Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 62/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 220 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 62
Ședința publică din 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Sandu Geta
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații și -, ambii cu domiciliul în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr. 220 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți, asistat de avocat care substituie pe avocat desemnat din oficiu și -, asistată de avocat desemnat din oficiu. De asemenea, se prezintă mandatar G, pentru partea vătămată intimată -, lipsă fiind aceasta și partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că mandatarul Gad epus la dosar un memoriu, după care:
Întrebate fiind, părțile prezente arată că nu mai au alte probe de solicitat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, iar recursurile se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocatul, pentru inculpatul, având în vedere că latura penală s-a judecat cu autoritate de lucru judecat - inculpatul fiind achitat în această cauză, arată că motivele de recurs vizează doar latura civilă. În acest sens, inculpatul critică cuantumul despăgubirilor care au fost acordate pentru partea vătămată, considerând că în cauză nu s-a demonstrat prejudiciul pretins de partea vătămată, acesta neexistând în realitate. Ca atare, pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, respingerea pretențiilor civile formulate de partea vătămată ca nefondate.
Avocat desemnat din oficiu, pentru inculpata recurentă -, arată că achiesează la concluziile puse de antevorbitorul său și solicită admiterea recursului pe latură civilă, casarea hotărârilor recurate și pe fond, respingerea pretențiilor civile.
Mandatar G, pentru partea vătămată -, reiterând motivele expuse în memoriul formulat în scris la dosar, solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice.
Deosebit de aceasta, precizează că susținerile apărătorilor inculpaților nu se referă la situația reală și că în cazul în care aceștia ar fi verificat Ordonanța nr. 340/2005 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohois -ar fi convins de adevăr. Mai arată că inculpații mint în fața instanței atunci când afirmă că nu sunt vinovați, deoarece în timpul cercetărilor penale au recunoscut faptele comise.
Consideră că inculpații nu aveau dreptul să modifice semnele de hotar în primul rând pentru că nu sunt proprietari ai acelei parcele, iar în al doilea rând pentru că hotarul este stabilit de organele abilitate, respectiv Oficiul de Cadastru.
Mai arată că în situația în care s-ar fi stabilit corect, daunele ar fi ajuns la peste 10.000 lei.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanțele de fond și apel au apreciat în mod corect cuantumul despăgubirilor civile, având în vedere și concluziile expertului tehnic desemnat în cauză.
Inculpata -, având ultimul cuvânt, aduce la cunoștința instanței că nu a făcut decât să taie niște crengi din copacii de pe hotar deoarece acestea îi împiedicau deplasarea pe acolo atât pe jos, cât și cu căruța. Arată că nu este de acord cu daunele stabilite de către prima instanță, apreciind că atâta timp cât copacii de pe hotar îi umbresc terenul, ea este cea păgubită. Deosebit de aceasta, precizează că nu este vinovată și nu trebuie să plătească despăgubiri.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a arătat că nu este de acord cu despăgubirile stabilite de către prima instanță.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 559 din 23 noiembrie 2006 Judecătoriei Dorohoi, casată în parte prin decizia penală nr. 44 din 08 februarie 2007 Tribunalului Botoșani, au fost achitați inculpații și -, la plângerea părților vătămate și -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 220 alin. 2 și 3 Cod penal, în aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe doar în legătură cu latura civilă a cauzei, ceea ce înseamnă că din punct de vedere penal, conform art. 22 Cod procedură penală, aceste hotărâri au autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, în motivarea hotărârilor reținându-se următoarea situație de fapt:
Între inculpați și părțile vătămate, care sunt vecini, există neînțelegeri mai vechi cu privire la o suprafață de teren situată în comuna, județul B, pe hotarul căreia s-au aflat o serie de pomi fructiferi, existența acestor pomi fructiferi fiind confirmată de probele administrate în cauză și de martorii audiați, în timpul judecării laturii penale a cauzei. În al doilea rând se reține că, potrivit probelor de la dosar, inculpații au fost cei care au defrișat acești pomi fructiferi, aparținând părților vătămate, cauzându-le daune în cadrul neînțelegerilor pe care le-au avut în legătură cu proprietatea terenului.
Prin sentința penală nr. 78 din 14 februarie 2008, investită cu soluționarea laturii civile a cauzei, Judecătoria Dorohoia admis în parte acțiunea civilă a cauzei, iar pe baza unei expertize tehnice efectuată în cauză care a evaluat daunele, a obligat pe pârâții-învinuiți de a plăti reclamanților - părți vătămate suma de 2.932,8 lei cu titlu de daune și 500 lei cheltuieli de judecată, reținându-se că acestea sunt daunele provocate prin defrișarea pomilor fructiferi, așa după cum a constatat și expertiza.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel, de către pârâții învinuiți și -, criticând-o pentru nelegalitate, apel care s-a judecat într-o primă fază cu casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalul Botoșani fiind reinvestit cu rejudecarea apelului.
În criticile pe care le-au adus învinuiții-pârâți sentinței care a rezolvat latura civilă a cauzei, s-a situat, conform concluziilor anterioare, faptul că în primul rând expertiza ce s-a efectuat în cauză nu a fost legal întocmită de către un expert competent, iar în al doilea rând, prin noile concluzii s-a arătat că în mod greșit s-a admis acțiunea civilă a cauzei și au fost obligați la daune, deoarece nu se fac vinovați de săvârșirea vreunui prejudiciu reclamanților-părți vătămate.
Prin decizia penală nr. 220 din 06 noiembrie 2008, Tribunalul Botoșania respins ca nefondat apelul declarat de inculpații și - împotriva sentinței penale nr. 78 din 14 februarie 2008 Judecătoriei Dorohoi, obligând pe fiecare inculpat apelant să plătească statului câte 10 lei cu titlul de cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut, în urma analizării documentației din dosar, că cele două părți s-au judecat în latura penală a cauzei, pentru faptul că pârâții au ocupat reclamanților o suprafață de teren și au defrișat pomii fructiferi de pe hotarul terenului, instanța penală constatând cu autoritate de lucru judecat că pârâții sunt autorii acestor fapte, care însă nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni, motive pentru care au fost achitați, dar că este dat în cauză, existența unui prejudiciu, prejudiciu care a fost evaluat în cadrul laturii civile ce s-a judecat prin sentința apelată.
În respectarea autorității de lucru judecat a sentinței penale de mai sus, instanța civilă nu are a mai cerceta vinovăția pârâților, ea fiind determinată cu autoritate de lucru judecat, așa încât faptul că inculpații sunt autorii prejudiciului este de necontestat, motivul invocat în acest sens, urmând să fie respins ca nefondat.
Cu privire la întinderea prejudiciului cauzat s-a stabilit prin expertiză că această limită se situează la 2.932,8 lei, determinarea fiind făcută de un expert competent așa încât, și din acest punct de vedere apelul nu se dovedește a fi întemeiat, urmând să fie respins, cu atât mai mult cu cât nu se poate lua în considerare oad oua expertiză ce s-a efectuat în cauză, deoarece conține concluzii care nu se coroborează cu celelalte probe.
Cum în drept, așa cum a reținut și prima instanță, fapta pârâților intră sub incidența răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 Cod civil, a rezultat că apelul declarat de către aceștia este neîntemeiat, iar cum din analiză nu au reieșit alte elemente de nelegalitate, acesta a fost respins.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând în scris faptul că nemulțumirea lor se referă la modul în care cele două instanțe au judecat cauza, au făcut încadrarea juridică a faptei și au administrat probele în dosar.
Detaliind recurenții au arătat că expertiza întocmită de expert prezintă foarte clar hotarul comun dintre proprietăți, litigiul referindu-se la porțiunea delimitată prin pomi, așa încât nu rezultă fapta reclamată și că sumele calculate cu titlu de prejudiciu nu pot fi luate în considerare, întrucât vizează livezi amenajate la care se execută lucrări de întreținere, la stabilirea prețului fructelor nu s-a avut în vedere durata de exploatare a pomilor (40-50 ani), iar la calculul volumului de masă lemnoasă - rezultat din tăierea crengilor ce se extindeau pe proprietatea lor - s-a folosit ca unitate de măsură metru cub, în loc de metru.
În concluzie, au cerut respingerea acțiunii civile ca nefondate, aspectele menționate în scris fiind reiterate și oral.
Analizând recursurile declarate de inculpați prin prisma motivelor invocate, care se circumscriu cazului de casare prev. de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală și în conformitate cu disp.art.385/6 alin.2 rap. la art.385/14 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate
Astfel, conform art.22 Cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Ori în speță, prin sentința penală nr.559/23.11.2006 a Judecătoriei Dorohoi, rămasă definitivă, sub aspectul laturii penale, prin decizia penală nr.44 R/04.02.2007 a Tribunalului Botoșani, în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală, au fost achitați inculpații și -, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art.220 alin.2 și 3 Cod penal, reținându-se în motivare că, între părți, care sunt vecini, existau neînțelegeri cu privire la hotarul delimitat prin pomi fructiferi, dintre cele două proprietăți, împrejurări în care la data de 11.05.2005, inculpații au tăiat parțial 32 pomi și total încă 6,însă nu cu intenția de a ocupa terenul părții vătămate.
În acest context, dată fiind autoritatea de lucru judecat sub aspectul laturii penale, în mod corect instanțele, de fond și apel, au soluționat doar latura civilă a cauzei.
În privința cuantumului stabilit cu titlu de daune, Curtea constată că, pe de o parte, în cauză s-au efectuat două expertize, una de către ing. -specialitatea agricultură (în cadrul biroului de expertize neexistând experți în specialitatea horticultură) - după ce în prealabil s-a pus în discuția părților prezente la termenul de judecată din 19.04.2007, numirea sa și obiectivele, fără ca vreunul dintre cei interesați să formuleze obiecții, și una de către ing. - specialitatea geodezie, topografie și cadastru - la cererea inculpaților, ca urmare a obiecțiunilor formulate în scris (54-55 dosar fond), având aceleași obiective, dar că numai primul expert a răspuns punctual celor solicitate de instanță, iar pe de altă parte că sunt întrunite cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Ori, câtă vreme inculpații au defrișat 38 de pomi fructiferi (parțial 32 și total 6 ), sub diverse pretexte legate de linia de hotar sau de faptul că acei pomi le umbresc culturile, au cauzat părților vătămate un prejudiciu în cuantum de 2.932,8 lei, din care 2.452,8 lei reprezintă c/val. fructelor, respectiv beneficiu nerealizat de intimați ca urmare a activității ilicite a recurenților, iar 480 lei c/val. masei lemnoase, în condițiile în care și-au însușit materialul rezultat din aceste tăieri.
Având în vedere cele arătate, cum susținerile inculpaților nu au suport probator, Curtea constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, așa încât în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, urmează a respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și -, ambii cu domiciliul în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr. 220 din 06 noiembrie 2008 Tribunalului Botoșani.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați S, a sumei de 400 lei reprezentând onorariul avocaților din oficiu pentru inculpați (av. și av. ).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./13.02.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Sandu GetaJudecători:Sandu Geta, Andrieș Maria, Androhovici Daniela
