Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 590/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 590
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina președinte secție
- -
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr. 240 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru inculpatul avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod pr.penală solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al.1- 2o9 al.1 lit.g,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
În susținerea motivelor de recurs, arată că hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice cu privire la achitarea în temeiul art. 10 lit.c Cod pr.penală a inculpatului, întrucât în cauză se impune a se dispune condamnarea acestuia, deoarece probele administrate au dovedit cu certitudine că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa.
Astfel, instanțele au pronunțat achitarea inculpatului, considerând că nu sunt probe suficiente, iar expertiza dactiloscopică, în lipsa vreunui martor ocular nu este în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție.
Această motivare este absolut nejustificată, atâta timp cât vinovăția inculpatului s-a stabilit pe baza unei probe științifice, eventuala declarație a vreunui martor care să-l fi văzut pe inculpat în com., așa cum a motivat instanța de fond nu ar fi fost relevantă și esențială în cauză.
Din raportul de expertiză dactiloscopică rezultă că între urmele prelevate de la fața locului și impresiunile digito-palmare ale inculpatului, aflate în evidență, s-au identificat 12 elemente caracteristice coincidente de identificare.
Deși valabilitatea actelor procedurale efectuate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și raportul de constatare tehnico-științific dactiloscopic nu au fost contestate, instanța de fond nu a motivat de ce a înlăturat aceste probe.
Mai mult, declarația inculpatului nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar și de altfel acesta nici nu a putut demonstra unde se afla în seara comiterii faptei.
Față de aceste aspecte, apreciază că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna părții civile SC SRL, fapt pentru care solicită condamnarea sa.
Avocat, pentru inculpat, arată că în cauza de față parchetul nu s-a folosit de probe certe, ci doar de prezumții. Faptul că inculpatul este recidivist și că ar fi comis și alte infracțiuni de furt pe raza comunei nu poate forma automat convingerea că ar fi săvârșit și această faptă. Mai mult, acesta nu este obligat să demonstreze ce a făcut în seara respectivă, el beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Solicită respingerea recursului și să se dispună plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2595/4.12.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar penal nr- s-a dispus în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 27.04.1075 în mun. B, cetățean român studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în com., sat, jud. B, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În baza art. 14 și 346 alin. 3.C.P.P. s-a respins acțiunea civilă formulată de către partea vătămată ca inadmisibilă.
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului d e Justiție a sumei de 00 lei reprezentând onorarii avocat oficiu, av..
In baza art. 191 alin. 3.pr. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
La data de 08.07.2004 lucrătorii postului de politie au fost sesizați de către din mun.B, administrator la. despre faptul ca în noaptea de 07/08.07.2004 autori necunoscuți au pătruns prin efracție în magazinul societății sale din satul de unde au sustras bunuri în valoare de aproximativ 11.000.000 lei.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că în magazinul s-a pătruns prin spargerea unui geam din partea de est a magazinului care nu era asigurat cu gratii și au fost sustrase mai multe bunuri respectiv țigări diferite mărci, cafea, dulciuri, în valoare de 14.000.000 lei. La fața locului în apropierea magazinului au fost găsite mai multe cioburi de sticlă ce proveneau de la geamul spart. Au fost prelevate și ridicate un număr de 4 fragmente de urme papilare de pe un de sticlă rămas în rama geamului și 3 fragmente de urme papilare de pe trei cioburi găsite în apropierea magazinului ce au fost ambalate și sigilate în vederea cercetărilor.
La data de 04.08.2004 Serviciul Criminalistic din cadrul Bac omunicat faptul că în urma comparărilor a rezultat că urmele ridicate de la fața locului aparțin numitului din com., jud.B, fapt confirmat și prin raportul de constatare tehnico științific dactiloscopic cu nr. - din 08.09.2004 întocmit de specialiști din cadrul Serviciului Criminalistic al
În urma verificărilor și investigațiilor efectuate a rezultat faptul ca numitul în acea perioadă a comis mai multe spargeri de societăți comerciale pe raza mai multor comune, fapt pentru care a fost căutat în vederea audierii. Cu ocazia audierii acestuia acesta a declarat că nu cunoaște nimic cu privire la spargerea de la. din satul și că în acea perioadă se afla în mun.
Imediat după aceasta, numitul la data de 21.07.2004 pleacă din țară, iar la data de 29.12.2004 acesta a fost dat în urmărire generală.
La soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art. 52Cod procedură penală, care consacră prezumția de nevinovăție, "Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă"; ca urmare, în momentul în care împotriva unei persoane se formulează învinuirea că a săvârșit o infracțiune, organele de urmărire penală sunt obligate să constate dacă infracțiunea a fost comisă în realitate și dacă persoana învinuită este vinovată de săvârșirea infracțiunii în sensul legii penale, fără o astfel de constatare nefiind justificată trimiterea învinuitului în fața instanței de judecată, pentru a i se aplica sancțiunea prevăzută de legea penală. Ajunsă cauza la instanța de judecată, aceasta este obligată să constate dacă învinuirea adusă inculpatului prin actul de sesizare este întemeiată și, totodată, trebuie să constate toate împrejurările referitoare la faptă și la inculpat care pot contribui la soluționarea cauzei potrivit legii și adevărului. Atât în fața organelor de urmărire penală, cât și a instanței de judecată părțile pot cere constatarea acelor împrejurări de fapt care sunt de natură, fie să susțină învinuirea, fie apărarea, existența sau inexistența daunelor materiale și morale, precum și întinderea lor.
Cunoscând că în materie penală funcționează principiul prezumției de nevinovăție, organul de urmărire penală și instanța de judecată trebuie să desfășoare o intensă activitate probatorie; procurorul nu-l poate trimite în judecată pe inculpat până ce, personal sau prin organele de cercetare penală, nu a strâns probe care stabilesc vinovăția acestuia cu privire la săvârșirea unei infracțiuni (art. 262, 265.C.P.P.); instanța de judecată nu-l poate condamna pe inculpat dacă nu-și formează convingerea, din probele pe care le administrează nemijlocit în ședința de judecată, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat [art. 345 alin. (2) C.P.P.;
Numai prelevarea unor amprente ale inculpatului,făcută si aceasta în faza actelor premergătoare, înaintea începerii urmăririi penale,nu are caracterul de mijloc de probă nefiind coroborată cu nici o altă probă.
În conformitate cu dispozițiile art. 343.C.P.P. obiectul deliberării îl constituie atât existența faptei, cât și a vinovăției făptuitorului.
Temeinicia acuzației se analizează de instanță pe baza probelor administrate,iar în cauză a existat o singură probă: urmele papilare, găsite pe un geam interior și pe bucăți de sticlă aflate la distanța de 8 metri de geamul respectiv.
Ca valoare probantă a acestui mijloc de probă doctrina a reținut că urma digitală găsită pe un obiect este o probă indirectă. Probele obținute prin mijloacele materiale de probă sunt apreciate după aceleași reguli ca și celelalte mijloace de probă, organele de urmărire penală și instanța de judecată acceptându-le sau nu, după cum le formează convingerea că exprimă sau nu adevărul. În cazul unor probe indirecte, trebuie să se aplice regulile de la această probațiune, care implică o și mai mare atenție în aprecierea lor.
Or,în cauză s-a reținut că o parte din cioburile geamului spart de la magazin au fost găsite la o distanță de 8 metri de geamul respectiv.
În cauză s-au prelevat mai multe urme papilare,observându-se că foto 6, 7 și 8 de la paginile 10 și 11 din dosar up. reprezentau fotogramele urmelor ridicate de pe cioburi de geam abandonate,iar fotograma nr. 9,era singura ridicată de pe ciobul de geam rămas în ramă. Conform raportului de constatare tehnico-științific dactiloscopic cele 4 urme aparțin numitului.
Au fost audiate martorele, și acestea declarând că a doua zi au găsit magazinul spart, dar nu au văzut și nu știu cine este autorul.
Inculpatul a declarat la data de 14.07.2004 că în noaptea de 07/08.07.2004 s-a aflat într-un bar din B,iar Martora a precizat "menționez că la acest magazin nu au venit persoane străine de localitate".
S-a constatat că în dosar exista și un raport de investigații ( fl. 24 dosar up.) în care se s-a arătat că luându-se legătura cu lucrătorii Postului de Poliție, aceștia,au confirmat faptul că pe raza comunei au fost mai multe spargeri de societăți comerciale, iar în urma cercetărilor efectuate a rezultat că autorul este numitul, dar la dosar nu s-
nu s-au dovedit cele arătate.
S-a mai motivat de către instanța de fond că nu a fost identificat și audiat nici un martor care să declare că inculpatul a fost văzut vreodată în com. și nici nu s-a făcut dovada celorlalte spargeri din com..
Punând în balanță declarațiile martorilor, a inculpatului și singura probă existentă în dosar (o urmă papilară), instanța de fond a apreciat că rămâne o urmă de îndoială cu privire la modul de desfășurare a incidentului, iar orice îndoială profită inculpatului, conform reguliiin dubio pro reo.
Din dovezile administrate în cauză nu s-a creat instanței convingerea că fapta a fost săvârșită de inculpat,iar declarația părții vătămate contribuie la aflarea adevărului doar prin coroborare cu alte probe, în baza art. 75.
C.P.P.Având în vedere cele menționate, instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, neexistând dovezi clare că fapta a fost săvârșită de inculpat,motiv pentru care, în baza art. 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit c a C.P.P. achitat pe inculpat.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei, motivat de faptul că în mod eronat s-a dispus achitarea inculpatului, întrucât probele administrate în cauză,au relevat vinovăția inculpatului.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, a apreciat că apelul declarat este nefondat,respingându-l ca atare prin decizia penală nr.240/A din 8 mai 2008, pentru următoarele considerente:
În Codul d e procedură penală român, astfel cum a fost modif. prin Legea nr. 281/2003, prezumția de nevinovăție este înscrisă în regulile de bază ale procesului penal, în art. 5/2 statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspunsă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea uni hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată, la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte "erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Tribunalul Bacău, a mai arătat că pentru pronunțarea unei condamnări, instanța trebuia să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe certe, ori în cauză probele în acuzare nu au caracter cert, decisiv, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului așa încât tribunalul apreciază că se impune a se acorda eficiență regulei potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (indubio pro reo), așa cum corect a dat eficiență și instanța de fond; pentru că regula in dubio pro reo, constituie un complement al prezumției de nevinovăție, care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat în art. 3 cod pr. penală se regăsește în materia probațiunii.
Împotriva deciziei susmenționate, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău,reiterând motivele invocate și în apel,susținând în esență,netemeinicia hotărârii atacate,întrucât deși existau probe de vinovăție a inculpatului,acesta a fost achitat, nemotivându-se înlăturarea probei științifice,respectiv expertiza dactiloscopică. S-a solicitat admiterea recursului,casarea celor două hotărâri anterioare,reținerea cauzei spre rejudecare,iar pe fond,condamnarea inculpatului,așa cum s-a solicitat prin rechizitoriu.
Instanța de control judiciar,examinând în temeiul art.385/14 Cod procedură penală,hotărârea atacată,pe baza actelor și lucrărilor cauzei,în raport de motivele de recurs,cât și din oficiu conf.art.385/9 alin.3 Cod pr.penală,constată că aceasta este temeinică și legală.
Având în vedere faptul că din probele administrate în cauză,cele două instanțe
anterioare nu și-au putut forma convingerea cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat, s-a făcut aplicarea principiului "orice îndoială profită inculpatului", prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată prin dovezi clare.
Conform art. 66 al 1 cod pr. penală inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Potrivit art. 69 cod pr. penală, "declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".
Ori, pornind de la aceste dispoziții legale, obligatorii în aprecierea vinovăției sau nevinovăției unui inculpat,Curtea apreciază că în mod corect, atât instanța de fond cât și cea
de apel,a apreciat că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție.
Nu se poate dispune condamnarea inculpatului, pe existența doar a unor urme papilare, atâta timp cât depoziția niciunui martor ce a fost audiat în cauză nu a fost în măsură să relateze direct că inculpatul este autorul faptei reținută în sarcina sa.
Reținerea în mod generic, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa și că el ar fi autorul mai multor spargeri, dar fără a se face dovada în acest sens nu poate constitui un temei care să poată conduce la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Este adevărat că se poate dispune condamnarea unei persoane și în baza unei singure probe indirecte, care dovedește probatorii, cum ar fi găsirea unui obiect al autorului la locul infracțiunii, urma digitală găsită pe un obiect,ceea ce nu este cazul în dosarul dedus judecății.
Pentru toate aceste considerente,Curtea apreciază așa cum corect au reținut și cele două instanțe anterioare, că dovezile administrate pentru stabilirea vinovăției inculpatului constituie o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția acestuia în legătură cu fapta imputată, așa încât motivele parchetului sunt neîntemeiate, pur teoretice, fără a se regăsi în actele dosarului.
Pentru motivele arătate și cum nu a fost identificat nici un alt motiv care analizat din oficiu să ducă la casarea deciziei,în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 litera b Cod pr.penală, recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău,va fi respins ca nefundat.
Văzând și disp.art.192 aliniat 3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva deciziei penale nr. 240/A din 08 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Onorariul în sumă de 200 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va suporta din fondul special al Ministerului Justiției, urmând a se include în cheltuielile judiciare către stat.
În baza art. 192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 09 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina
GREFIER
Red.
Red. dec. M/ /
Red. rec.
Tehnored.
Ex.2
17/17.10.2008
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina
