Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 554/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 554/
Ședința publică de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpatul și asiguratorul UNITA VIENNA INSURANCE SA împotriva deciziei penale nr.70/A/11.02.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales, pentru asigurătorul UNITA VIENNA INSURANCE SA B, consilier juridic, pentru părțile civile intimate și -, lipsă, avocat ales, lipsă fiind partea civilă intimată SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri care sunt nelegale, având în vedere cuantumul prea mare acorda la plata daunelor morale. De asemenea, solicită respingerea recursului formulat de asigurător, având în vedere faptul că, a fost corect obligat în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor solicitate.
Reprezentantul asigurătorului solicită admiterea recursului, desființarea în parte, pe latură civilă a celor două hotărâri și în rejudecare înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile, alături de inculpat și diminuarea daunelor morale.
Apărătorul ales al părților civile intimate și -, arată că inculpatul a condus autoturismul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, arată că solicită respingerea recursului formulat de inculpat, care nu a fost depus în scris, conform dispozițiilor prevăzute de lege, cu cheltuieli de judecată.
Procurorul pune concluzii de admitere în parte a celor două recursuri și recalcularea daunelor morale acordate.
Inculpatul, având cuvântul, arată că regretă cele întâmplate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2169/22.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în baza art. 184 al. 2 și 4.Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 6 ( șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată iar în baza art. 184 al. 2 și 4.Cod Penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 ( șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată -.
În temeiul art.79 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.13 Cod Penal, instanța de fond a condamnat același inculpat, la o pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având in sânge o îmbibatie alcoolica ce depășește limita legală.
În baza art. 33 lit. a și b, și a art. 34 lit.b Cod Penal, a contopit pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea și a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71. p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal, art. 82.Cod Penal și art. 71 al. 5.Cod Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ( trei) ani.
În baza art. 359.Cod Penal p., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal și art. 84. p., în sensul că neexecutarea obligațiilor civile sau săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.
În baza art. 14 al.3 lit. b și a art. 346 al.1 C.P.P. raportat la art. 998, art. 999.civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tas umei de 4972.78 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, actualizată în raport cu indicele de inflație de la data de 15.07.2005 și a sumei de 3260.32 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate -, actualizată în raport cu indicele de inflație de la data de 01.07.2005, până la data plății efective pentru cele două părți vătămate.
În baza art. 14 al. 3 lit. b, al. 5 si art. 346 al. 1., raportat la art. 998.civ. art. 999.civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 180 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 35.000 lei, reprezentând daune morale. Respinge în rest pretențiile materiale ca nedovedite.
În baza art. 14 al.3 lit. b, al.5 si art. 346 al.1 C.P.P. raportat la art. 998.civ. art. 999.civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă - a sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale. Respinge pretențiile materiale ca nedovedite.
A constatat că repararea prejudiciului este garantată de asigurătorul " " B și a obligat acest asigurator alături de inculpat la plata sumelor mai sus arătate către părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T, și - în limitele legale și contractuale.
În baza art. 349.C.P.P. și art.191 al.1 C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 525 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 al. 1 si 2.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă și la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă -, ambele reprezentând plata onorariului de avocat.
A luat act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 6919/P/2005 din 07.11.2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 al. 2, 4.Cod Penal, art. 184 al. 2, 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit.b și Cod Penal art. 79 al. 1 din OUG 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a reținându Cod Penal-se că la data de 15.06.2005, in jurul orelor 23,30, inculpatul a condus autoturismul marca -, cu nr. de înmatriculare TM-08- pe DJ 37, din directia loc., spre loc., având ca pasageri pe si. La aproximativ 950 metri de intrarea in, inculpatul a părăsit sensul său de mers si a pătruns pe contrasens, unde a intrat in coliziune cu motocicleta marca MZ, condusă regulamentar de către, spre loc., pe care se mai afla si -. Urmare a accidentului, si - au suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 90 si, respectiv, 80 de zile de îngrijiri medicale.
la fata locului pentru constatarea evenimentului rutier, organele de politie au sesizat faptul că inculpatul se află sub influenta băuturilor alcoolice si că numitul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule (fila 27- adresa nr. 38998/21.06.2005 a Institutiei Prefectului Judetului T), iar motocicleta pe care a condus-o acesta nu este înmatriculat (fila 25- adresa nr. 38999/21.06.2005 a Institutiei Prefectului Judetului T).
În vederea determinării concentratiei de alcool a inculpatului, lucrătorii de politie l-au condus pe acesta la Spitalul Clinic Municipal T, pentru recoltarea de probe biologice. Conform adresei nr. 1416!15.06.2005 a IML T, la ora 05,00 inculpatul a avut o alcoolemie de 0,75%0, iar la ora 06,00 valoarea alcoolemiei acestuia a fost de 0,65%0 (fila 53).
Întrucât între momentul recoltării si momentul producerii accidentului s-a scurs un interval mare de timp, s-a solicitat IML T- Comisia pentru interpretarea alcoolemiei efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei inculpatului pentru ora 23,30. Conform adresei 2485/28.10.2005 la ora de referintă, inculpatul a avut in sânge o îmbibatie alcoolică de 1,30%o (fila 56).
Fiind audiat cu privire la mecanismul producerii evenimentului rutier, inculpatul a declarat că impactul s-a datorat pătrunderii pe sensul său de mers a motocicletei conduse de numitul si a indicat ca loc al coliziunii, de asemenea, sensul său de deplasare.
Afirmatiile inculpatului, sustinute de martorul sunt nereale si urmează a fi înlăturate, deoarece din schița locului faptei si procesul-verbal de cercetare la fata locului reiese că părtile componente ale celor două vehicule implicate in accident, care s-au desprins ca urmare a interactionării acestora (pedala, telescopul si aripa motocicletei, precum si oglinda din stânga, bucăti din semnalizator si paravântul stânga al auto. - si urmele de vopsea si de ulei de la vehicule) au fost descoperite pe marginea din stânga carosabilului, având in vedere directia de deplasare a autoturismului marca -, ceea ce înseamnă că in mod indubitabil coliziunea a avut loc pe sensul de mers al motocicletei.
În sprijinul rationamentului de mai sus vin si declaratiile părților vătămate - si ale martorului, dată în faza de urmărire penală. Mai mult, ambele vehicule au fost găsite in afara carosabilului, pe partea de rulare numitului.
Luând in considerare argumentele mai sus expuse, a rezultat că vătămarea corporală gravă a numiților si - a fost urmarea culpei exclusive a inculpatului, care trecând pe contrasens si fiind sub influenta băuturilor alcoolice a încălcat prevederile art. 124 si 181 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care statuează următoarele:" Vehiculele se conduc pe partea dreaptă a drumului public, in directia de mers, cu exceptia celor trase sau împinse cu mâna, care circulă pe partea ", si " se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai să conducă autovehiculul sau tramvaiul după ce a consumat băuturi alcoolice.". Din dinamica accidentului a rezultat faptul că nedetinerea permisului de conducere de către si împrejurarea că motocicleta condusă de acesta nu este înmatriculată nu au legătură de cauzalitate cu evenimentul rutier și nu a concurat la generarea stării conflictuale pe drumul public.
De asemenea, prima instanța a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză tehnică auto, care precizează că reconstrucția logică a dinamicii evenimentului rutier are la bază poziția finală a părții vătămate (anume, în șanțul din partea a șoselei, față de direcția de deplasare a inculpatului), precum și traumatismele acestuia. În cazul în care inculpatul nu s-ar fi abătut de la traseu, nu ar fi ajuns pe contrasens, ci ar fi acroșat partea vătămată pe sa de circulație, saltul la circa 8 metri (pentru care, de altfel, nu există suport fizic logic) pe care partea vătămată ar fi trebuit să-l efectueze consecutiv impactului pentru a ajunge în poziția finală în care a fost găsită ar fi condus la decesul acesteia.
Instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului privind nevinovăția acestuia în producerea accidentului, precum și declarațiile martorilor audiați în fața instanței, care s-au coroborat cu declarația inculpatului, având în vedere cele reținute mai sus, precum și faptul că martorul este fratele inculpatului și și-a schimbat declarația inițială, motivând că a declarat la început că autoturismul era condus de inculpat pe contrasens, "pentru a termina cât mai repede cu accidentul", explicație care nu poate fi primită de instanță, martorul ocular, pasager în autoturism, este prietenul inculpatului, declarația acestuia instanța apreciind-o subiectivă, iar martorul a ajuns după circa 2 ore la fața locului de la momentul producerii accidentului, la chemarea sa telefonică de către fratele inculpatului, afirmațiile sale legate de poziția autoturismului și a motocicletei la momentul producerii impactului fiind pur apreciative.
Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptelor anterior expuse, judecătoria a reținut că, în drept, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 79 al.1 din OUG nr. 195/2002, precum și ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2 și 4.Cod Penal( două infracțiuni pentru două părți vătămate), având în vedere că inculpatul fusese implicat într-un incident rutier, după ce, în prealabil consumase băuturi alcoolice, iar concentrația de alcool din sângele acestuia era peste limita legală. Accidentul rutier s-a soldat cu vătămarea numiților și -, care au suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 90, respectiv 80 de zile de îngrijiri medicale. Faptele săvârșite de către inculpat prezintă "in concreto" pericolul social al respectivelor infracțiuni, în condițiile în care valoarea alcoolemiei acestuia a fost peste limita legală, fiind de natură a produce efecte și a conduce la diminuarea reflexelor conducătorului auto, crescând riscul ca acesta să cauzeze un accident rutier, ceea ce s-a și întâmplat în speță, aspecte care au și condus la incriminarea de către legiuitor a acestor acte. Faptele inculpatului constituie infracțiuni de pericol și de rezultat, prin săvârșirea cărora s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, respectiv la dreptul persoanei la integritate corporală si sănătate.
Având in vedere faptul ca, de la data săvârșirii infracțiunii si până la judecarea prezentei cauze, legea în baza căreia a fost trimis în judecata inculpatul prin rechizitoriu a suferit modificări, in speța, art.79 al 1 inițial din OUG nr. 195/2002, a primit alt numar in reglementarea actuala, art. 87 al.1, iar cuantumul pedepselor a ramas nemodificat (1-5 ani închisoare), precum si faptul ca, continutul art. 79, fata de art. 87 al 1, luate in ansamblu, este mai favorabil inculpatului, prima instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.13 din
Cod PenalProcedând la stabilirea răspunderii penale, prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.Cod Penal pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, precum și faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine parțial sinceră.
În ceea ce priveșteacțiunea civilăexercitată în cadrul procesului penal, prima instanța a reținut următoarele:
Având în vedere că accidentul de circulație a cauzat părților vătămate leziuni, pentru vindecarea cărora s-au efectuat cheltuieli de spitalizare de către Spitalul Clinic Județean de Urgență T în cuantum de 4972.78 lei, pentru partea vătămata și de 3260.32 lei, pentru partea vătămată -, sume cu care această instituție s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând, totodată actualizarea lor (29 dos.) și depunând în acest sens foile de internare, deconturile de cheltuieli, scrisorile medicale și foile de observație privitoare la cele două părți vătămate, iar potrivit dispozițiilor art. 998.civ. orice persoană este datoare a repara prejudiciul ce l-a creat prin fapta sa, prima instanța, în baza art. 14 al.3 lit.b și art. 346 al.1 C.P.P. raportat la art. 998, art. 999.civ. a admis această acțiune civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 4972.78 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, actualizată în raport cu indicele de inflație de la data de 15.07.2005 ( ziua externării, când prejudiciul a devenit cert) și a sumei de 3260.32 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate -, actualizată în raport cu indicele de inflație de la data de 01.07.2005 ( ziua externării, când prejudiciul a devenit cert), până la data plății efective pentru cele două părți vătămate.
Judecătoria a mai observat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 55.000 lei, din care 35.000 lei reprezintă daune morale, iar 20.000 lei - daune materiale: cheltuieli cu tratamentul medical, analize, operație efectuată la Clinica Casa Austria-T, donatori de sânge plătiți, consultație prin serviciul maltez în Ungaria, cheltuieli de transport pentru cercetări la poliție și parchet, acțiuni recuperatorii la, o nouă operație pentru scoaterea tijei din canalul medular, tratament medicamentos, supraveghere prin medicul de familie, control clinico-radiologic, distrugerea îmbrăcămintei și a motocicletei, eliberarea pașaportului, iar partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.000 lei (52 dos.), din care 20.000 lei reprezintă daune morale, iar 15.000 lei - daune materiale: cheltuieli cu tratamentul medical, analize, operație efectuată la Clinica Casa Austria-T, donatori de sânge plătiți, grefă de piele, cheltuieli de transport pentru cercetări la poliție și parchet, acțiuni recuperatorii la și la Spitalul de recuperare neuropsihomotorie -jud. A, o nouă operație pentru scoaterea tijei din canalul medular, tratament medicamentos, supraveghere prin medicul de familie, control clinico-radiologic, distrugerea îmbrăcămintei, examinare la Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă nr.53/06.12.2005-prelungire a concediului medical cu 90 de zile, între 12.12.2005-12.03.2006.
Cât privește daunele materiale, continuă raționamentul primei instanțe, cele două părți civile au depus înscrisuri medicale la dosar, dar nu și înscrisuri care să ateste și efectuarea acestor cheltuieli și cuantumul lor, cu excepția celor două chitanțe de la filele 62 și 63 din dosar, care atestă plata contravalorii a 20 de ședințe de kinetoterapie și de masaj, efectuate de partea vătămată, în cuantum total de 1.800.000 lei vechi/180 ron; de asemenea, nu au fost propuși nici martori în dovedirea pretențiilor materiale solicitate,
Având in vedere modalitatea de soluționare a laturii penale, prima instanța a constatat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, singura discuție prezentând elementul referitor la prejudiciu. Pentru a fi antrenata aceasta răspundere, este necesar ca prejudiciul cauzat prin fapta ilicita sa fie determinat sau determinabil, astfel încât, prima instanța, prin probatoriul administrat in cauza să poată stabili cu certitudine întinderea exacta a prejudiciului. În speța, se poate vorbi despre un prejudiciu determinat atunci când ne referim la suferințele fizice si psihice cauzate părților vătămate și -, în urma producerii accidentului, suferințe care pot fi stabilite ca urmare a descrierii în certificatele medico-legale a leziunilor cauzate prin accident. În cererea de constituire de parte civilă părțile vătămate și - s-au limitat doar a indica cuantumul daunelor morale solicitate ca urmare a suferințelor psihice, fără, însă, a formula si un probatoriu pe baza căruia instanța să poată cuantifica întinderea despăgubirilor morale. În lipsa acestui probatoriu, prima instanța a avut in vedere atât hotărârile judecătorești anterioare prin care, în situații aproximativ similar, s-au acordat despăgubiri morale, cât si discuțiile purtate in literatura juridica, unde se apreciază în unanimitate că, în urma accidentelor de circulație se acorda pentru suferințele psihice si fizice daune morale, care, însă, trebuie apreciate atât in funcție de numărul de îngrijiri medicale necesare pentru refacere, cât și în funcție de persoana parții vătămate, vârsta acesteia, locul de pe corpul acesteia unde se afla leziunile, numărul și intensitatea intervențiilor medicale necesare pentru refacerea parții vătămate. De asemenea, acordarea despăgubirilor morale trebuie să reprezinte o justa si dreapta dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire fără just temei a acesteia.
Astfel, prima instanța a constatat că numitul și - aveau vârsta apropiată celei de 18 ani, că cei doi au suferit fracturi deschise de grade diferite la tibie, peroneu și femur stâng, traumatism craniocerebral, contuzie abdominală, șoc hemoragic și traumatic, două intervenții chirurgicale și două internări, una pentru implantarea tijei zavorata tibie și femur stâng și placă cu șurub radius și cubitus stâng, grefă și alta pentru extragerea acestora ( partea vătămată, conform raportului de constatare medico-legală de la 29 dos. fiind necesare 90 de zile de îngrijiri medicale și bilet de ieșire din spital, 139 dos.), respectiv două intervenții chirurgicale și două internări, una pentru implantarea tijei zavorata femur stâng și placă cu șurub radius și cubitus stâng, grefă și alta pentru extragerea acestora (partea vătămată -, conform raportului de constatare medico-legală de la 30 dos. fiind necesare 80 de zile de îngrijiri medicale și bilet de ieșire din spital, 140 dos.)
Față de aspectele menționate, prima instanța, în baza art. 14 al. 3 lit. b, al. 5 si art. 346 al. 1., raportat la art. 998.civ. art. 999.civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 180 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 35.000 lei, reprezentând daune morale și va respinge în rest pretențiile materiale ca nedovedite.
În baza art. 14 al.3 lit. b, al.5 si art. 346 al.1 C.P.P. raportat la art. 998.civ. art. 999.civ. prima instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă - a sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale și va respinge pretențiile materiale ca nedovedite.
Dat fiind cele mai sus reținute și ținând cont de faptul că petentul avea încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto, precum și prevederile art. 42 lit.d din Ordinul 3108/2004, unde se arată că în caz de vătămare corporală se au în vedere eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripților medicale), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prev. de reglementările în vigoare, prima instanța a constatat că repararea prejudiciului este garantată de asigurătorul SC SA B ( agenția de la T care a încheiat polița de asigurare neavând personalitate juridică) și a obligat acest asigurător alături de inculpat la plata prejudiciilor mai sus arătate către cele trei părți civile în limitele legale și contractuale.
Față de solicitarea apărătorului părților civile de a obliga inculpatul "în solidar" cu asiguratorul la plata despăgubirilor civile, prima instanța a respins această cerere, dat fiind faptul că, potrivit art.1041 civ. solidaritatea pasivă, fiind o excepție de la regula divizibilității obligațiilor civile, trebuie să fie prevăzută expres în contract sau în lege. Ori, Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, lege specială aplicabilă în speța de față, nu conține astfel de prevederi exprese, iar contractul cu atât mai puțin.
Împotriva sentinței primei instanțe au formulat apel inculpatul și societatea de asigurare Vienna Insurance.
Inculpatul nu a arătat motivele pentru care a înțeles să exercite calea de atac a apelului însă apărătorul acestuia, doamna avocat, a arătat, cu ocazia dezbaterii apelului în fond, că înțelege să critice hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat acesta.
Asigurătorul acestuia însă, a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond se impune a fi desființată atât sub aspectul obligării ei alături de inculpat cât și sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate.
În legătură cu primul motiv de apel se argumentează că obligarea societăți de asigurare Vienna Insurance la repararea prejudiciului alături de inculpat nu are un suport legal, și aceasta față de poziția pe care apelanta o are în procesul penal. Se menționează că ea nu poate fi obligată la despăgubiri, în cadrul procesului penal, deoarece nu este parte în cauză și este citată în dosar numai pentru a-i fi opozabilă hotărârea.
În ceea ce privește al doilea motiv, se apreciază că, față de împrejurările concrete ale cauzei și de dovezile depuse la dosar de cele două părți civile, cuantumul despăgubirilor la care instanța a dispus obligarea inculpatului este exagerat.
Prin DP nr. 70/A/11.02.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din Codul d e Procedură Penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul apelant, domiciliat în localitatea Român, nr. 529 B, jud. T, și de Societatea de Asigurare UNITA VIENNA INSURANCE, cu sediul în B, bd. -, nr.30, sector 1, împotriva sentintei penale nr. 2169 din 22.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelurile din prezentul dosar, a constatat că acestea sunt neîntemeiate, pentru motivele ce urmează a fi prezentate în continuare.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, tribunalul a reținut că în mod justificat prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului în producerea accidentului din data de 15.06.2005, a cărui victime au fost părțile civile și -. Astfel, așa cum rezultă din concluziile expertizei judiciare dispusă de instanța de judecată starea de pericol s-a creat ca urmare a trecerii autoturismului - 1310, condus de inculpat, pe contrasens.
Referitor la apărarea inculpatului, cum că partea civilă a fi pătruns pe sensul său de mers, în mod corect instanța de fond nu a primit-o deoarece expertul în specialitatea auto a arătat că, față de poziția finală a părții vătămate, locul în care aceasta a fost proiectată și leziunile suferite, ipoteza ce poate fi acceptată nu poate fi decât aceea a pătrunderii inculpatului pe contrasens. Expertul a mai apreciat că un impact care să determine proiectarea victimei la o distanță de circa 8 metri ( distanță calculată de la poziția finală la locul ipotetic al ciocnirii celor două vehicule în varianta propusă apărarea inculpatului ) ar fi avut drept urmare decesul acesteia.
Așa fiind, tribunalul a reținut că nu există dubii cu privire la vinovăția inculpatului în ceea ce privește producerea accidentului la fel cum este de evidentă și, de altfel, necontestată împrejurarea că în acel moment inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 80%o ( fila 56 dosar up ).
După stabilirea răspunderii penale a inculpatului instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin raportare la forma de vinovăție, atitudinea procesuală a inculpatului și lipsa antecedentelor penale, criterii instituite de art. 72 din codul penal.
Cu privire la latura civilă, deși atât inculpatul cât și asigurătorul au criticat soluția instanței sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, arătând că sumele de 35.000 lei, pentru, și 20.000 lei, pentru -, sunt exagerare, având în vedere multitudinea leziunilor constatate pe corpurile celor doi, pe care tribunalul nu le-a mai reluat în enumerare deoarece au fost pe larg descrise în cuprinsul certificatelor medico-legale de la filele 29 și 30 din dosarul de urmărire penală și al hotărârii primei instanțe, intervențiile chirurgicale la care au fost supuși cei doi, numărul mare de zile de îngrijiri medicale calculat de medicii legiști ( 90 în cazul părții civile și 80 în cazul părții civile - ), fără a ignora și vârsta celor în cauză, instanța de control a considerat că prima instanță a făcut o judicioasă apreciere a sumelor la care trebuie să fie obligat cel vinovat de producerea accidentului. Chiar dacă sumele stabilite de instanță sunt egale cu cele solicitate de părțile civile cu ocazia formulării pretențiilor lor pecuniare, tribunalul a considerat că acestea nu sunt exagerate ci, din contra, constituie o compensare echitabilă suferințelor fizice și psihice determinate de fapta ilicită a inculpatului.
În ceea ce privește primul motiv din apelul asigurătorului, tribunalul a considerat că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea de asigurător a apelantei Vienna Insurance, derivată din polița de asigurare obligatorie cu nr. -/06.04.2005 ( fila 50 dosar urmărire penală) și a dispus obligarea acesteia alături de inculpat, în baza raporturilor contractuale stabilite între cei doi, la plata despăgubirilor civile.
Este adevărat că legislația românească nu reglementează răspunderea asigurătorului " alături " de inculpat, însă chiar și în lipsa unei astfel de sintagme din reglementările din domeniul asigurărilor, asigurătorul trebuie să repare prejudiciul cauzat prin fapta ilicită a celui asigurat, căci aceasta este rațiunea pentru care s-a instituit obligativitatea încheierii acestui tip de asigurare. Cu alte cuvinte, nu prezintă importanță formula utilizată în concret de judecătorul cauzei ci faptul că acesta a constatat că, în anumite limite legale și/sau contractuale, repararea prejudiciului se realizează de către asigurător.
Pentru acestea motive, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, ambele apeluri au fost respinse și s-a dispus obligarea apelanților la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul și asiguratorul UNITA VIENNA INSURANCE SA
Asigurătorul UNITA VIENNA INSURANCE SA B, a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile, în sensul obligării societății de asigurări la despăgubiri civile alături de inculpat, apreciind că despăgubirile civile constând în daune materiale și morale, trebuie stabilite în procesul penal exclusiv în sarcina inculpatului, soluția pronunțată în cauză fiindu-i opozabilă asigurătorului.
Hotărârea, de asemenea, a fost criticată și sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate părților civile și -, care au fost apreciate ca fiind exagerate, solicitându-se diminuarea lor.
Inculpatul și-a motivat recursul doar sub aspectul soluționării laturii civile solicitând reducerea daunelor morale acordate părților civile.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către inculpatul și asiguratorul UNITA VIENNA INSURANCE SA B, sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, instanța constată că, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății pe baza probelor administrate în cauză dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în forma prev.de art.184 alin.2,4 Cod Penal, respectiv infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, în forma prev.de art.79 alin.1 din OUG.195/2002, cu aplicarea art.13 Cod Penal, încadrarea juridică a faptelor fiind cea legală, iar dozarea pedepsei s-a făcut cu respectarea condițiilor prevăzute de art.72 Cod Penal, privind individualizarea judiciară a pedepselor.
În mod just s-a apreciat, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prev.de art.81 Cod Penal, în sensul că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei rezultante de 1 an închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorie.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, contestate atât de către inculpat cât și de către asigurător în motivele de recurs, Curtea constată că acțiunile civile exercitate în cauză au fost corect soluționate, în sensul că inculpatul a fost obligat alături de asigurător la repararea daunelor materiale și morale suferite de părțile civile, și -, luând în considerare leziunile suferite și intervențiile chirurgicale care au urmat accidentul de circulație produs de către inculpat, numărul de îngrijiri medicale a părților civile și rezultatul produs de faptele culpabile ale inculpatului, ca urmare a nerespectării normelor legale privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile, în speță daunele morale acordate celor două părți civile, instanța apreciază ca fiind juste raportat la rezultatul produs prin fapta culpabilă a inculpatului, ca urmare a nerespectării normelor legale privind circulația pe drumurile publice, sumele acordate în cuantum de 35.000 respectiv 20.000 lei, reprezentând un pretium dolores corect, o sumă care să compenseze suferința fizică și psihică cauzată ca urmare a leziunilor produse celor două părți civile, de accidentul de circulație produs din vina inculpatului.
Instanța apreciază că sunt corect atât sumele acordate părților civile cât și modalitatea de obligare a inculpatului alături de asigurător, aceasta din urmă fiind obligată să repare prejudiciul cauzat prin fapta ilicită a persoanei asigurate, aceasta fiind și rațiunea încheierii contractelor de asigurare.
Neexistând motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și asigurătorul UNITA VIENNA INSURANCE SA
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 pș Cod Penal și art.193 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal, respinge ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul și asiguratorul UNITA VIENNA INSURANCE SA împotriva deciziei penale nr.70/A/11.02.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul și asiguratorul la câte 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art.193 p Cod Penal obligă inculpatul să plătească părților civile iu și - câte 250 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 26 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
Red: GB
Dact: 2 exempl/30 Mai 2008
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
