s-a întâlnit în repetate rânduri cu prietena și fosta sa colegă de școală, partea vătămată, căreia i-a spus că lucrează la, unde îngrijește de o femeie și câștigă lunar suma de 900 euro.
Cu ocazia discuțiilor purtate în perioada februarie - aprilie 206, atât la locuința inculpatei, cât și la locuința părții vătămate, inculpata i-a spus părții vătămate că i-ar putea rezolva și ei un loc de muncă în Italia ca și menajeră și astfel va avea posibilitatea să câștige lunar suma de 900 de euro.
Partea vătămată a fost de acord, cu atât mai mult cu cât aceasta avea o soră care lucra în Italia de aproximativ 3 ani și pe care o rugase să-i găsească un loc de muncă acolo.
Întrucât partea vătămată nu realiza nici un fel de venituri, inculpata i-a spus acesteia că un prieten al său o va sprijini să ajungă la locul de muncă din urmând ca ulterior, după ce va începe să muncească, să-i restituie suma reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu transportul său în Italia.
În contextul acestor discuții, la începutul lunii mai 2006, inculpata a prezentat părții vătămate pe inculpatul, spunându-i că acesta este persoana care o va sprijini să ajungă la locul de muncă din.
La data de 8 mai 2006, inculpata a anunțat-o telefonic pe partea vătămată să-și pregătească bagajul, întrucât, în după amiaza zilei respective urmează să plece cu o mașină spre Italia.
În cursul zilei de 8 mai 2006, în fața locuinței părinților părții vătămate din comuna nr. 317 județul M, a oprit un autoturism marca Daewoo, înmatriculat -, condus de către inculpatul și din care a coborât doar inculpata care a intrat în locuința familiei și le-a spus părinților părții vătămate și acesteia că a venit cineva să o ducă cu mașina în Italia.
Părinții părții vătămate au condus-o pe fiica lor până la mașina care aștepta în fața porții de acces în gospodărie, ocazie cu care au observat că la volan se afla un de circa 50 de ani cu care însă nu au discutat nimic, acesta necoborând din mașină. Inculpata i-a asigurat cu aceeași ocazie pe numiții și că partea vătămată nu va merge singură cu acel până în Italia, întrucât din municipiul S M urmează să plece încă două tinere.
După aceea, inculpata și partea vătămată au urcat în mașină, inculpata coborând însă la domiciliul său din localitatea, drumul fiind continuat de către partea vătămată până în localitatea SMd oar cu inculpatul.
Pe drum înspre municipiul S M, inculpatul a fost sunat pe telefonul mobil de către martorul (fila 159 dosar instanță), cu care de altfel a stabilit că se va întâlni în parcarea din fața blocului în care locuia inculpatul, pentru ca acesta să-i predea niște documente.
Urmare discuției telefonice purtate, inculpatul s-a deplasat la locul stabilit pentru întâlnire, respectiv parcarea din fața blocului în care locuia, iar în momentul când a ajuns la destinația indicată, martorul însoțit de șoferul său îl așteptau deja de câteva minute (fila 179 dosar instanță).
Discuțiile au durat aproximativ 20 minute, timp în care inculpatul și martorul au semnat documente.
Partea vătămată în acest interval de timp s-a aflat în mașina inculpatului, purtând diverse convorbiri telefonice după cum rezultă din declarațiile martorilor, și.
După ce întrevederea dintre inculpatul și martorul a luat sfârșit, aceștia s-au urcat în autoturisme diferite și au plecat inițial spre și de acolo mai departe înspre V
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor la care am făcut anterior trimitere coroborate cu declarația inculpatului, acesta nu a urcat nici un moment împreună cu partea vătămată în apartamentul său, ci a plecat direct în direcția V
După ce a ajuns în V D, inculpatul a cazat-o pe partea vătămată la o pensiune aparținând Societății Comerciale I, unde aceasta a rămas până în noaptea de 9/10 mai 2006, când în jurul orei 02.00 fost urcată de către inculpatul într-un autocar înmatriculat - cu destinația - Italia, care a ieșit din România prin PCTF Nădlac la data de 10 mai 2006.
Partea vătămată a ajuns la la data de 11 mai 2006, în jurul orelor 16,00 - 18,00 și a coborât în locul unde a parcat autocarul, ocazie cu care și-a auzit numele strigat de către două fete, dintre care una s-a prezentat ca fiind "".
După aceea, partea vătămată și cele două tinere au așteptat-o la autocar, s-au deplasat cu un taxi la o adresă necunoscută din, unde au intrat într-un apartament în care partea vătămată a mai întâlnit două tinere de origine română, cu vârste cuprinse între 22-24 ani.
Odată ajunsă în apartament, partea vătămată a fost întrebată de tânăra pe nume "" dacă știe pentru ce a venit în Italia și cine a trimis-o acolo, iar aceasta a răspuns că a fost trimisă de prietena ei și de, pentru a lucra ca menajeră, mai precis pentru a avea grijă de o persoană în vârstă și pentru a-i face curățenie, însă "" i-a spus că a fost trimisă în Italia pentru a se prostitua la stradă, fără însă a-i da detalii referitoare la tarifele practicate, locul unde urma să iasă în stradă ori cine urma să încaseze sumele astfel obținute.
Partea vătămată a început să plângă și i-a spus fetei pe nume "" că refuză să iasă la stradă și că dorește să se întoarcă acasă în România.
În aceste condiții, "" i-a contactat telefonic, în prezența părții vătămate, pe inculpații și întrebându-i de ce au trimis-o pe în Italia dacă știau că aceasta nu dorește să se prostitueze, însă i-a răspuns "" că a știut încă de acasă că urma să se prostitueze în Italia.
După aceea, partea vătămată i-a solicitat tinerei pe nume "" să-i dea telefonul său mobil pentru aoc ontacta pe sora ei, care lucrează undeva în Italia și o va sprijini să meargă acasă.
La insistențele părții vătămate și, având în vedere că aceasta refuza să iasă la stradă, "" i-a împrumutat victimei telefonul mobil, după ce în prealabil a setat aparatul pentru a nu transmite numărul de pe care se efectua apelul.
În continuare, victima a contactat-o telefonic pe sora sa, care lucra în zona orașului Padova din Italia, căreia i-a spus că a ajuns la și ar vrea să se întoarcă acasă, după care a început să plângă spunându-i martorei că-i va povesti ce s-a întâmplat.
Întrucât dorea să o ajute pe sora sa, însă aceasta nu i-a dat detalii cu privire la locul unde se află iar numărul de pe care a contactat-o era ascuns, martora a contactat-o telefonic pe inculpata pe postul fix de la domiciliul acesteia din, ocazie cu care i-a solicitat acesteia un număr de telefon la care poate să o contacteze în Italia pe sora ei, iar inculpata i-a dictat un număr de telefon cu privire la care i-a spus că aparține unei prietene la care trebuie să se găsească și sora ei,.
Apoi, martora a apelat numărul de telefon primit de la, iar după ce o voce de fată i-a răspuns la telefon, s-a prezentat cine este, ocazie cu care tânăra apelată s-a prezentat ca fiind "" din T, iar când a fost întrebată ce s-a întâmplat cu, tânăra pe nume "" i-a spus că "nu este ea de vină ci și, întrucât aceștia doi au trimis-o pe în Italia".
După aceea, "" i-a înmânat telefonul pentru a discuta cu sora ei, ocazie cu care partea vătămată i-a povestit martorei cum, prin promisiuni false cu un loc de muncă bine plătit în ca menajeră, a convins-o să plece în Italia, iar când a ajuns, a fost așteptată de niște fete care i-au spus că trebuie să se prostitueze.
Întrucât se afla la circa 600 de km de, martora a contactat-o telefonic pe martora, domiciliată tot în comuna, nr. 470, județul M care, la data respectivă, lucra ca menajeră la o familie d e italieni în, ocazie cu care i-a solicitat să o cazeze pe sora ei circa 2-3 zile până când aceasta va găsi o mașină cu care să plece spre România, lucru cu care aceasta a fost de acord, după ce în prealabil a avut consimțământul familiei la care lucra și locuia.
La data de 13 mai 2006, partea vătămată a fost condusă de către "" până la adresa indicată de martora, iar după ce "" a sunat la interfonul de la adresa respectivă, aceasta a fugit, lăsând-o singură în fața ușii pe partea vătămată.
După ce martora i-a deschis ușa imobilului și a poftit-o în interior, partea vătămată a început să plângă și i-a spus martorei că a fost trimisă la prostituție de către consăteanca lor și de un prieten al acesteia pe nume.
Cu sprijinul martorei care a găsit un autoturism care se deplasa înspre România și, totodată, care a achitat contravaloarea transportului, partea vătămată a reușit să revină în România la data de 16 mai 2006 prin PCTF cu un autoturism înmatriculat -, condus de către.
După ce victima a ajuns acasă le-a spus părinților săi ce s-a întâmplat, iar apoi au contactat-o telefonic pe căreia i-a reproșat că împreună cu au trimis-o în Italia pentru a practica prostituție, iar nu pentru a lucra ca menajeră.
În aceste condiții, la data de 17 mai 2006, martora a condus-o pe fiica ei, care acuza dureri în zona genitală, la un cabinet de obsterică-ginecologie din cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Municipal S M, pentru a fi consultată.
La data de 22 mai 2006, după efectuarea tratamentului, partea vătămată s-a prezentat la același cabinet medical pentru a fi examinată, ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu era virgo intactă la data examinării și prezenta leziuni himenale până la bază mai vechi de 10 zile în dreptul orelor 3 și 9.
Instanța raportat la starea de fapt expusă anterior și care a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză apreciază că infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1și 2 Cod penal, pentru care inculpații și, nu subzistă în cauză, neputându-se reține existența unei asemenea fapte.
Potrivit art. 323 alin. 1 Cod penal asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni este fapta persoanei care se asociază cu alte persoane sau care inițiază constituirea unei asemenea asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele însă decât infracțiunile prev. de art. 167 Cod penal, ori care aderă sau sprijină sub orice formă o astfel de asociere.
Asocierea implică constituirea prin consensul mai multor persoane a unei pluralități constituite de făptuitori, organizate în scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza și a aduce la îndeplinire săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni; caracterul de asociație îl conferă existența unei discipline interne a unor reguli de comportare, ierarhie, etc.
Așa cum s-a arătat în doctrină, asocierea înseamnă o întovărășire, un nucleu organizat a mai multor persoane, cu perspectiva unei durate în timp, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, excepție făcând infracțiunile prevăzute în art. 167 Cod penal.
Durata de existență a asocierii rezultă atât din activitatea membrilor "asocierii" în ceea ce privește perfecționarea metodelor de operare, de racolare a unor noi membri de stabilire a unui program infracțional, dar și prin comiterea continuă a infracțiunilor scop.
Instanța a apreciat că în cauză nu poate fi reținută infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 Cod penal, ci săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de trafic de persoane în condițiile participației penale, reglementată de art. 23 Cod penal, fiind practic în prezența a două instituții juridice diferite și care nu trebuie confundate.
Mai exact, faptele inculpaților și care în cursul lunii mai 2006 au recrutat, prin înșelăciune, au cazat și transportat pe cheltuiala lor până la în Italia pe partea vătămată în scopul exploatării sexuale a acestei persoane întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/201, săvârșite de fiecare inculpat încalitate de coautor,coautoratul fiind forma de participație în care la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și-au adus contribuția în mod nemijlocit două sau mai multe persoane.
De aici și legătura subiectivă dintre inculpați, cooperarea dintre aceștia, care este însă specifică pluralității ocazionale, fiind condiție de existență a acesteia, dar care nu trebuie confundată cu forma de organizare necesară unei pluralități constituite care presupune însă și alte condiții suplimentare de genul celor pe care le-am arătat anterior.
S-a apreciat că în cauză suntem în prezența coautoratului ca și formă a participației penale, întrucât activitățile coautorilor s-au completat într-o activitate unică, respectiv traficarea părții vătămate.
În cauză nu a fost dovedită existența unei asocieri, cu o durată în timp, cu o organizare a acțiunilor infracționale, conform unui plan bine stabilit, în care fiecare să aibă anumite sarcini de dus la îndeplinire, acțiunile desfășurate de inculpați sunt acte de participație la infracțiunea de trafic de persoane (în același sens A I, dec.pen. nr. 495/2003, nr. 3/2005).
Pentru toate considerentele de mai sus, instanța a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr. penală achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1, 2 Cod penal, reținând însă vinovăția acestora pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal, pentru fiecare inculpat, aplicând fiecăruia pedepse de câte2 ani închisoare.
Instanța a avut în vedere orientarea constantă a practicii judiciare în a considera că recrutarea, transportarea, cazarea prin înșelăciune, cu promisiunea de aod uce în străinătate pentru a munci în condiții avantajoase, dar în realitate pentru aoc onstrânge la practicarea prostituției, în scopul exploatării ei de către făptuitor, constituie infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 din Legea 678/2001.
Din probațiunea administrată în cauză, reiese în mod evident activitatea inculpaților de aor ecruta prin înșelăciune pe partea vătămată în scopul transportării în Italia în vederea practicării de către aceasta a prostituției și a exploatării ei în acest mod, în vederea obținerii de foloase. Această activitate rezultă din faptul că inculpata o împrumută cu bani, profitând de situația financiară dificilă a părții vătămate, pentru ca aceasta să-și poată plăti biletul pentru a ajunge în Italia. De altfel, cu privire la acest aspect, declarațiile celor doi inculpați apar ca nesincere și în contradicție totală. La fila 91 verso (dosar instanță fond) inculpata precizează că "partea vătămată a fost de acord să plece la muncă în Italia, dar mi-a spus că are o problemă cu banii, mai exact că nu are bani de drum și nu are de unde să ceară. Am fost de acord să-i împrumut bani de drum mai exact, i-am plătit personal biletul la sediul firmei din B "
Cu privire la același aspect inculpatul afirmă în declarația de la fila 116 (dosar urmărire penală): "Tot cu această ocazie eu am contactat telefonic un reprezentant al firmei din VDc are mi-a spus că prețul unui bilet V D-Italia, mai precis, costă 100 de euro. I-am spus lui că biletul costă 100 de euro, iar aceasta mi-a predat suma de 100 euro, am observat un loc, urmând ca în perioada imediat următoare să-i aduc biletul, lucru ce s-a întâmplat în circa 2-3 zile.
De altfel, activitatea infracțională a celor doi inculpați constând în activitatea de trafic de persoane este probată de declarația părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, și.
În ceea ce privește acuzația de viol reținută în sarcina inculpatului prin actul de trimitere în judecată, instanța având în vedere probele administrate, ținând cont de prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, apreciază că o asemenea faptă nu există și în consecință în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea menționată anterior.
Instanța a constatat că acuzația împotriva inculpatului de săvârșire a infracțiunii de viol se bazează exclusiv pe declarațiile părții vătămate care nu se coroborează că nici o altă probă administrată în cauză.
Astfel rechizitoriul pornind de la declarațiile părții vătămate susține că la data de 8 mai 2006, inculpatul deplasându-se cu partea vătămată în localitatea S M, după ce a oprit autoturismul în parcarea din fața blocului în care locuia inculpatul, acesta i-a solicitat numitei să-l însoțească în apartament, aceasta refuzând inițial invitația, pentru ca în cele din urmă să fie de acord. După ce au ajuns în apartamentul inculpatului ar fi asigurat ușa de acces și a întreținut cu partea vătămată un raport sexual normal, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra.
Deși, urmare raportului sexual neconsimțit, victima se simțea foarte rău, inculpatul a transportat-o în aceeași noapte, respectiv 8/9 mai 2006 spre localitatea V D, însă mai înainte de a pleca din municipiul S M, inculpatul s-a întâlnit în parcarea din fața blocului unde locuia cu martorul -, partener de afaceri, prieten și naș de cununie, căruia i-a înmânat niște documente.
După ce au ajuns în V D, inculpatul a cazat-o pe partea vătămată la o pensiune aparținând Societății Comerciale I, unde aceasta a rămas până în noaptea de 9/10 mai 2006, când în jurul orei 02.00 a fost urcată de către inculpatul într-un autocar înmatriculat - cu destinația - Italia, care a ieșit din România prin PCTF Nădlac la data de 10 mai 2006 (filele 10, 16, 18, 118).
În primul rând, așa cum am arătat declarația părții vătămate și susținerile acesteia sunt infirmate de celelalte probe administrate.
Astfel, declarațiile inculpatului în care precizează că nu a avut nici un fel de raport sexual cu partea vătămată la data de 8 mai 2006 în apartamentul său din S M, unde de altfel nici nu a urcat se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză (fila 159), (fila 179) și (fila 225).
Din declarațiile acestor martori rezultă că inculpatul a sosit în municipiul S M cu autoturismul marca Daewoo, în care se găsea și partea vătămată, dar că aceștia nu a urcat în apartament ci după ce inculpatul a semnat anumite acte pe care le-a înmânat numitului, aceștia au plecat împreună înspre localitatea V D, prin localitatea.
De altfel, acest aspect nu este negat nici de către partea vătămată care în completarea declarației dată în faza de urmărire penală (fila 16) precizează "la plecare spre V D ne-am întâlnit în parcarea din fața blocului cu un, pe nume cu care a discutat ceva și au scris niște acte pe ".
Pornind chiar de la această declarație a părții vătămate instanța reține întreg comportamentul părții vătămate ca fiind în contradicție totală cu atitudinea unei persoane care ar fi fost victima unei infracțiuni de viol, câtă vreme partea vătămată deși avea ocazia să reclame fapta a cărei victimă a fost, aducând-o la cunoștința persoanelor cu care intră în contact, chiar și cu un echipaj de poliție (conform declarațiile martorilor, ) aceasta acceptă să se deplaseze împreună cu inculpatul în localitatea V D și de acolo în Italia.
În altă ordine de idei, partea vătămată ajungând în Italia și luând legătura cu sora sa, prin intermediul numitei, nu-i aduce la cunoștința acesteia că a fost victima infracțiunii de viol, aceasta aflând ulterior acest aspect.
De altfel, nici actele medicale întocmite în cauză nu au putut confirma acest fapt, prin certificatul medico-legal întocmit (fila 25) se concluzionează că "leziunile himenale constatate au o vechime mai M de zece zile", precizându-se totodată că nu necesită zile de îngrijiri medicale și deci neputându-se stabili dacă partea vătămată a fost victima unei agresiuni sexuale.
Pentru toate considerentele de mai sus instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că a fost comisă o infracțiune de viol, a cărei victimă a fost partea vătămată, iar autor inculpatul.
Potrivit articolului 66 Cod procedură penală "învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția". Din această dispoziție legală decurge concluzia că legea îl prezumă nevinovat pe învinuit sau inculpat, urmând ca cel care formulează învinuirea să o dovedească, ceea ce în prezenta cauză nu s-a realizat.
Astfel, întregul eșafodaj al acuzării se întemeiază strict pe declarațiile părții vătămate, probe considerate de instanță ca lipsite de temeinicie câtă vreme sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză.
De altfel, prezumția de nevinovăție nu poate fi răsturnată decât prin probe certe de vinovăție, orice îndoială profitând inculpatului, iar câtă vreme probele de vinovăție sunt nesigure și contradictorii se creează evident dubiul cu privire la veridicitatea lor.
Pentru motivele anterior expuse instanța a dispus conform dispozitivului prezentei achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților pentru săvârșirea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 li 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, instanța a avut în vedere la individualizare gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările reale în care au fost comise infracțiunile urmările produse precum atitudinea inculpaților în cursul procesului, dar și lipsa antecedentelor penale ale acestora, acest ultim aspect fiind reținut ca și circumstanță atenuantă personală, în favoarea fiecăruia, ceea ce a determinat ca pedepsele aplicate să fie situate sub limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată.
Apreciind că scopul pedepselor aplicate celor doi inculpați poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, fiind întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgând atenția asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen.
În temeiul art. 65 alin. 2, 3. pen. aplică inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 88.pen. deduce din pedeapsă durata reținerii de 24 ore, dispusă față de inculpați prin ordonanța din 23 martie 2007.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța reține că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 10.000 Euro (33.500 lei) din care 5.000 lei (1.500 Euro) reprezentând cuantumul cheltuielilor efectuate cu medicamente, consultații medicale, eliberare certificat medical, contravaloarea transportului în fața organelor de urmărire penală și instanță și transportul martorilor și diferența constând în daune morale.
Analizând cererea de acordare de despăgubiri formulată de partea civilă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată în parte și în vederea reparării prejudiciului moral și social cauzat părții vătămate de către inculpați prin fapta pe care au comis-o și pentru care au fost condamnați, în temeiul art. 14 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, art. 1003 cod civil inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 12.000 RON, cu titlu de daune morale.
Întrucât pretențiile civile formulate de partea civilă sub formă de despăgubiri materiale decurg din săvârșirea infracțiunii de viol, faptă pentru care inculpatul a fost achitat în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală, cererea de acordare a acestora urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
În temeiul art. 191 alin. 1, 3. pr. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 50 RON, onorariul avocatei din oficiu, sumă care a fost virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Împotriva mai sus menționatei sentințe au formulat apel în termenul legal Ministerul Public prin DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 și 2.Cod Penal condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 alin.2 precum Cod Penal și majorarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute in favoarea acestora.
De asemenea au declarat apel și inculpații și solicitând achitarea lor și cu privire la infracțiunea de trafic de persoane pentru care au fost condamnați în primă instanță.
Analizând apelurile declarate, din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat având în vedere și dispozițiile art.371 alin.2 Cpp, Curtea constată că apelurile inculpaților sunt fondate urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța investită cu soluționarea fondului, inculpații și au fost trimiși in judecată prin rechizitoriul DIICOT din dosarul nr.38D/P/2007 pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 și 2.Cod Penal și trafic de persoane prev. dde art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.1 Cod Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a în Cod Penal sarcina lor reținându-se că, în prima Jaa nului 2006, cei doi s-au asociat în scopul recrutării de tinere fete prin înșelăciune, fete ce urmau a fi transportate in Italia și acolo să fie exploatate sexual în favoarea lor. Astfel, în perioada februarie-mai 2006 s-a reținut că cei doi au recrutat, transportat si cazat pe partea vătămată.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în seara zilei de 8 mai 2006, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol.
Starea de fapt descrisă în rechizitoriu nu este susținută însă de nici o probă administrată în cursul urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești desfășurată de către instanța de fond și apoi de instanța de apel. Astfel, din declarațiile inculpaților, declarații ce au fost constante pe întreg parcursul procesului penal, a rezultat că între aceștia există o veche relație de amiciție, inculpatul vizitând în mod regulat locuința părinților inculpatei.
În cursul anului 2005, profitând de faptul că rude ale sale munceau in Italia inculpata și-a găsit un loc de muncă în această țară lucrând ca si îngrijitoare a unei persoane în vârstă.
Având în vedere dispozițiile legale care operau in acea perioadă și care impuneau ca persoanele ce se deplasau în străinătate să nu depășească o perioadă de ședere de 3 luni de zile, cu ocazia întoarcerii în țară inculpata, care era în relații amicale vechi cu partea vătămată a discutat despre posibilitatea ca aceasta din urmă să plece de asemenea la lucru în Italia.
Inculpata și partea vătămată au purtat mai multe discuții pe această temă, iar pentru că aceasta din urmă nu dispunea de banii necesari pentru a-și plăti transportul până în Italia de acest aspect s-a ocupat inculpata, banii urmând a fi restituiți după ce va primi primul salariu.
Tot inculpata a fost cea care s-a ocupat de rezervarea unui loc într-un autocar care pleca din V D și care urma să o transporte pe partea vătămată până la localitatea de destinație din Italia, avansând suma de bani necesară inculpatului care a achitat efectiv un loc pentru partea civilă deoarece se deplasa des la V.
Acest lucru este de dovedit fătă putință de tăgadă și este necontestat de partea vătămată.
Având în vedere că inculpata și inculpatul se cunoșteau de mai multă vreme, așa cum am mai menționat, și că acesta din urmă, având o firmă de taximetrie în V D, efectua regulat drumuri pe ruta S M - VDi nculpata a apelat la ajutorul acestuia pentru aot ransporta pe partea vătămată, din localitatea de domiciliu până in localitatea de unde trebuia să ia autocarul spre Italia.
Astfel, in cursul zilei de 8 mai inculpatul s-a deplasat la domiciliul părinților părții vătămate, împreună cu inculpata și a așteptat ca partea vătămată să urce în mașină. Din localitatea inculpatul și partea vătămată și-au continuat drumul până în localitatea Sl M unde acesta s-a întâlnit cu martorul, semnând niște documente în fața imobilului în care locuia inculpatul. În tot acest răstimp, de circa 20 de minute, partea vătămată s-a aflat în mașina inculpatului. După ce discuțiile s-au finalizat inculpatul și-a continuat drumul către V
Astfel, declarațiile părții vătămate constituită parte civilă că inculpatul ar fi urcat în apartamentul acestuia situat în Sl M 1 - -1 sunt contrazise de declarațiile martorilor, și ale căror depoziții se află la filele 159, 179 și 225 din dosarul instanței de fond. Această întâlnire dintre inculpatul și o altă persoană de sex masculin, întâlnire ce a avut loc în fața imobilului în care locuiește inculpatul și cu ocazia căreia au fost semnate unele acte, pe mașinii, este confirmată prin chiar una din numeroasele declarații date de către partea civilă în cursul urmăririi penale.
De asemenea această poziție procesuală a inculpatului, care a negat constant că ar fi urcat în apartamentul său împreună cu partea vătămată și că a violat-o pe aceasta este susținută în mod indirect chiar de declarațiile contradictorii ale părții vătămate care în plângerea adresată DIICOT Biroul Teritorial Maramureș și înregistrată în 24 martie 2007 arătat că a urcat cu inculpatul în apartament și acesta a încuiat-o acolo lăsând-o singură până a doua zi, ca apoi in declarațiile ulterioare date în fața procurorului să își schimbe poziția procesuală si să adauge la declarația inițială că a urcat împreună cu inculpatul în apartament, acesta a încuiat ușa de la locuință, a făcut un duș după care prin constrângere și acoperindu-i gura cu un batic pentru a nu putea striga a întreținut un raport sexual normal. A mai precizat partea vătămată în cea de a doua declarație că in acea seară a plecat spre VDî mpreună cu inculpatul și că a dormit cu acesta in aceeași cameră insă nu s-a mai întâmplat nimic cu această ocazie. Această declarație a fost dată în data de 19 martie 2007. Anterior acestei date partea vătămată a dat alte declarații în care a prezentat versiuni diferite ale aceluiași eveniment.
În aceste condiții apreciem corectă aprecierea instanței investită cu soluționarea fondului că declarațiile părții civile sunt nesincere.
Se impune a face referire și la actul medico-legal existent la 25 din dosarul de urmărire penală din care rezultă cu certitudine următoarele aspecte: că examenul obiectiv medico-legal a avut loc la data de 22 mai 2006; că la acea dată partea civilă nu era virgo-intactă și că leziunile himenale constatate au o vechime mai M de 10 zile. Rapotul de expertiză medico legală nr.98/26 martie 2007 întocmit de Cabinetul Medico Legal SMc oncluzionează în plus față de cele reținute în certificatul medico legal mai sus menționat că leziunile s ar fi putut produce prin act sexual cu o persoană de sex opus, fără a se putea preciza dacă actul sexual a fost consimțit sau neconsimțit. Astfel nu există certitudine că partea vătămată a fost agresată sexual.
Din declarațiile date de către personalul medical -numita și a medicului ginecolog rezultă că partea vătămată s-a prezentat de 2 ori la cabinetul medical pentru investigații specifice, respectiv pentru a se determina existența sau nu a unei sarcini sau a vreunei infecții, dar că prezenta comportamentul specific al unei persoane traumatizate. Din discuțiile purtate cu, martorele mai sus amintite au reținut că aceasta avut mai multe raporturi sexuale, dar locația în care acestea au avut loc a fost percepută diferit de cele 2 martore. Una dintre ele a reținut că ar fi avut loc pe teritoriul României, iar cealaltă în străinătate și că acesta ar fi fost motivul pentru care partea civilă nu s-a prezentat la medic. În condițiile acestea, depozițiile martorelor nu sunt apte a formula a imagine clară asupra celor petrecute în realitate.
Declarațiile aparținătorilor părții civile, părinți și soră, vor fi privite cu reținere și vor fi apreciate ca subiective deoarece aceste persoane au luat cunoștință doar de varianta pe care le prezentat-o numita.
Ceea ce mai nelămurește instanța de apel este reținerea organelor de urmărire penală la faptul că actul sexual ce se susține că ar fi avut loc între inculpatul și partea civilă a avut locprofitând de neputința victimei de a se apăra.Organele de anchetă nu au explicat în ce a constat această imposibilitate de apărare, motiv pentru care instanța a apelat la doctina și practica judiciară. Astfel, spre deosebire de actul sexual realizat prin constrângere, când victima, manifestându-și dezacordul, opune rezistență făptuitorului, de această dată, ea nu-și manifestă dezacordul și nu poune rezistență, pentru că se află în situația de a nu se putea apăra sau de a-și exprima voința. victimei de a se apăra presupune situația în care aceasta, datorită unei infirmități fizice, unei stări maladive, unei oboseli excesive sau datorită altor împrejurări, nu are capacitatea fizică de a opune rezistență făptuitorului. Este în neputință de a-și manifesta voința persoana care, datorită vârstei, unei maladii sau altor împrejurări( ex. stare de beție completă, leșin sau somn hipnotic)nu-și dă seama de ce se petrece și nu-și poate manifesta acordul sau dezacordul cu privire la acțiunea făptuitorului. Nu s-a făcut dovada și nici măcar nu s-a făcut vorbire în cauza dedusă judecății că partea civilă s-ar fi aflat într-o atari situație.
Cu privire la infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 și 2 Cp Curtea apreciază că instanța fondului a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, a sesizat corect problemele de drept ridicate de această încadrare juridică însă, în opinia noastră a dispus achitarea celor 2 inculpați în baza unui temei de drept eronat.
Judecătoria Baia Marea dispus achitarea celor 2 inculpați reținând că fapta nu există în materialitatea sa, conform art. 11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. a, respectiv fapta nu există. Acest temei poate fi reținut doar dacă o faptă nu există în materialitatea sa, cu alte cuvinte nu a fost comisă o faptă care să fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare. Inexistența faptei presupune, în mod logic, și inexistența infracțiunii și, în consecință, apare imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală.
Or, din probele administrate rezultă că inculpații aveau o veche relație de prietenie, se cunoșteau de multă vreme, au discutat împreună cu partea civilă despre plecarea acesteia în străinătate și despre modalitatea în care a putea o ajuta, fără însă ca această înțelegere între ei să îmbrace forma ilicitului penal. Lipsește, în opinia noastră latura obiectivă a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților deoarece aceștia nu s-au asociat în sensul prevăzut de art.323 alin.1 Cp, nu este dovedit că între ei ar fi intervenit un consens neechivoc privind constituirea asocierii, consens care să privească atât constituirea, cât și scopul acesteia, adică săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a procedat la schimbarea temeiului achitării reținând incidența art.10 lit. d Cpp.
Cu privire la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin. 1 și 2 din Lg.678/2001 instanța de apel apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia pentru motivele pe care le vom expune în continuare.
Conform articolului mai sus menționat constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, frauda ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-și exprima vointa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
de persoane, săvârșit în următoarele împrejurări:
a) de doua sau de mai multe persoane împreună;
b) s-a cauzat victimei o vătămare a integrității corporale sau a sănătății
se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 2 din același act normativ precizează că prin exploatarea unei persoane se înțelege:
a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod fortat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de munca, salarizare, sănătate și securitate;
b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituției, la reprezentari pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
d) prelevarea de organe;
e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Analizând aceste dispoziții legale constatăm că infracțiunea de trafic de persoane este o infracțiune ce se realizează într-un anume scop, ce urmărește o anumită finalitate. Acest scop, ce trebuie înțeles ca rezultat face parte din latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane și trebuie dovedit fără putință de tăgadă.
În plus, pentru a fi întrunită latura obiectivă a infracțiunii reținută în sarcina celor doi inculpați este imperios necesar ca elementul material al acestei fapte prevăzute de legea penală -recrutarea, transportarea și cazarea părții civile, astfel cum au fost reținute de către acuzare- să fie efectuat prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra, de a și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritatea asupra altei persoane. Apreciem că probele administrate în acest dosar nu sunt suficiente, certe, sigure și complete pentru a proba comiterea acestei infracțiunii de către cei 2 inculpații.
Din probele administrate nu rezultă probe certe că inculpații au săvârșit fapta mai sus precizată. Ce este probat este că inculpata a discutat cu partea civilă despre posibilitatea găsirii unui loc de muncă în străinătate, că i ar fi găsit acesteia un astfel de loc și că a plătit contravaloarea transportului din România până în Italia. În ceea ce-l privește pe inculpatul s-a dovedit că acesta a transportat-o pe numita din până la V D de unde aceasta a plecat în străinătate. Susținerile Ministerului Public cu privire la faptul că în străinătate, partea civilă a fost așteptată de către o persoană pe nume care i-ar fi adus la cunoștință că adevăratul motiv pentru care a fost adusă în Italia ar fi practicarea prostituției sunt fondate în exclusivitate pe declarațiile părții civile și ale aparținătorilor acestei, care au luat cunoștință e presupusele avataruri ale fiicei, respectiv surorii lor, doar din spusele acesteia din urmă.
Pentru a putea pronunța o hotărâre de condamnare instanța trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să pronunțe o soluție de achitare. Probele administrate într-o cauză trebuie să se coroboreze unele cu altele și să formeze convingerea instanței cu privire la vinovăția persoanelor deduse judecății. Dacă există vreo nesiguranță în această privință soluția nu poate fi decât, așa cum am mai spus, achitarea inculpaților.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, totuși îndoiala persistă în ceea ce privește vinovăția ceea ce echivalează cu p probă pozitivă de nevinovăție.
Pentru aceste considerente instanța a admis apelurile declarate de către inculpați și a respins calea de atac formulată de către DIICOT Biroul Teritorial Maramureș, conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art.189 și art. 192 alin. 3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit.a Cpp admite apelurile declarate de către inculpații, domiciliată în nr.669, jud. M și, cu domiciliul în S M, P-ța 1 - 1989, -1,rt.1,.5, împotriva sentinței penale nr.167/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș pe care o desființează în parte și rejudecând cauza:
În baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cpp dispune achitarea inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Lg.678/2001 și schimbă temeiul achitării acestora pentru infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. și pedepsită de art.323 alin. 1 și 2 Cp, din art. 10 lit. a Cpp în art. 10 lit. d Cpp.
Conform art.346 alin.2 și3 Cpp respinge acțiunea civilă formulată de către partea civilă.
Înlătură obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Obligă partea civilă la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate, respectiv cele privitoare la achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de viol prev. de art.197 alin. 1 Cp.
Respinge ca nefondat, în temeiul art.379 pct.1 lit. b apelul declarat de către Ministerul Public - Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu desemnat pentru a reprezenta interesele părții vătămate, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./06.10.2008
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Chitidean Valentin
