Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 286/R/2009
Ședința publică din 11 iunie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Lazăr Ioan
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent G, domiciliat în com., nr. 45, Județ B, împotriva deciziei penale nr. 626/R din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a casat sentința penală nr. 283 din 06.10.2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform art. 2781Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul G și a lipsit intimatul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Petentul recurent G, depune la dosar un set de acte. Nu are alte cereri.
Petentul recurent G susține recursul, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei în vederea administrării de probe, respectiv a efectuării unei expertize judiciare de către instanță.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind inadmisibil deoarece a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 283/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în baza art.278 ind.1 al.8 lit.b Cod procedură penală, s-a admis plângerea formulată de către contestatorul G în contradictoriu cu intimatul împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr.330/P/2008 din 31 iulie 2008 și confirmată de primul procuror de la același parchet prin ordonanța nr.223/II.2/2008 din 22 august 2008, și în consecință s- desființat ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr.330/P/2008 din 31.07.2006 și s-a trimis cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale față de contestatorul G, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev.de art.271 al.2 cod penal.
Cu această ocazie organele de urmărire penală urmează să procedeze la reaudierea contestatorului, a intimatului, a martorului, a numitului calitate de martor, confruntarea dintre contestator și intimat și dintre contestator și martorul, pentru a se putea stabili în ce condiții s-a ridicat gardul despărțitor dintre proprietățile părților, construit din bordură de beton, plasă de sârmă și țevi metalice.
Cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În dosarul nr.330/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș contestatorul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. de art. 271 al. 2 cod penal la plângerea numitului, care a arătat că contestatorul nu a respectat hotărârea judecătorească în ce privește stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor, construind un gard din bordură de beton cu plasă de sârmă pe un alt aliniament decât cel indicat de către executorul judecătoresc și inginerul topograf care au făcut punerea în posesie.
Procurorul care a supravegheat urmărirea penală a dispus în finalul urmăririi penale scoaterea de sub urmărire penală a contestatorului și aplicarea față de acesta a unei amenzi cu caracter administrativ, pentru săvârșirea faptei de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev. de art.271 al.2 cod penal, apreciind că a săvârșit această faptă în sensul că nu a respectat linia de hotar stabilită de către expert și executorul judecătoresc, dar că ținând seama de circumstanțele reale ale cauzei și de persoana contestatorului nu se impune trimiterea sa în judecată, fiind suficientă aplicarea unei amenzi administrative.
Împotriva acestei soluții contestatorul a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș și care a fost respinsă de către acesta prin ordonanța nr.223/II.2/2008 din 22 august 2008.
Prin decizia penală nr. 626/R/ 10 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș împotriva sentinței penale nr. 283/6 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a casat- în totalitatea.
In baza art. 278 ind. 1 al. 8 lit Cod procedură penală s- respins plângerea penală formulată de către contestatorul domiciliat în nr. 45 jud. B, în contradictoriu cu intimatul. În nr. 44, jud. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr. 330/P/2008 din 31 iulie 2008 și confirmată de prim procurorul de la același parchet prin ordonanța nr. 223/II.2/ 2008.
Analizând plângerea contestatorului în raport cu aspectele rezultate din actul de urmărire penală s-a apreciat că urmărirea penală este incompletă, în cauză impunându-se lămurirea și a altor aspecte care au fost puse în discuție de către contestator pentru a de putea stabili în ce condiții acesta a ridicat gardul despărțitor dintre proprietățile părților.
Contestatorul și intimatul sunt vecini și între ei a existat un proces de grănițuire a proprietăților soluționat prin Decizia civilă nr.107/A/2007 a Tribunalului Bihor O.
Linia de hotar a fost stabilită pe un aliniament indicat de către expertul topograf, iar la data de 4 iunie 2007 hotărârea judecătorească respectivă a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc, asistată de către expertul care a întocmit schița și în prezența părților care a și semnat procesul-verbal întocmit cu această ocazie.
Ulterior aceste puneri în posesie părțile au hotărât de comun acord construirea unui gard, care să despartă proprietățile, gard ridicat pe o bordură de beton lungă de 40 de metri și plasă de sârmă întinsă pe 21 de țevi.
În legătură cu modul de proiectare a acestui grad și de turnare a bordurii, care este partea de început a lucrării și cea mai importantă în stabilirea liniei pe care gardul o urmează, organele de urmărire penală nu au lămurit foarte clar ce s-a întâmplat între părți. Contestatorul a susținut că a avut o înțelegere cu fiul intimatului, numitul, în sensul de a construi gardul pe o nouă linie de hotar, care este una dreaptă și nu oblică cum ar rezulta din punerea în posesie. Mai mult se pare că acest fiu al intimatului l-a și ajutat pe contestator să monteze primele două țevi în beton, iar contestatorul a continuat turnarea bordurii.
Contestatorul a susținut în declarațiile sale și în plângerea din acest dosar că atunci când el s-a înțeles cu fiul intimatului, intimatul era și el în grădină și și-a exprimat acordul față de înțelegerea lor, prin formula,dacă v-ați înțeles nu am nimic împotrivă".
Intimatului, atât în plângerea inițială, cât și în declarațiile ulterioare a susținut că el nu și-a dat nici un acord la ridicarea în acest mod a gardului despărțitor și că contestatorul l-a ridicat în mod abuziv pe o altă linie de hotar decât cea indicată de către executorul judecătoresc.
În cauză a fost audiat și fiul intimatului, care a arătat că l-a ajutat pe contestator la montarea primelor 2 țevi în beton, în partea jos a terenului (probabil în partea de la capătul ) el fiind cel care a adus cimentul, iar contestatorul țevile. Martorul nu a recunoscut existența vreunui acord între el și contestator cu privire la schimbarea liniei de hotar, cu toate că au existat discuții pe această temă și că tatăl său l-ar fi atenționat să nu ridice gardul după bunul său plac. Martorul însă nu a arătat care era traseul pe care urma să-l aibă gardul, pentru că este normal ca momentul în care acesta este proiectat să se stabilească și linia pe care va urma. În cazul de față fiul intimatului a fost prezent cel puțin până la fixarea primelor două țevi, iar continuarea ridicării gardului a urmat o linie dreaptă.
Contestatorul a precizat că de față la momentul la care a început ridicarea gardului a fost prezent unchiul său din localitatea și care a perceput în mod direct discuțiile de la fața locului legate de gardul respectiv, dar care nu a fost audiat de către organele de urmărire penală.
Ulterior ridicării bordurii și fixării țevilor în beton contestatorul a montat și plasa de sârmă, dar intimatul a formulat plângerea penală împotriva acestuia numai după ridicarea întregului gard, lucru care pare curios, pentru că era normal să fi formulat această plângere imediat ce a observat că gardul a fost ridicat pe o altă linie decât cea de hotar stabilită de către executorul judecătoresc. Nici acest aspect nu a fost verificat de către organele de urmărire penală, cum de altfel nu a fost lămurită îndeajuns chestiunea discuțiilor dintre contestator și fiul intimatului, discuții care au fost reale și al căror conținut poate să lămurească în cea mai mare parte cauza de față și modul în care contestatorul a înțeles că poate ridica gardul. Simpla revenire a fiului intimatului în declarațiile sale sau mai precis unele omisiuni nu sunt de natură să lămurească cauza de față.
Cu alte cuvine organele de urmărire penală nu au lămurit pe deplin dacă contestatorul a acționat la ridicarea gardului despărțitor între proprietăți în ideea de a nu respecta o hotărâre judecătorească despre a cărei conținut era avizat sau a fost vorba de o acțiune fără vreo culpă penală sau altfel spus acțiunii sale i-a lipsit intenția de a săvârși o faptă penală.
S-a apreciat că toate aceste aspecte se impun a fi lămurite pentru completarea urmăririi penale.
În raport cu toate aceste date în baza art.278 ind.1 al.8 lit.b Cod procedură penală instanța a admis plângerea contestatorului formulată împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr.330/P/2008 din 31 iulie 2008 și confirmată de primul procuror de la același parchet prin ordonanța nr.223/II.2/2008 din 22 august 2008 și a desființat ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr.330/P/2008 din 31.07.2006 și a trimis cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale față de contestatorul G, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev.de art.271 al.2 cod penal.
Cu această ocazie organele de urmărire penală urmează să procedeze la reaudierea contestatorului, a intimatului, a martorului, a numitului, în calitate de martor, confruntarea dintre contestator și intimat și dintre contestator și martorul, pentru a se putea stabili în ce condiții s-a ridicat gardul despărțitor dintre proprietățile părților, construit din bordură de beton, plasă de sârmă și țevi metalice.
Împotriva acestei hotărâri, in termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș, solicitând, prin intermediul motivelor de recurs și a reprezentantului său, admiterea recursului în sensul respingerii plângerii formulate de către G și menținerea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dată în cauză, care a fost confirmată și de către prim procuror. Consideră că în cauză a fost efectuată o cercetare penală completă, din probele administrate in cauză rezultând că învinuitul G nu a respectat linia de hotar conform aliniamentului stabilit prin hotărâre judecătorească, intrând in proprietatea părții vătămate, iar din declarațiile martorilor audiați rezultă că partea vătămată nu a fost de acord cu nici o înțelegere privind schimbarea linie de hotar și nici cu construirea gardului prin acel loc.
Prin decizia penală nr. 626/R/ 10 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș împotriva sentinței penale nr. 283/6 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a casat- în totalitatea.
In baza art. 278 ind. 1 al. 8 lit Cod procedură penală s- respins plângerea penală formulată de către contestatorul domiciliat în nr. 45 jud. B, în contradictoriu cu intimatul. În nr. 44, jud. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr. 330/P/2008 din 31 iulie 2008 și confirmată de prim procurorul de la același parchet prin ordonanța nr. 223/II.2/ 2008.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor, analizând hotărârea atacată a constatat că, prima instanță a apreciat că cercetarea penală ar fi incompletă, în sensul că sunt necesare efectuarea unor verificări suplimentare pentru se stabili în ce condiții s-a ridicat gardul dintre proprietățile părților, construit din bordură de beton, plasă de sârmă și țevi metalice, întrucât ulterior punerii în posesie între contestator și - fiul părții vătămate, a avut loc o înțelegere privind construcția gardului.
Ori, numitul nu a fost titular al acțiunii de grănițuire și nu este proprietar al terenului, astfel că învinuitul nu a avut vreo înțelegere cu privire la un alt aliniament al gardului, aceasta ar fi trebuit să aibă loc între el și partea vătămată. Contestatorul susține că la acea înțelegere a fost prezentă și partea vătămată care și-ar fi dat acordul în sensul construirii gardului pe o nouă linie de hotar.
Atât din declarațiile părții vătămate, cât și ale fiului său rezultă că partea vătămată nu și-a dat nici un acord cu privire la ridicarea în acest mod a gardului despărțitor. a declarat că au existat discuții cu privire la schimbarea liniei de hotar între el și contestator, dar tatăl său nu a fost de acord întrucât prin nou amplasament învinuitul ar fi ocupat o porțiune prea mare din terenul părții vătămate, înțelegerea fiind doar cu privire la materialele de construcție.
Instanța de fond a reținut că, contestatorul a precizat că de față de la momentul la care a început ridicarea gardului a fost prezent unchiul său din loc. și care a perceput direct discuțiile de la fața locului legate de gardul respectiv, dar care nu fost audiat de către organele de urmărire penală. Însă, atât din declarația olografă dată în calitate de făptuitor, cât și din declarația dată în calitate de învinuit în cursul urmăririi penale contestatorul G nu a făcut nici o referire la prezența numitului la discuțiile purtate între părți în legătură cu locul gardului.
Totodată, instanța de fond a reținut că organele de urmărire penală nu au verificat de ce partea vătămată nu a formulat plângerea penală imediat după ce a observat că gardul a fost ridicat pe o altă linie de hotar decât cea stabilită și de asemenea că nu a fost lămurită îndeajuns chestiunea discuțiilor dintre contestator și fiul părții vătămate cu privire la modul în care contestatorul a înțeles că poate ridica gardul.
Este de observat însă că aceste aspecte au fost lămurite în cursul urmăririi penale, partea vătămată nefiind de acord cu locul pe unde învinuitul a montat gardul, fapt ce rezultă din declarațiile părții vătămate și a fiului său, precum și din declarația martorului, martor pe care învinuitul G l-a chemat să-l ajute la montarea gardului dintre cele două proprietăți și care inițial nu a vrut să le deplaseze în acel loc, cunoscând că între părți există divergențe în legătură cu terenul, iar in momentul in care s-a început montarea gardului respectiv a venit partea vătămată care s-a opus executării lucrării întrucât se intrase în terenul său aproximativ 1,50 metri, după care martorul a încetat lucrarea și plecat la domiciliul său. Astfel cercetarea in cauză cu privire la aspectele menționate mai sus a fost efectuată în mod complet, din probele administrate rezultând că învinuitul G nu a respectat linia de hotar conform aliniamentului stabilit prin hotărâre judecătorească, intrând în proprietatea părții vătămate, iar din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale rezultă că partea vătămată nu a fost de acord cu nici o înțelegere privind schimbarea liniei de hotar și nici cu construirea gardului prin acel loc.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs petentul G solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei în vederea administrării de probe, respectiv a efectuării unei expertize judiciare de către instanță.
Examinând decizia recurată în limitele legii, curtea în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul G, întrucât acesta a uzat de calea ordinară a recursului, cu toate că hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor este definitivă.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. 1 Cod procedură penală plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se soluționează de către instanța căreia îi revine competența potrivit legii să judece cauza în primă instanță.
În speță, fapta reclamată de către petent a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 271 alin. 2 Cod penal, infracțiune care este de competența judecătoriei, conform prevederilor art. 25 Cod procedură penală.
Din economia dispozițiilor art. 2781alin. 10 coroborate cu prevederile art. 38515alin. 1 lit. a Cod procedură penală hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 din acest text legal poate fi atacată doar cu recurs.
Având în vedere că împotriva hotărârii primei instanțe petentul a uzat de calea de atac ordinară a recursului, iar Tribunalul ihor prin decizia atacată a pronunțat o hotărâre definitivă în cauză, văzând dispozițiile art. 416 pct. 6 Cod procedură penală cu referire la art. 416 pct. 4 teza I Cod procedură penală coroborate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală, curtea va respinge ca inadmisibil recursul penal declarat de petentul
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "a" Cod procedură penală,
RESPINGE ca inadmisibil recursul penal declarat de petentul G împotriva deciziei penale nr. 626/R din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /17.06.2009.
Judecători recurs - R- -
Judecător fond -
2 ex./17.06.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Lazăr Ioan, Condrovici Adela
