Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 587/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 587
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina președinte secție
- -
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul SC -Reasigurare, împotriva deciziei penale nr. 309/A/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat: recurentul inculpat asistat de av., apărător ales, consilier juridic pentru recurent SC Reasigurare - SA Sucursala B și intimata SC Reasigurare - SA Sucursala G, lipsă fiind intimații-părți civile și intimata - parte responsabilă civilmente.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru inculpat, depune la dosar motive de recurs și un extras dintr-o lucrare tehnică cu privire la traficul pe drumul național prevăzut cu o singură bandă curentă și acostamentul lat de 2,50. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului și reprezentantul societății de asigurare, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, în temeiul art. 3859pct.18 Cod pr.penală solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și în temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cod pr.penală raportat la art. 10 lit.a Cod pr.penală să se dispună achitarea inculpatului, apreciind că cele două instanțe au dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză, fapt a dus la condamnarea inculpatului.
În susținerea motivelor de recurs arată că din ansamblu probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală dar mai ales în faza de cercetare judecătorească rezultă fără echivoc că inculpatul nu a încălcat dispozițiile legale și nu a avut nicio contribuție la producerea accidentului.
Astfel, s-a reținut că inculpatul a semnalizat ui condus de martorul intenția de a-l depăși iar acesta, la rândul său, a semnalizat că poate efectua manevra de depășire. În atare situație, inculpatul s-a angajat în depășire, său depășind axul drumului cu 1,2-1,5. Acest aspect rezultă atât din declarația martorului cât și din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Din raportul de expertiză și constatările făcute la fața locului, având în vedere și poziția urmelor de frânare se poate desprinde concluzia că la momentul depășirii, condus de se afla la o distanță de aproximativ 1 de marginea drumului, având în vedere lățimea unui autotren de 2,5 cât și distanța ce se lasă uzual între mașini în momentul depășirii de 1-1,5, dar și lățimea drumului în porțiunea respectivă de 2,5+ 3,5= 6. Astfel rezultă la momentul depășirii condus de inculpat depășise axul drumului cu maxim 1,5. În nici un caz, apreciază că, nu se poate susține ipoteza că inculpatul ar fi revenit brusc pe sensul său de mers deoarece în acest caz urmele de frânare nu ar mai fi fost paralele cu axul drumului iar impactul cu condus de ar fi fost violent, având în vedere pretinsa poziție unghiulară a celor două mașini. Mai mult, solicită a se avea în vedere și faptul că martorul aflat în mașina ce rula în spatele mașinii victimei nu a remarcat ca inculpatului să le fi ocupat de circulație.
Tot din probatorii rezultă că victima rula cu o viteză de 138 km/, iar în momentul efectuării manevrei de depășire, între inculpatului și mașina condusă de victimă distanța era de 163.
Față de cele expuse, apreciază că părăsirea sensului de mers și intrarea în șanț a autoturismului victimei nu se datorează manevrei de depășire inițiate de inculpat ci faptului că victima rula cu o viteză mult peste limita legală și a efectuat o manevră dreapta, fără nicio justificare.
În situația în care instanța va trece peste această apărare, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod pr.penală, solicită achitarea inculpatului deoarece pentru a exista o infracțiune trebuie să existe o legătură de cauzalitate între urmarea imediată și acțiunea inculpatului, această legătură constituindu-se ca element al laturii obiective a infracțiunii. Ori, din raportul de expertiză și probele administrate în cauză rezultă foarte clar că nu există nicio legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului (inițierea manevrei de depășire și urmarea imediată- decesul victimei). Chiar dacă s-ar considera că intrarea autoturismului victimei în șanț se datorează acțiunii inculpatului nicio acțiune a acestuia nu justifică ieșirea din șanț și producerea accidentului. Astfel, autoturismul victimei a intrat în șanț la o distanță foarte mare față de inculpatului și în mod absolut inexplicabil nu frânează și nu se oprește în condițiile în care în care prin șanț s-a deplasat 50-55, după care iese din șanț pe șosea, unde derapează și cu partea laterală intră în condus de inculpat, producându-se astfel accidentul.
Mai solicită a se avea în vedere că victima nu purta centura de siguranță și în general nu avea o conduită corectă în trafic, din evidențele poliției rezultând că anterior a mai avut șapte accidente rutiere.
Consilier juridic, pentru asigurator arată că SC SA a fost obligată la plata unor despăgubiri colosale pentru o lună de spitalizare a victimei, fără ca la dosar să existe acte care să justifice o asemenea sumă. La dosarul tribunalului s-a depus o singură adresă de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. I prin care se arată că se constituie parte civilă cu suma de 94.449,72 RON, această adresă nefiind însoțită de nicio anexă lămuritoare sau de foia de observație clinică.
La solicitarea instanței, reprezentantul societății de asigurări, arată că la instanța de fond nu s-a solicitat nicio probă care să combată suma solicitată de partea civilă, iar la instanța de apel s-a apreciat că este o greșeală la nivel informatic, având în vedere denominarea. S-a solicitat totuși să se verifice dacă suma solicitată este reală, însă partea civilă nu a venit cu nicio probă care să susțină pretențiile civile.
Apreciază că pentru constituirea de parte civilă în procesul penal, este absolut necesar să se administreze în concret dovezi, iar instanța de judecată, în virtutea rolului activ,nu trebuie să se limiteze în a recunoaște pretențiile părții cale le invocă doar dacă sunt scrise, enumerate fără a avea însă un fundament probator.
În consecință, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua probe cu privire la despăgubirile civile solicitate.
Pe latură penală, arată că s-a reținut doar vinovăția inculpatului, fără se ține cont și de viteza cu care rula victima. Solicită a se admite și recursul formulat de inculpat.
Avocat, având cuvântul cu privire la recursul formulat de asigurator, arată că este de acord cu acesta întrucât o simplă adresă nu reprezintă o probă dacă nu este susținută și de acte justificative.
Reprezentantul parchetului arată că în mod corect instanța de fond a reținut că există legătură de cauzalitate între depășirea efectuată de inculpat și accident, întrucât prin manevra efectuată, acesta a pătruns pe contrasens cu 1,2, ceea ce a creat o stare de pericol victimei.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al.2 Cod penal și este probată cu procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșele fotografice, raportul de constatare medico legală, raportul de expertiză tehnică și declarațiile martorilor.
În consecință, apreciază că recursul inculpatului este nefondat.
Cu privire la recursul formulat de asigurator, arată că partea civilă a depus la dosar nu numai o adresă ci și un decont privind cheltuielile de spitalizare și în acest sens solicită a se avea în vedere filele 53-55 ds. și filele 67-70 ds. apel.
Solicită a se respinge ambele recursuri și să se dispună obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul arată că nu se face vinovat de producerea accidentului și își însușește concluziile puse de apărător.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Prin sentința penală nr.10 din 28.01.2008, pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.178 al.2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c și 76 lit.d Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 14.03.1968 în com. jud. G, domiciliat în comuna,-, -.2,.II,.17, jud.I, cetățean român, 10 clase și școala profesională, satisfăcut stagiul militar, soldat, căsătorit, 1 copil minor, salariat SC "" SRL, fără antecedente penale, CNP--, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă,la pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 Cod penal, s-a stabilit termen de încercare 2 ani și 7 luni.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a, b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 al.2 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală și 998 Cod civil, s-a constatat că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.313 din Lg.96.006, a fost obligat asigurătorul SC Reasigurare SA - Sucursala G, să plătească părților civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. I suma de 94.449,72 RON, iar Serviciului de Ambulanță B, suma de 229,9 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare și respectiv de transport cu ambulanța.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales la instanță.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 200 lei, din care 40 lei Ministerului Public și 160 lei Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 18.04.2006, inculpatul se deplasa cu autoturismul IVECO, cu nr.-, proprietatea SC SRL G, dinspre direcția B - spre R, urmând să ajungă la V
În satul, com. -B a ajuns din urmă tirul autotren cu nr.de înmatriculare -, condus de.
Inculpatul a semnalizat intenția de depășire, iar a încercat să treacă pe de siguranță. Inculpatul nu a așteptat ca din față să-i creeze spațiul pe același sens, ci a pătruns pe sensul opus de mers R-B, ocupând cu 1,2 de circulație de lângă axul drumului.
condus de inculpat avea o lungime de 21 metri și o lățime de 2,5 metri, iar condus de avea o lungime de 16,4 metri și o lățime de 2,5 metri.
Inculpatul s-a angajat în această depășire deși nu avea timpul necesar de aoe fectua în bune condiții și fără a pune în pericol circulația din sens opus.
Din direcția R-B pe a II-a de lângă axul drumului circula victima, care conducea autoturismul marca " ", cu nr. de înmatriculare -, care se afla la o distanță de 163,7 metri, când inculpatul a intrat cu autoturismul pe acesteia de mers, creând astfel pericolul unui impact.
În aceste condiții victima a virat brusc dreapta dar având viteză a intrat pe acostament și de aici cu roțile din dreapta în șanț și a parcurs o distanță de aproximativ 43 metri.
pericolul creat, și de frică să nu se răstoarne în șanț, victima a frânat autoturismul și a virat brusc stânga pentru a ieși din șanț, iar când a ieșit s-a răsturnat, determinând poziționarea autoturismului perpendicular pe șosea și derapând pe o distanță de 45, s-a izbit cu partea laterală dreapta de partea frontală stânga a autotractorului condus de inculpat.
Din impact, autoturismul victimei a fost rotit și proiectat pe partea, ajungând din nou în șanț, cu fața spre B, iar racordurile de aer ale instalației de frânare de la autotractorului inculpatului s-au rupt, motiv pentru care roțile autotractorului s-au blocat și acesta și-a continuat deplasarea 45, după care s-a oprit pe sensul opus de mers, de siguranță R-
În momentul în care inculpatul a observat pericolul a tras de volan dreapta intrând în coliziune cu condus de, care nu se retrăsese în totalitate pe de siguranță.
Victima a suferit multiple leziuni, fiind internată la Spitalul de Urgență "Sf. "I, în perioada 18.04.2006 - 29.05.2006, când a decedat.
Locul impactului a fost situat la 90 cm de axul drumului, pe sensul R-B - sensul de mers al victimei, respectiv la 33,3 de partea din spate a autotractorului condus de inculpat și la 14 de partea din față a autotractorului victimei.
Raportul de expertiză tehnică auto, arătat că autotractorul condus de inculpat avea o viteză de 88 km la oră, iar autoturismul victimei 138 km/ față de limita legală de 100 km/.
Față de schița locului accidentului, procesul verbal de cercetare la fața locului și suplimentul la raportul de expertiză, a rezultat că inculpatul putea evita accidentul dacă nu se angaja într-o depășire periculoasă, neținând cont că din sens opus se apropiau autovehicule și depășind axul drumului punând în pericol circulația din sens opus.
Raportul de expertiză a concluzionat că și victima putea evita accidentul dacă circula cu viteză legală și nu efectua manevra de viraj brusc dreapta și că victima nu avea centura de siguranță pusă.
S-a apreciat că viteza cu care circula victima nu a influențat în nici un fel producerea accidentului, starea de pericol fiind creată de inculpat datorită manevrei acestuia.
La urmărirea penală, inculpatul a declarat la data de 28.04.2006, că circula dinspre B spre R, iar în față circula cu viteză mică un. După ce l-a semnalizat cu farurile acest a trecut pe de siguranță lăsându-i loc pentru depășire. A început depășirea și a depășit "axul ce desparte cele două sensuri de mers".
La un moment dat, a văzut în timp ce efectua depășirea, că se apropia un autoturism Jeep, care circula atât pe sensul de mers cât și pe sensul de siguranță. În continuare, conducătorul a tras de volan dreapta și a intrat cu roțile în șanțul din dreapta a sensului de mers R-B, parcurgând o distanță ce "nu o pot aprecia" după care a revenit pe carosabil săltându-se în sus și pătrunzând pe carosabil. A mai arătat inculpatul că în acel moment când a ieșit din șanț crede că a pierdut controlul volanului, întrucât s-a răsturnat și s-a izbit cu partea dreaptă în partea sa față. În momentul premergător impactului pentru a-l evita a tras de volan dreapta agățându-se de remorca -ului pe care-l depășea.
La data de 06.10.2006, audiat fiind (fila 73 dosar urmărire penală), inculpatul a declarat că a ajuns din urmă un, care circula pe de mers. Întrucât inculpatul circula cu viteză superioară, i-a făcut semn cu farurile,iar acel conducător de, a semnalizat dreapta, inculpatul înțelegând că poate efectua depășirea. A mai arătat inculpatul că s-a asigurat că din față nu se apropie nici un autovehicul, dar la circa 500 pe contra sens a observat o autoutilitară care circula pe R- Considerând că are timp și spațiu suficient pentru a efectua manevra a trecut la depășirea -ului.
A mai declarat că în acel moment a observat că pe de mers dinspre R se apropia un autoturism Jeep, care circula cu viteză mare,iar șoferul acestuia, a virat dreapta, intrând în derapaj și ulterior cu roțile din dreapta în șanț, aici a parcurs o distanță, după care brusc a ieșit, îndreptându-se spre el. În acel moment a tras de volan dreapta, pentru a evita impactul și a intrat în coliziune cu -ul pe care-l depășea.
Fiind audiat la instanță, la termenul din 16.04.2007, inculpatul a declarat că în fața sa se afla un, care circula J pe de siguranță și J pe cealaltă bandă. După ce a semnalizat, tirul "i-a făcut loc",iar la o distanță de 250-300, a văzut că din direcție opusă circula un autoturism care a derapat, a mers prin șanț, s-a întors, victima a tras de volan stânga pentru a reveni pe șosea și atunci autoturismul s-a rotit și s-a izbit cu partea dreaptă în partea a autovehiculului pe care-l conducea. Din cauza impactului, s-a rupt instalația de frânare. "În acel moment, a mai arătat inculpatul, "am fost lovit de tirul" pe care l-am depășit și am rămas fără frâne, iar roțile s-au blocat.
Inculpatul a mai arătat că "nu a intrat" mult pe sensul de mers al victimei,susținând că"Eu am semnalizat depășirea" tirului de la 30 distanță, iar când s-a angajat în depășire tirul se afla cu roțile pe linia care desparte linia de mers - trecuse pe de siguranță. "Am trecut axul șoselei cu vreo 50 cm", pentru a nu acroșa tirul întrucâtbenzile nu sunt egale",a mai declarat inculpatul.
Instanța de fond remarcat faptul că inculpatul a relatat că "în momentul când a văzut mașina" victimei circulând din sens opus,a frânat, "dar nu am acroșat tiruldin dreapta mea".Totodată,acesta a apreciat că locul impactului a fost pe sensul B-R și nu pe sensul opus.
In raport de cele arătate,instanța de fond a constatat contradicția între această declarație și celelalte date de inculpat la urmărirea penală, constatările din raportul de expertiză,precum și cercetarea la fața locului.
Martorul, audiat la urmărirea penală la data de 18.04.2006 a relatat că la data săvârșirii infracțiunii, circula pe de mers și a observat un în spatele său care intenționa să-l depășească. Văzând acest lucru "am trecut pe de siguranță circulând cu roțile din dreapta la circa 40- 50 cm de marginea șoselei".
Când tirul din spate (condus de inculpat) a început să-l depășească ajungând aproape de mijlocul tirului său, a observat un jeep, care circula din sens opus, și care a început să facă fandări pe șosea, și a virat spre de siguranță intrând cu roțile din dreapta în șanț, după care a revenit pe șosea și a intrat în impact cu tirul. In această situație, inculpatul vrând să evite impactul cu, a virat dreapta, intrând cu cabina în partea de mijloc a tirului, condus de
martor. De asemenea, martorul a mai arătat că " impactul a tras de volan dreapta pe acostament, parcurgând aproximativ 15-20 după care a oprit".
La instanță același martor a declarat că circula pe de rezervă iar inculpatul pe dinspre axul drumului,iar în momentul în care a fost depășit de inculpat, circula tot pe de rezervă și s-a încadrat perfect pe pe care circula" și "nu a intrat cu autovehiculul pe cealaltă nici un pic". Martorul a mai arătat că inculpatul a semnalizat pentru că depășea axul drumului dar nu știe cu cât. Martorul a arătat că nu a virat dreapta când a fost semnalizat de inculpat și nu a declarat la urmărirea penală că în momentul în care a fost semnalizat de inculpat a virat stânga sau dreapta ci "a circulat drept". Martorul a mai arătat că circula pe de lângă șanț. Deși martorul a arătat că își menține declarația dată la urmărirea penală, cele precizate în declarația din fața instanței, au fost considerate de către instanța de fond, ca fiind în contradicție cu declarația dată în ziua producerii accidentului dar și cu constatările raportului de expertiză și chiar cu declarațiile inculpatului.
S-a mai reținut că martora, audiată la urmărirea penală (fila 58), la 11.05.2006 a arătat că se deplasa cu autoutilitara - spre La un moment dat a observat în față la 100 un autoturism, care circula "foarte aproape" de marginea părții carosabile, după care nu și-a dat seama din ce motiv, a virat stânga intrând în derapaj izbindu-se de un după care a fost proiectat în șanțul din dreapta pe direcția R-B, nu poate preciza unde a avut loc impactul dintre cele două autovehicule.
In fața instanței de judecată, fiind audiată la data de 19.02.2007 (fila 27), aceeași martoră a arătat că circula la câțiva metri de mașina victimei și a observat la un moment dat că mașina "a mers prin șanț", "a zburat" și a intrat în mașina condusă de inculpat.
Martora a arătat că "crede că inculpatul circula pe lui de mers și a încercat să o evite, nu a văzut exact, și nu a văzut nici poziția tirului. Nu a sesizat dacă tirul inculpatului a depășit sau nu celălalt.
La final martora a declarat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale.
Instanța de fond a arătat că în pronunțarea soluției, avut în vedere relatările martorilor făcute la urmărirea penală, prezentarea evenimentului fiind
mai fidelă realității, având în vedere că în această fază,declarațiile au fost date imediat după producerea accidentului.
De asemenea, s-a mai reținut că martorul a relatat la urmărirea penală (la data de 11.05.2006, fila 59) că la data săvârșirii infracțiunii circula pe direcția I-B,iar în localitatea Itești a observat în fața sa la aproximativ 100 un autoturism care la un moment dat a virat stânga dar nu știe din ce motiv intrând în derapaj, acel autoturism s-a izbit de tirul condus de inculpat, după care a fost proiectat în șanțul din dreapta, direcția -
Fiind audiat la instanță la data de 19.02.2007 (fila 28),același martor a relatat că a observat o mașină în față, care a sărit "din șanț" în diagonală și s-a lovit frontal de partea a tirului condus de inculpat, după care s-a răsucit și s-a dus din nou în șanțul din care a sărit. În fața inculpatului mai circula un. " erau unul în spatele celuilalt".A mai declarat că nu știe dacă în momentul impactului, inculpatul intenționa să depășească celălalt, iar distanța dintre el și mașina victimei era destul de mare de 70-100.
Susținerile apărătorului inculpatului că manevra dreapta și intrarea în șanț a victimei nu s-au datorat manevrei de depășire inițiate de inculpat ci, mai degrabă unei neglijențe în conducere manifestată de victimă - vorbit la telefon, schimbarea postului de radio, luarea unei hârtii,au fost apreciate de către instanța de fond, ca simple presupuneri ale acestuia, neprobate însă.
Stabilindu-se vinovăția inculpatului, Judecătoria Buhuși,a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii și s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, în cauză fiind îndeplinite condițiile art.81 din Codul penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, instanța, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală și 998 Cod civil, constând că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Victima a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență I, în perioada 18.04.2006-29.05.2006, la secția de chirurgie generală III, cuantumul cheltuielilor de spitalizare fiind de 94.449,72 lei, sumă cu care partea civilă Spitalul Sf., s-a constituit parte civilă.
De asemenea, Serviciul de Ambulanță B s-a constituit parte civilă cu suma de 229,9 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport cu ambulanța, ale victimei.
Instanța a obligat asigurătorul SC de Reasigurare SA, Sucursala G, la plata despăgubirilor civile către părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. I și Serviciul de Ambulanță
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpatul, fără o motivare scrisă și asigurătorul SC Reasigurare SA - Sucursala
Oral, în fața instanței, personal și prin apărător, apelantul-inculpat a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, avându-se în vedere probele existente la dosar. A considerat că în cauză a fost culpa exclusivă a victimei, care la un moment dat a părăsit carosabilul, după care a făcut o manevră de revenire, astfel că impactul nu a mai putut fi evitat.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar pe fond achitarea sa.
Apelantul-asigurător a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul soluționării laturii civile, considerând că suma la care a fost obligat către Spitalul Clinic de Urgență Sf. I este exagerată.
A solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale apelate sub acest aspect.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și din oficiu, constatat că apelurile sunt nefondate,motiv pentru care le-a respins ca atare,prin decizia penală nr.309/A din 19 iunie 2008,constatând că instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză pe baza cărora, în mod corect, a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului.
A reținut în esență că,ignorând condițiile concrete în care se circula pe drumul E/85, inculpatul s-a angajat în depășire, deși nu avea timpul necesar de aoe fectua în bune condiții, deci fără a pune în pericol circulația din sens opus.
Astfel, pe sensul R-B, pe de circulație de lângă axul drumului, circula victima, la volanul autoturismului marca " ", cu număr de înmatriculare -, care se afla la o distanță de 163,7 când autotractorul condus de inculpat a intrat pe sa de mers, creând pericolul unui impact.
În aceste condiții, victima a virat brusc dreapta, dar din cauza vitezei a intrat pe acostament, iar de aici cu roțile pe marginea șanțului.
Văzând pericolul creat, inculpatul a virat mult dreapta și a frânat, intrând însă în coliziune cu condus de, care nu reușise să se retragă în totalitate pe de siguranță.
Ajungând cu roțile în șanț, victima a frânat autovehiculul pe care îl conducea, urmele măsurând 50,5, după care, pentru a se redresa pe carosabil, a virat brusc spre stânga, manevră care a determinat poziționarea autovehiculului perpendicular pe șosea, acesta derapând pe o distanță de 45, izbindu-se apoi cu partea laterală dreaptă în partea frontală a autotractorului condus de inculpat.
Din impact, autoturismul victimei a fost rotit și proiectat în partea, ajungând din nou în șanțul drumului, cu fața spre direcția B, iar racordurile de aer ale instalației de frânare de la autotractor s-au rupt.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de către asigurător, Tribunalul a considera că și acesta este neîntemeiat, avându-se în vedere adresa trimisă de Spitalul Clinic de Urgență Sf. I, atât în cursul urmăririi penale cât și instanței de apel, prin care a arătat în mod clar și detaliat suma ce a fost necesară pe timpul spitalizării victimei accidentului.
Împotriva deciziei, în termen legal au declarat recurs inculpatul și asigurătorul,ambele fiind motivate în scris,reiterându-se aceleași motive care au fost invocate și în apel.
Astfel, inculpatul a criticat cele două hotărâri anterioare,pentru netemeinicie, arătând că în raport de probele administrate în cauză,respectiv declarațiile martorilor oculari și expertiza tehnică auto,se impune achitarea întrucât nu are nici o culpă în producerea accidentului în urma căruia a decedat o persoană,susținând că condu de el nu a depășit axul drumului cu mai mult de 1,5 metri în momentul inițierii depășirii tirului,iar în momentul impactului cu mașina victimei,depășirea axului drumului era neglijabilă. A mai susținut că în acest context, părăsirea sensului de mers și intrarea în șanț a autoturismului victimei,nu s-a datorat manevrei de depășire inițiată de el,încât consideră că nu a încălcat nici o regulă de circulație.
Totodată,inculpatul a arătat că în cauza dedusă judecății nu există o legătură de cauzalitate între urmarea imediată și acțiunea sa,iar în lipsa acesteia, lipsește și infracțiunea. Dezvoltând această apărare, a susținut că dacă victima ar fi conștientizat un pericol venit din partea ui condus de el,ar fi continuat deplasarea prin șanț sau ar fi tras de volan în dreapta,putând să ajungă în câmp,unde s-ar fi oprit.
A concluzionat că accidentul s-a produs din cauza victimei,care a încălcat normele legale de circulație, având o viteză excesivă și nu a purtat centura de siguranță,care ar fi atenuat cu mult leziunile produse.
La rândul său, asigurătorul a criticat cele două hotărâri anterioare,pe motiv că au acordat despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență "Sf." într-un cuantum excesiv,fără ca această unitate spitalicească să facă dovada pretențiilor pretinse.
Instanța de control judiciar,examinând în temeiul art.385/14 Cod procedură penală,hotărârea atacată,pe baza actelor și lucrărilor cauzei,în raport de motivele de recurs,cât și din oficiu conf.art.385/9 alin.3 Cod pr.penală,constată că aceasta este temeinică și legală.
Astfel, în cauză,pe baza probelor administrate, s-a reținut o situație de fapt corectă,dându-se faptei comise de către inculpat, o încadrare juridică legală. Constatându-se vinovăția inculpatului și ținând seama de criterii de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante,inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă sub
limita minimă stabilită prin norma de încriminare,aptă pentru reeducarea acestuia,a cărei executare a fost suspendată.
Curtea apreciază că în cauză există legătură de cauzalitate între depășirea efectuată de inculpat și accident, întrucât prin manevra efectuată de inculpat, acesta a pătruns pe contrasens cu 1,2, s-a a creat o stare de pericol pentru victimă,care circula din sens opus. De asemenea nu trebuie ignorat nici faptul că inculpatul consumase băuturi alcoolice,acest fapt fiind de natură a afecta reflexele și a diminua aprecierea consecințelor atunci când s-a angajat în depășirea unui alt autovehicul, tot de mari dimensiuni, în condițiile existenței doar a unei benzi de circulație pe fiecare sens de mers,aspect confirmat prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie,aflat la fila 37 dosar urmărire penală și din care rezultat o alcoolemie de 0,70 gr și respectiv 0,20 g.
Rezultă din dosar că inculpatul, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, a susținut faptul că a intrat în depășirea tirului din fața sa, care circula cu viteză redusă, că acesta i-a făcut loc trecând pe de siguranță, însă în momentul depășirii a trecut cu puțin axul drumului, considerând astfel că nu a pus în pericol circulația celorlalte autovehicule.
Totodată a considerat că deraparea mașinii în care se afla victima nu s-a datorat manevrei de depășire, ci acțiunii acesteia care, probabil, a pierdut controlul mașinii din cu totul alte motive.
Și instanța de control judiciar, ca și instanțele anterioare a considerat că aceste aspecte expuse de către inculpat nu pot fi reținute în apărare, întrucât ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii penale sau cel puțin a atenua impactul acestor consecințe.
Astfel, împrejurarea că unele susțineri ale inculpatului nu sunt reale este dovedită,pe de o parte, de faptul că însăși declarațiile sale cuprind elemente contradictorii de la o fază procesuală la alta (spre exemplu, în cursul urmăririi penale, arată că a intrat în dreapta tiruluitrecând de axul ce despărțea cele două sensuri de mers,iar când a văzut mașina victimei pe sensul opus, a tras de volan dreaptași a intrat în coliziune cu tirul pe care îl depășea, pentru ca la data de 16.04.2007, când a fost audiat la instanță, să declare că în momentul depășirii a trecut de axul drumuluidoar cu 50 cm, iar când a văzut mașina din față a frânatînsă nu a acroșat tirul din dreapta sa),iar de pe altă parte,prin aceea că apărările sale sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că autotractorul condus de inculpat avea o viteză, conform diagramei tahograf, de 88 km/ (față de limita maximă de 90 km/), iar autoturismul "" - avea o viteză de 138 km/ (față de limita maximă de 100 km/).
Având în vedere schița locului accidentului și procesul verbal încheiat cu prilejul efectuării cercetării la fața locului, precum și suplimentul la raportul de expertiză, cu schițele care reflectă dinamica producerii accidentului, rezultă că inculpatul putea evita accidentul dacă nu se angaja într-o depășire periculoasă, în condițiile în care din sens opus se apropiau mai multe autovehicule și a depășit axul drumului, intrând total pe sensul opus.
Mai mult, nici unul din martorii oculari, audiați atât în cursul urmăririi penale cât și la instanță, nu au putut indica cu certitudine locul impactului celor două autovehicule, respectiv dacă acesta s-a produs pe de mers a inculpatului sau de mers a victimei.
Acest aspect a fost lămurit în cursul urmăririi penale tot de către expertiza tehnică, în sensul că impactul s-a produs în locul de unde apare a doua urmă de frână. Aici și- schimbat și direcția de deplasare spre acostamentul din dreapta, locul impactului fiind localizat la 0,9 metri de axa drumului, respectiv 5,1 metri de acostamentul din stânga.
In raport de cele arătate mai sus, recursul inculpatului apare ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de către asigurător, Curtea consideră că și acesta este neîntemeiat, avându-se în vedere adresa trimisă de Spitalul Clinic de Urgență Sf. I, atât la urmărirea penală cât și instanței de apel, prin care a arătat în mod clar și detaliat suma ce a fost necesară pe timpul spitalizării victimei accidentului, respectiv 94.440,72 lei RON, sumă ce reprezintă analize medicale, materiale consumate, medicație adecvată, proceduri medicale și tarif spitalizare.Ca atare, partea civilă susmenționată a justificat cuantumul prejudiciului solicitat și nu există nici un motiv ca acesta să nu fie acordat în întregime.
Față de cele arătate și cum nu a fost identificat nici un alt motiv, care analizat din oficiu să ducă la casarea deciziei atacate, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, cele două recursuri vor fi respinse ca nefondate.
Se va lua act că inculpatul recurent a fost asistat de apărător ales.
Urmare respingerii recursurilor,cei doi recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare în baza dispozițiilor art.192 aliniat 2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul Societatea Comercială de - reasigurare - Sucursala B, împotriva deciziei penale nr. 309/A din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală, obligă recurenții să plătească statului câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 09 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina
GREFIER
Red.
Red. D/
Red.
Tehnored.
Ex.2
16/17.10.2008
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina
