Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 553/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 553/
Ședința publică de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulat de declarate de părțile civile și OG și SC Reasigurare SA B, împotriva deciziei penale nr.82/A din 4 08 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat din oficiu, pentru părțile civile recurente și OG, lipsă, apărătorul ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar, prin registratură, motivele de recurs, de către părțile civile recurente și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al părților civile recurente, solicită admiterea recursului, așa cum a fost el formulat în scris, casarea celor două hotărâri, care sunt greșite, și pronunțarea unei hotărâri, prin care să se admită acțiunea civilă în totalitate, așa cum a fost ea formulată în fața instanței de fond, respectiv obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă - civilmente ți asigurătorul, la plata despăgubirilor materiale și morale, către părinți victimei. Solicită respingerea recursului formulat de asigurător, deoarece acesta nu a fost semnat, cu cheltuieli de judecată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate în cauză, ca nefondate, menținere a celor două soluții, s-a efectuat o expertiză care a reținut culpa comună.
Apărătorul din oficiu pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de părțile civile și menținerea celor două hotărâri ca temeinice și legale. Solicită respingerea recursului formulat de asigurător, ca inadmisibil.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 97 pronunțată de Judecătoria Lipova la data de 5 decembrie 2oo7 în baza art. 178 al. 1 și 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 8.01.1978 în S, jud. A, domiciliat în sat nr. 104 com., jud. A, studii 10 clase, șofer la SC SRL S,-, jud. A, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, cetățean român, CNP -, la o pedeapsă de:
- 2 ( doi ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 Cod penal și s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 al. 1 Cod procedură penală s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de și OG, domiciliați în H, nr. 8. a. 3. 3. 12, jud. C și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL S,-, jud. A să plătească părților civile, în solidar, suma de 53.700 lei, din care 3.700 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
S-a constatat că la data producerii accidentului inculpatul poseda asigurare de răspundere civilă valabil încheiată cu asiguratorul SC a Reasigurare SA.
În baza art. 193 al. 2 și 4 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părților civile suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată.
În baza art. 191 al. 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut în fapt următoarele:
În data de 26 mai orele 4:20-4:30, pe timp de noapte și ceață, autoturismul marca BMW înmatriculat în Franța cu nr. 962 92, care rula dinspre A spre D s-a oprit din cauza unor defecțiuni înainte de a intra în localitatea.
Încercând să pornească motorul autoturismului, victima a solicitat bateria acestuia până când aceasta s-a epuizat.
Deși avea posibilitatea să scoată autoturismul în afara părții carosabile pe partea dreaptă, victima, ajutată de martorul, au încercat să împingă autoturismul pentru a-l deplasa într-o stație de alimentare combustibil aflată pe partea opusă a drumului național.
Victima a deschis ușa dreapta față pentru a manevra volanul autoturismului, împingând cu umărul drept, iar a împins mașina pe partea spate.
În același timp, pe relația A-D a circulat autoutilitara marca Mercedes cu nr. - condusă de inculpatul.
Acest autovehicul circula cu o viteză de 70 km/oră, folosind faza scurtă și, apărându-i în față autoturismul împins de către victimă, a încercat depășirea acestuia pe partea, dar datorită faptului că nu l-a observat din timp, fiind prea aproape de acesta, în timpul depășirii a lovit cu partea dreaptă față colțul stânga spate și ușa stânga față a autoturismului BMW.
În urma impactului, autoturismul BMW a ricoșat în afara carosabilului circa 7 metri, iar a fost accidentat mortal.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto, iar la cererea inculpatului, a fost efectuat un raport suplimentar de expertiză în care au fost menținute aprecierile referitoare la culpa acestuia din raportul inițial de expertiză.
În procesul penal s-au constituit părți civile și OG, părinții victimei, dând în acest sens împuternicire fratelui victimei.
Autoturismul condus de către inculpat este proprietatea SC SRL S și poseda polița de răspundere civilă auto seria P 7 nr. - emisă la 25.11.2005 cu valabilitate de la 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, părțile civile și și OG asiguratorul SC Reasigurare Sa.
Inculpatul a susținut recursul solicitând achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 1o lit. e cod pr. penală și anume cazul fortuit iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei și acordarea de despăgubiri în limitele legale.
Părțile civile au solicitat ca în rejudecare să se rețină culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului și ca urmare acțiunea civilă formulată să fie admisă în totalitate.
Asiguratorul a solicitat înlăturarea dispozițiilor privind obligarea la daune ca urmare a reținerii dispozițiilor privitoare la cazul fortuit și, în subsidiar, reducerea cuantumului daunelor la care a fost obligat inculpatul prin reținerea unui grad de culpă mai mic în sarcina acestuia.
Solicitarea parchetului de a se desființa sentința și de a se trimite cauza primei instanțe, spre rejudecare, motivat cu aceea că s-a procedat la soluționarea cauzei fără procedura de citare legal îndeplinită a fost respinsă, o astfel de soluție nefiind justificată față de faptul că părțile vătămate și-au mandatat fiul cu care locuiesc împreună să le reprezinte și au avut apărarea asigurată prin avocat care a formulat cereri și a depus probe pentru dovedirea pretențiilor formulate astfel că nu se poate susține că aceste părți nu au cunoscut de proces și că interesele lor au fost vătămate în vreun mod.
Prin DP nr. 82/A din 4 08 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-au respins apelurile declarate de inculpatul, părțile civile și și asigurătorul SC Reasigurare SA împotriva sentința penală nr. 97 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Lipova, dosar -.
A fost obligat fiecare apelant la plata a câte 10 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelurile conform dispozițiilor art. 371 cod pr. penală, prin prisma motivelor de apel și din oficiu, sentința penală apelată, s-a constatat că prima instanță, pe baza probelor de la dosar și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de expertiză tehnică-auto și de autopsie medico-legală, declarațiile martorilor ascultați, declarația inculpatului, în mod corect a stabilit că atât inculpatul cât și victima se fac vinovați, în aceeași măsură, de producerea accidentului rutier care a avut drept consecință decesul victimei. Astfel, inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi ținut seama de caracteristicile și starea drumului, de condițiile atmosferice și dacă ar fi efectuat manevra de depășire cu respectarea unei distanțe suficiente pentru a nu pune in pericol participanții în trafic iar victima dacă ar fi semnalizat oprirea, ca urmare a unei defecțiuni la automobil, cu triunghiul de presemnalizare și ar fi folosit semnalizarea de avarie.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat in temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 1o lit. e cod pr. penală motivat cu existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei și anume cazul fortuit, este nefondată.
Conform dispozițiilor art. 47 cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Din dispozițiile art. 47 cod penal rezultă că legiuitorul a avut in vedere imprevizibilitatea obiectivă in sensul că in situația dată nici o persoană, oricât de viligentă ar fi fost nu putea să prevadă intervenirea împrejurării care a determinat producerea rezultatului dăunător. Pentru existența cazului fortuit se cer îndeplinite cumulativ condiția ca rezultatul acțiunii sau inacțiunii să fie consecința intervenției împrejurării străine de voința și conștiința făptuitorului, ca făptuitorul să fi fost în imposibilitate de a prevedea intervenția împrejurării care a determinat producerea rezultatului și acțiunea sau inacțiunea care a avut un rezultat neprevăzut să constituie o faptă prevăzută de legea penală.
Din probele administrate rezultă că accidentul s-a produs in data de 26 mai 2oo6, în jurul orelor 4,2o, pe un carosabil uscat, neiluminat, pe timp noros și cu puțină ceață iar in zona unde a avut loc accidentul sunt montate indicatoare de presemnalizare a curbei la dreapta și depășirea interzisă. Inculpatul, după ieșirea din curbă, a sesizat în lumina farurilor că în aceeași direcție două persoane împing un autoturism care nu era semnalizat și sesizând pericolul a încercat evitarea impactului prin virare la stânga dar a lovit cu partea dreaptă față partea din spate a mașinii depășite lovind și victima, impactul producându-se la o distanță de aproximativ 1oo m de la ieșirea din curbă. Inculpatul a condus autovehiculul cu o viteză de 70 km/oră pe care nu a adaptat-o conform obligației impuse prin art. 154 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2oo2 la condițiile de trafic și a intrat in depășirea autoturismului fără a păstra o distanță laterală corespunzătoare deși in conformitate cu dispozițiile art. 150 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 avea această obligație.
Prin expertiza tehnică efectuată s-a concluzionat că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi respectat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, respectiv dacă ar fi circulat cu o viteză de 47 km/ ceea ce în condițiile date i-ar fi dat posibilitatea de a sesiza din timp obstacolul și ar fi păstrat o distanță corespunzătoare față de mașina depășită, astfel că s-a apreciat că nu se poate reține existența unui caz fortuit ci cel mult intervenția unor împrejurări care au avut o influență dar care nu au fost determinante in producerea rezultatului. De asemenea, s-a apreciat că imposibilitatea de prevedere nu a fost obiectivă și ca atare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 47 cod penal.
S-a constatat că prima instanță a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 și art. 52 cod penal, la individualizarea pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii rezultat din modul și împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, persoana inculpatului.
Cu privire la acțiunea civilă s-a apreciat că prima instanță pe baza probelor de la dosar și față de faptul de a fi reținut că în producerea accidentului de circulație victima a avut o culpă egală cu cea a inculpatului a acordat despăgubiri în cuantum legal.
Pentru aceste considerente apelurile declarate de inculpat, părțile civile și asigurator au fost respinse conform art. 371 pct. 1 lit. b cod pr. penală ca nefondate.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs părțile civile și OG și SC Reasigurare SA
Societatea asigurătoare a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că instanța de fond și de apel reține în mod eronat culpa comună a producerii accidentului, având în vedere că inculpatul s-a aflat în imposibilitate de a evita producerea accidentului, el neavând posibilitatea să prevadă pericolul pe care îl constituia autovehicul care staționa nesemnalizat pe carosabil, fiind în situația unui caz fortuit.
Chiar dacă instanțele considerau că a existat o culpă a asiguratului, culpa celor doi nu putea fi egală, întrucât starea de pericol a fost creată de victimă
Se mai arată că, daunele morale acordate victimei sunt prea mari, având în vedere culpa determinantă a acestei la producerea accidentului.
Părțile civile au criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât nu au reținut culpa exclusivă a inculpatului la producerea accidentului, apreciind în mod eronat că este vorba de o culpă concurentă a victimei și a inculpatului. Inculpatul a efectuat o manevră de depășire, într-un loc unde manevra este interzisă, rulând într-un regim de viteză neadaptat la condițiile meteo rutiere
Deși s-a dovedit pe latură civilă despăgubirile solicitate instanțele reținând o culpă comună, au admis în parte acțiunea civilă, iar daunele morale acordate sunt în discordanță cu lezarea puternică și ireversibilă a sentimentelor parentale de stabilitate familială inclusiv sub aspectul componentei de securitate și sprijin filial.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform prevederilor art.38510alin.21C.P.P. se constată că atât decizia instanței de apel cât și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a acestora.
Din probele administrate și în special din expertiza tehnică efectuată în cauză, se reține că vinovați de producerea accidentului sunt atât inculpatul care a adaptat viteza cu care circula cu autoturismul, la condițiile concrete de trafic și a efectuat o depășire autovehiculului condus de victimă fără să păstreze o distanță suficientă față de acesta, cât și victima care nu a semnalizat în mod corespunzător situația în care se găsea, respectiv deși avea o defecțiune autoturismul pe care-l conducea, nu a folosit triunghiul reflectorizant, luminile de avarie sau luminile de poziție, ceea ce ar fi permis să fie observat în timp util de ceilalți participanți la trafic.
Prin urmare reținându-se că cele două instanței au apreciat culpa concurentă a celor două părți, în mod întemeiat s-a procedat și la soluționarea laturii civile, daunele acordate fiind în concordanță cu culpa fiecăruia.
Așa fiind în baza art. 38515pct.1 lit.b p Cod Penal urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile și OG și SC Reasigurare SA B împotriva deciziei penale nr.82/A din 4 08 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile și OG și SC Reasigurare SA B împotriva deciziei penale nr.82/A din 4 08 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă recurenții la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 26 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: CC/10.06.08
Dact: 2 exempl/ 09 Iunie 2008
Primă instanță: Judecătoria Lipova
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
