Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 416/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.416/R/2009
Ședința publică din 6 octombrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - -JUDECĂTOR 3: Munteanu
- -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Oradea împotriva Deciziei penale nr.178/A din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect tâlhărie (art.211 Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de av. potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.4602/24.09.2009 emisă de Baroul d e Avocați
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat curtea, consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și reapreciind probele de la dosar, totodată reținând atitudinea sinceră a inculpatului recurent, care a arătat care este contribuția sa la săvârșirea faptelor, a proceda la reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Reprezentantul Ministerului Publica formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat și a menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică. A apreciat că, pedeapsa aplicată inculpatului recurent a fost corect dozată, cu respectarea prev.art.72 Cod penal ținând seama de faptele comise, atitudinea acestuia cât și starea de recidivă postcondamnatorie.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând admiterea recursului potrivit memoriului pe care îl depune la dosar, urmând se avea în vedere și documentele anexate acestuia.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 326/18.03.2009 Judecătoria Oradea a dispus în baza art.334 pr. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, texte în baza cărora, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de: 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.334 pr. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, texte în baza cărora,a dispus condamnarea aceluiași inculpat, la o pedeapsă de:
- 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, astfel urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă de 1330 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin nr. 134/2000 a Tribunalului Alba, iar în baza art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, a contopit acest rest cu pedeapsa din prezenta cauză, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de: 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 350. pr. pen. dispus menținerea stării de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestului preventiv, din 23 septembrie 2008, la zi.
În baza art. 14. pr. pen. și art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 euro, despăgubiri civile, în favoarea părții civile.
Pentru a pronunța această hotărârea, instanța de fond a reținut că prin
rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat în instanță la 17 octombrie 2008, fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și a infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, precum și art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut că fiind interogat, inculpatul a dat declarații contradictorii cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În cauză au fost audiate minorele și - fiica inculpatului - care au infirmat declarațiile inculpatului.
Din actele și lucrările de la dosar, instanța de fond reținut următoarele:
În data de 13 septembrie 2008, partea vătămată a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în noaptea de 13 septembrie 2008, în jurul orei 03.30, în timp ce se afla în locuința sa, din O,-, - 10,.5, jud. B, a fost victima unei tâlhării, fiind lovită cu pumnul în față, de către o persoană necunoscută, după care aceasta i-a smuls de la gât două lănțișoare din aur.
În declarația sa, partea vătămată a arătat că, în data de 12.09.2008, în jurul orei 16.00 - 16.30, s-a întâlnit în oraș cu numitele și.
Întrucât partea vătămată o cunoștea pe numita de mai mult timp, din perioada în care aceasta era dansatoare în Clubul "" din O, le-a invitat pe cele două tinere la localul "" din pasajul " ", unde au consumat diferite băuturi, până în jurul orei 18.00.
Partea vătămată le-a invitat apoi pe cele două tinere la locuința sa, oferindu-se să-i dea niște medicamente numitei, care acuza dureri de cap.
Astfel, s-au deplasat împreună la apartamentul părții vătămate.
În jurul orei 20, cele două tinere i-au cerut părții vătămate să meargă la Clubul "" din Episcopia Partea vătămată a refuzat, motivând că este obosit, dar la rugămintea tinerelor, le-a dat acestora suma de 100 lei, pentru a avea bani de cheltuială.
Partea vătămată s-a înțeles cu acestea, să revină la apartamentul său, la întoarcerea de la club.
În jurul orei 23.30, numitele și s-au întors la locuința părții vătămate, unde au stat până după miezul nopții, când au plecat să cumpere mâncare.
După plecarea tinerelor, partea vătămată s-a culcat.
În jurul orei 03.30, partea vătămată a fost trezită de soneria de la ușa apartamentului.
că s-au întors cele două tinere, partea vătămată a deschis ușa de la intrare, fără a se mai uita pe vizor și fără a întreba cine e la ușă.
În acel moment, în apartament a pătruns inculpatul, în urma căruia se aflau și cele două tinere.
Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în față, după care aceasta a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința.
Profitând de starea în care se afla partea vătămată, inculpatul a smuls de la gâtul acesteia 4 lănțișoare, dintre care două s-au rupt, rămânând la locul faptei.
După cele întâmplate, inculpatul și cele două tinere au părăsit în grabă apartamentul părții vătămate.
După ce și-a revenit, partea vătămată a sunat la un prieten, împreună cu care s-a deplasat la sediul poliției, pentru a sesiza fapta săvârșită asupra sa.
Aceasta este starea de fapt prezentată de partea vătămată care a fost confirmată de minorele - fiica inculpatului și, care au fost audiate ca martore în cauză.
În cursul urmăririi penale, a fost audiată ca martoră și numita - concubina inculpatului, care a declarat că, în data de 15 septembrie 2008 s-a întâlnit cu inculpatul, în zona Parcului 1.
Acesta i-a spus martorei că are două lănțișoare din aur, pe care dorește să le amaneteze, dar nu are asupra lui actul de identitate.
La cererea inculpatului, cei doi s-au deplasat la o Casă de amanet din cartierul, de pe str. -, unde numita a amanetat pe numele său un lănțișor din aur de 18 k, în greutate de 68 grame, primind suma de 3000 lei din care s-a scăzut comisionul și TVA-ul.
Se reține că ulterior, cei doi s-au deplasat la o altă casă de amanet, situată vis-a-vis de stația de tramvai de la, unde numita a amanetat tot pe numele său și celălalt lănțișor, în greutate de 30 grame, pentru care a primit suma de 1800 lei, din care s-a scăzut comisionul și TVA-ul.
Banii obținuți prin amanetarea celor două lănțișoare au fost dați inculpatului.
S- constatat că la dosar s-a depus contractul de amanet nr. 2883/15.09.2008, precum și cel de consignație, încheiate pe numele numitei, la casa de amanet de pe str. -, aparținând SC Com SRL.
Cu ocazia cercetării la fața locului, în locuința părții vătămate au fost găsite două dintre lănțișoarele smulse de la gâtul părții vătămate.
S-a reținut că în urma incidentului din noaptea de 13 septembrie 2008, partea vătămată a suferit leziunile corporale descrise în raportul de constatare medico - legală, întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Jud. B, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.
În raportul de constatare medico - legală, s-a menționat că, leziunile corporale ale părții vătămate s-au putut produce prin lovire cu corp dur, probabil cu muchii, comprimarea gâtului prin intermediul unui laț - posibil lanțuri smulse - fila 26 din dosar.
În cauză a fost efectuată și o recunoaștere din grup, în prezența martorilor asistenți și, ocazie cu care partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care a pătruns în apartamentul său, unde l-a lovit și i-a sustras lănțișoarele de la gât.
S-a reținut că în cursul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 3000 euro, reprezentând contravaloarea celor două lănțișoare sustrase de inculpat.
Faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise, constituie infracțiunile de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal - care au fost reținute prin schimbarea încadrării juridice a faptelor, conform art. 334. pr. pen. din infracțiunile prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
În baza textelor legale arătate, instanța de fond l- condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Întrucât faptele sunt în concurs real, fiind săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare.
Așa cum s-a reținut la încadrarea juridică a faptelor, inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa de 15 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin Sentința Penală nr. 134/2000 a Tribunalului Alba.
În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la 5 ianuarie 1996, fiind liberat condiționat la 13 iulie 2007, cu un rest rămas neexecutat de 1330 zile închisoare.
Întrucât în intervalul de timp de la eliberare, până la împlinirea duratei pedepsei, inculpatul a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză, în baza art. 61 Cod penal, instanța de fond a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă de 1330 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani și 2 luni închisoare, aplicată acestuia prin nr. 134/2000 a Tribunalului Alba, iar în baza art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, a contopit acest rest cu pedeapsa din prezenta cauză, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului, acesta fiind cunoscut cu multiple antecedente penale, iar în prezenta cauză se află în stare de recidivă postcondamnatorie; împrejurările comiterii faptelor; gradul de pericol social al acestora; valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate, precum și atitudinea inculpatului față de infracțiunile săvârșite.
În baza art. 350. pr. pen. instanța a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestului preventiv, din 23 septembrie 2008, la zi.
În baza art. 14. pr. pen. și art. 998 Cod civil, instanța de fond a obligat pe inculpat la plata sumei de 3000 euro, despăgubiri civile, în favoarea părții civile.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei soluții în sensul reducerii pedepsei aplicate, ținându-se cont de atitudinea procesuală sinceră de regret și recunoaștere a faptelor comise.
Prin Decizia penală nr.178/A/24 iunie 2009 Tribunalul Bihor în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr. 326/18.03.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, sentință ce a fost menținută în totalitate, dispunându-se obligarea apelantului să plătească suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.
În baza art. 350.pr.pen. a menținut de arest a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 29/M/23.09.2008 a Judecătoriei Oradea.
A dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
În baza art. 189.pr.pen. onorariul în cuantum de 100 lei pentru avocatul din oficiu din cadrul Baroului B fost avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegației nr. 2562/14.05.2009.
În baza art. 189.pr.pen. onorariul în cuantum de 200 lei pentru avocatul din oficiu din cadrul Baroului Baf ost avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegației nr. 2635/19.05.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor a considerat că în mod corect instanța de fond, analizând materialul probatoriu administrat în cauză, a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată cu reținerea agravantei prev. de art. 75 lit. c Cod penal și a stării de recidivă post condamnatorie.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod corect dozată, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, făcându-se în mod corect și aplicabilitatea dispoz. art. 61 Cod penal, în ceea ce privește un rest de pedeapsă de 1330 zile închisoare rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 15 ani aplicată anterior, respectiv prin sent. pen. nr. 134/2000 a Tribunalului Alba.
Atitudinea de recunoaștere și regret manifestată de inculpat, nu justifică reducerea pedepsei aplicate, orientată oricum spre minimul special, un aspect relevant este în acest sens și lipsa unor perspective reale de reinserție socială, așa cum rezultă din referatul întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
În concluzie, apelul declarat de către inculpat a fost respins ca nefondat, dispunându-se menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe considerentul subzistenței și în prezent a temeiurilor ce au determinat inițial luarea acesteia.
În mod corect instanța de fond, analizând materialul probatoriu administrat în cauză, a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată cu reținerea agravantei prev. de art. 75 lit. c Cod penal și a stării de recidivă post condamnatorie.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod corect dozată, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, făcându-se în mod corect și aplicabilitatea dispoz. art. 61 Cod penal, în ceea ce privește un rest de pedeapsă de 1330 zile închisoare rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 15 ani aplicată anterior, respectiv prin sent. pen. nr. 134/2000 a Tribunalului Alba.
Atitudinea de recunoaștere și regret manifestată de inculpat, nu justifică reducerea pedepsei aplicate, orientată oricum spre minimul special, un aspect relevant este în acest sens și lipsa unor perspective reale de reinserție socială, așa cum rezultă din referatul întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
Fată de cele expuse, rejudecând cauza instanța de apel a dispus conform dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea recursului,casarea hotărârii și reapreciind probele de la dosar, totodată reținând atitudinea sinceră a inculpatului recurent, care a arătat care este contribuția sa la săvârșirea faptelor, a proceda la reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Curtea examinând hotărârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală apreciază că recursul inculpatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală, aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, care a fost condamnat de prima instanță (soluție menținută și de instanța de apel) la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare cu articolul 71, 64 lit. a teza II-a și b Cod penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei, s-a dispus privarea acestuia de libertate, pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit.b și alin.2/1 lit. a și c Cod penal, cu aplic.art.75 lit.c și art. 37 lit. a Cod penal și a unei infracțiuni de violare de domiciliu, prev.și ped.art.192 al.2 Cod penal, cu aplic.art.75 lit.c și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal, constând în esență în aceea că în data de 13 septembrie 2008 în jurul orei 3.30 împreună cu numitele și au mers la domiciliul părții vătămate din O unde au pătruns fără drept și unde prin violență (l-a lovit cu pumnul în față de mai multe ori pe partea vătămată, cauzându-i leziuni care necesită pentru vindecare 12 zile îngrijiri medicale) l-au deposedat pe acesta de două lănțișoare de aur de 18 karate, cauzându-i un prejudiciu de aproximativ 3000 euro.
De menționat că, deși inculpatul a dat declarații contradictorii cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, vinovăția sa rezultă din coroborarea declarațiile sale cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, procese-verbale de recunoaștere din grup și planșe foto, declarațiile numitelor și precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, contractul de amanet și contractul de consignație, raportul de constatare medico-legală a leziunilor suferite de partea vătămată, declarațiile părții vătămate precum și declarațiile martorilor asistenți și la conducerea în teren, care nu au avut obiecțiuni de formulat în ceea ce privește modul în care s-au efectuat această activitate, când de altfel inculpatul a și descris modalitatea în care a săvârșit fapta.
În ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea apreciază că acesta este nefondat considerând că în cauză s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Astfel, potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că, operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum a fost realizată de prima instanță și menținută de instanța de apel corespunde gravității faptelor săvârșite de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârșirea faptei și în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal urmărind a se asigura realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal.
În acest context având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpat (violare de domiciliu și tâlhărie), modul și împrejurările comiterii faptei (prin lovirea cu pumnul în față de mai multe ori pe partea vătămată ) dar și circumstanțele personale ale acestuia, care, neavând ocupație, își procura mijloacele de subzistență din săvârșirea de acte antisociale, iar pe de altă parte, acesta prezintă un grad ridicat de periculozitate, fiind multirecidivist, ultima oară fiind eliberat dintr-o pedeapsă rezultantă de 15 ani și 2 luni pronunțată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, lipsire de libertate și furt calificat, observându-se astfel o perseverență infracțională și o atitudine antisocială evidentă.
Față de cele ce preced Curtea, n baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul din Penitenciarul Oradea împotriva deciziei penale nr.178/ din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv până la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul din Penitenciarul Oradea împotriva deciziei penale nr.178/ din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.Fond
Jud.apel D-
PC/MH
4 ex. din 12.10.2009
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Munteanu
