Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 126/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 126
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 18 februarie 2010
Complet format din:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel JUDECĂTOR 2: Anti Silviu Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU reprezentat prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SRL, împotriva deciziei penale nr. 340/A din 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat - asistat de apărător ales av. și intimata-parte vătămată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av. depune la dosar acte medicale pentru recurentul inculpat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris întrucât soluția Tribunalului Bacău este nelegală și netemeinică, incorect fiind respinsă cererea de repunere în termen a apelului în condițiile în care inculpatul a făcut dovada cu acte medicale că fost în imposibilitate de a declara apelul în termenul prevăzut de lege. De altfel, pe tot parcursul procesului penal a adus acte medicale din care rezultă că este bolnav de cancer și trebuie să se prezinte periodic la tratament.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Bacău pentru rejudecarea apelului.
Cu privire la recursul formulat de partea responsabilă civilmente, precizează că nu este motivat, dar consideră că vizează aceleași motive și solicită admiterea acestuia.
Intimata parte vătămată consideră că este tardivă cererea de apel întrucât are doar recomandări medicale și solicită respingerea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază hotărârea pronunțată de Tribunalul Bacău legală și temeinică și solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul inculpat - având cuvântul - solicită admiterea recursului întrucât a făcut dovada cu acte medicale care nu se pot contesta că are cancer și că a fost în imposibilitate să declare apelul în termenul legal.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.34/22.01.2009 a Judecătoriei Moinești s-a dispus n baza art. 184 alin. 1,3 Cod penal, condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii de 3 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în dauna părții vătămate
În baza art. 184 alin. 2,4 Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiaș inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în dauna părții ătămate .
În baza art. 33 lit. b și 34 lit. b Cod penal, au fost contopite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. S-au interzis drepturile prev de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal în condițiile și pe durata prev de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, prevăzut de art. 82 Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat condiționat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, în sensul că dacă în termenul de încercare va mai săvârși o nouă infracțiune se va revoca suspendarea condiționată.
S-a respins cererea de prelungire a dreptului de a circula formulată de inculpat.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, 998 și 1003 Cod civil, și art. 313 din Legea 95/2006, modificată prin art. 1 pct. 34 din OUG 72/2006, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA cu sediul în C, str. -, -. 16, jud. D, la plata sumei de 590,97 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tîrgu M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 50, jud. M, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate și la plata sumei de 12337,96 lei reprezentând 11587,96 lei contravaloarea reparațiilor autovehiculului și 750 lei reprezentând despăgubiri materiale, precum și 10 000 lei daune morale către partea civilă și 2000 lei daune morale către partea civilă.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă și 600 lei către partea civilă .
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a reținut faptul că la data de 30.03.2007 părțile vătămate și se deplasau cu auto marca Opel cu numărul - condus de ultima în direcția -. Inculpatul conducea autoutilitara cu numărul B-47- în sens invers. Pe raza com., într-o curbă la stânga pentru părțile vătămate autoutilitara părăsit sensul său de mers intrând pe contrasens și a lovit puternic autoturismul Opel care s-a răsucit și a rămas pe carosabil. În urma impactului cele două părți vătămate au suferit numeroase leziuni, având nevoie de 11-12 zile de îngrijiri medico-legale, iar de 70-80 zile cu spitalizare la Spitalul Județean
Inculpatul audiat a arătat că autoturismul Opel a fost cel care venea pe sensul său de mers și pentru a evita o ciocnire frontală, reacția sa a fost de virare la stânga. A mai arătat inculpatul că observat înainte de accident că cele două persoane din Opel întrețineau o discuție respectiv persoana din dreapta era întoarsă spre cea din stânga. După ciocnire cele două ocupante ale auto Opel au ieșit foarte ușor întrucât nu aveau centura de siguranță pusă.
Declarația inculpatului este însă contrazisă de ambele părți vătămate care au arătat că la ieșirea din curbă autoturismul condus de inculpat le-a ieșit pur și simplu în față pe sensul lor de mers, ceea ce a determinat ciocnirea celor două autoturisme.
Martorul (fila 103) a arătat că se afla în fața alimentarei și a văzut cum mașina inculpatului, o dubă, a tăiat axul drumului și a trecut pe sensul contrar, apărând în fața autoturismului părților vătămate. Mai arată martorul că inculpatul a virat brusc stânga fără nici o justificare, în condițiile în care nu avea vreun obstacol de depășit ceea ce determinat acestuia credința că inculpatul a adormit la volan. Declarația martorului se coroborează parțial cu cea inculpatului care precizează că văzut că la aproximativ 50 era o în fața căreia se aflau mai multe persoane, astfel că instanța concluzionează că au existat martori oculari la accident.
Același martor a relatat că locul impactului a fost pe pe care circulau părțile vătămate, și imediat părțile vătămate au ieșit din mașină pline de sânge.
În declarația sa de la urmărirea penală martorul a arătat că văzut că pe direcția - circula o dubiță cu numărul de înmatriculare B-47- care într-o curbă a pătruns pe contrasens și s-a ciocnit frontal cu autoturismul condus de partea vătămată, în condițiile în care deodată a observat cum autoutilitare a părăsit sensul de mers.
Din raportul de expertiză tehnică s-a desprins concluzia că locul impactului este pe sensul regulamentar de mers al autoturismului Opel; cele două autoturisme se deplasau cu o viteză de 48, respectiv 50 km/oră, iar accidentul ar fi putut fi evitat de către conducătorul auto dacă nu ar fi efectuat manevra neadecvată de pătrundere pe contrasens, indiferent de manevrele celuilalt autovehicul implicat în accident, intrarea pe contrasens fiind un risc asumat. Dinamica producerii accidentului descrisă în capitolul cu același nume descrie cu exactitate momentul impactului astfel cum a fost reținut în situația de fapt reținută, iar concluzia desprinsă este aceea că vinovat de producerea accidentului este exclusiv inculpatul.
Prima instanța nu a reținut apărarea acestuia potrivit căreia autoturismul a fost cel care intrat pe contrasens apărând în față autoutilitarei raportat la situația că această afirmația nu se coroborează cu nici o probă din dosar.
Din certificatul medico-legal al părții vătămate nr. 151/E/03.04.2007 (fila 23), prin care acesteia i s-au acordat 11-12 zile de îngrijiri medico-legale a rezultat că aceasta a prezentat un traumatism cranio-facial și cervical obiectivat prin escoriații și plăgi tăiate, leziuni ce s-au putut produce prin lovire la muchii ascuțite (posibil cioburi de sticlă) posibil în cadrul unui accident de circulație.
Din certificatul medico-legal al părții vătămate nr. 1037/04.04.2007 (fila 30), prin care acesteia i s-au acordat 70-80 zile de îngrijiri medico-legale a rezultat de asemenea că aceasta prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 30.03.2007 prin lovire de suprafețe dure, în cadrul unei decelerări bruște, posibil în cadrul unui accident rutier.
Prima instanța a apreciat că fapta inculpatului care în urma unui accident de circulație produs părților vătămate leziuni vindecabile în 11-12, respectiv 70-80 zile îngrijiri medico-legale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată aflate în concurs ideal. S-a apreciat inculpatul a săvârșit prin aceeași acțiune două fapte prevăzute de legea penală, care prezintă pericolul social al unei infracțiuni, săvârșită cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere. La dozarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului și împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea. S-a avut de asemenea în vedere și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și s-a prezentat în vederea audierii atât în faza urmăririi penale cât și în cea a cercetării judecătorești.
Față de motivele sus arătate, prima instanță apreciat că scopul preventiv și sancționator al pedepsei poate fi atins la fără privare de libertate, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 81 Cod penal, aplicând inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a apreciat că în cazul de față sunt îndeplinite condițiile acordării de despăgubiri, respectiv există o faptă ilicită, un prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre ele, vinovăția făptuitorului, precum și condiția suplimentară în contextul procesului penal, respectiv constituirea de parte civilă.
În privința despăgubirilor materiale prima instanță a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor și 2500 lei daune morale,însă cu privire la despăgubirile materiale aceasta nu a făcut dovada efectuării lor. Astfel chiar dacă acestea se presupun instanța nu poate acorda decât un prejudiciu cert, motiv pentru care suma solicitată cu acest titlu nu va fi acordată.
Partea vătămată a solicitat în constituirea sa de parte civilă cu titlu de despăgubiri materiale 4000 euro reprezentând contravaloarea mașinii accidentate, 5000 lei contravaloare medicamente și transport, precum și 2000 lei contravaloare dantură.
Din copia dosarului da daună (filele 169-182) înaintat instanței de asigurător, prima instanță a observat că prețul reparațiilor este de 11587,96 lei, sumă ce a fost acordată de către instanță.
Din depoziția martorului (fila 130) a rezultat că transportat de mai multe ori partea vătămată la Târgu M, respectiv de 5 ori, iar costul unui drum este de 150 lei, sumă ce va fi acordată de asemenea.
Potrivit art. 14 alin 3 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil,orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. De asemenea Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a compensare victimei.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de părțile vătămate au existat și prejudicii morale decurgând din leziunile suferite pentru și pentru din internarea în spital, intervențiile chirurgicale suferite, sechelele postraumatice care afectează negativ participarea părții la viața socială, comparativ cu situația anterioară producerii incidentului, precum și durerile fizice efective ulterioare ale părții, la care se adaugă numărul mare de zile de îngrijiri. Ca urmare a vătămărilor fizice cauzate prin infracțiune, partea vătămată a suferit vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață, ceea ce justifică obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA C, întrucât inculpatul a acționat ca prepus al acesteia la plata daunelor morale.
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, prima instanță a stabilit întinderea acestora în raport cu gravitatea leziunilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate.
Având în vedere că sunt întrunite condițiile acordării de despăgubiri, respectiv există un prejudiciu, o faptă legătura de cauzalitate dintre ele, vinovăția făptuitorului,precum și condiția suplimentară a acordării de despăgubiri, prima instanță în baza art.l4 și 346 Cod procedură penală, 998 cod civil și art.l06 din OUG l50/2002 a obligat inculpatul către părțile civile Spitalul TG. M la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate și către părțile civile și la despăgubiri civile reprezentând daune morale și daune materiale în cuantumul dovedit.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către părțile civile raportat la culpa procesuală a acestuia.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a fostobligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea responsabilă civilmente
Tribunalul Bacău prin decizia penală nr.340/A/6.10.2009 în temeiul art.379 pct.1 lit.a a C.P.P. respins ca tardiv formulate apelurile declarate de apelantul inculpat și apelanta parte responsabilă civilmente SA prin lichidator împotriva sentinței penale nr.34/22.01.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul penal nr- și în temeiul art.192 al.2 a C.P.P. obligat fiecare apelant la plata a câte 50 ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a constatat că părțile au fost asistate de apărători aleși.
În temeiul art.192 al.2 a C.P.P. fost obligat atât inculpatul cât și partea responsabilă civilmente la plata a câte 250 ron către partea vătămată cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acesta reprezentând onorariu avocat ales.
Instanța de apel a constatat că ambele apeluri sunt declarate prin avocat la data de 19.03.2009.
Inculpatul nu a fost prezent la dezbaterile pe fondul cauzei, ce au avut loc la data de 19.01.2009, fiind reprezentat de apărător ales. La solicitarea acestuia s-a amânat pronunțat pentru a depune concluzii scrise. Nefiind prezent la judecarea cauzei, inculpatului i s-a comunicat copie de pe dispozitivul sentinței penale nr.34/22.01.2009 pe care a semnat-o soția sa la data de 30.01.2009.
Inculpatul putea declara apel în termen până la data de 10.02.2009 inclusiv. În perioada 15 ianuarie - 15 februarie 2009 inculpatul face dovada că a suferit unele afecțiuni medicale pentru care se recomandă repaus la domiciliu pentru perioada 15 ianuarie - 31 ianuarie 2009, respectiv, repaus la pat pentru perioada 1 - 15 februarie 2009.
Aceste adeverințe medicale însă nu probează că inculpatul a fost imobilizat la pat, aspect care l-ar fi împiedicat să exercite calea de atac. Chiar și în aceste condiții putea formula cererea de apel fie personal și să o expedieze prin orice mijloc de corespondență (poștă, fax, etc) la instanța de fond, fie prin intermediul apărătorului ales care a și declarat apelul la data de 19.03.2009.
Mai mult decât atât, dacă se calculează termenul legal de 10 zile de declarare a apelului în momentul încetării stării de boală pe care a avut-o inculpatul - 15.02.2009 - instanța constat că ultima zi de declarare a apelului ar fi fost 26.02.2009.
Ca atare, instanța de apel a considerat că nu există nici o cauză temeinică de împiedicare care să determine efectiv întârzierea declarării apelului înlăuntrul termenului legal de 10 zile și care să ducă la admiterea cererii de repunere în termenul de apel.
Partea responsabilă civilmente SA Caf ost citată legal la fiecare termen de judecată și pentru că nu a fost prezentă la dezbaterile pe fondul cauzei, i s-a comunicat copie de pe dispozitivul sentinței penale nr.34/22.01.2009. Dovada de comunicare este semnată de, fiul patronului și al inculpatului în același timp, la data de 30 ianuarie 2009.
Partea responsabilă civilmente putea formula apel în termen de 10 zile, adică până la data de 10 februarie 2009 inclusiv. Cum nu rezultă nici o cauză temeinică de împiedicare care să fi determinat întârzierea declarării apelului în termen, cererea de repunere în termenul de apel a fost considerată neîntemeiată.
III. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente " " C prin lichidator judiciar care a arătat că în mod greșit s-au respins ca tardive apelurile declarate. Inculpatul a arătat că a fost bolnav și a depus adeverințe în acest sens, iar partea responsabilă civilmente a arătat că procesul verbal de înmânare a citației nu a fost semnat de un reprezentant al său.
Curtea analizând motivele de recurs prin prisma actelor depuse constată că recursurile declarate sunt nefondate.
Ceea ce este de reținut este faptul că ambele apeluri au fost declarate către apărători și nu de către inculpat sau de partea responsabilă civilmente.
Conform prevederilor art.363 pr.pen. ermenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. . Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
În art.364 pr.pen, (text de lege invocat de inculpat în apel) se prevede că: Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
În cauza de față, comunicarea sentinței pronunțate de Judecătoria Moineștia fost semnată de soția inculpatului la data de 30.01.2009, iar din adeverințele eliberate de medicul de familie la datele de 15.01.2009 și 2.02.2009 rezultă că acesta a suferit de hipertensiune arterială cu risc vascular și gonartroză bilaterală și se recomandă repaus la domiciliu pentru perioada 15.01.-31.01.2009 și ulterior la pat pentru perioada 1.02.-15.02.2009. Toate celelalte acte medicale depuse de inculpat în apel și recurs arată că acesta suferă de diverse afecțiuni și nu au legătură cu perioada analizată.
În raport cu aceste aspecte, Curtea consideră că în mod temeinic instanța de apel nu a admis cererea de repunere în termen formulată de inculpat și a dispus respingerea ca tardiv a apelului declarat. Inculpatul, aflat la domiciliu avea posibilitatea să formuleze apel pe care un membru al familiei să îl depună la poștă sau la instanță.
Referitor la partea responsabilă civilmente " " C, comunicarea sentinței pronunțate de Judecătoria Moineștia fost semnată de, "fiul patronului"la data de 30.01.2009. În motivarea cereri ide repunere în termen aceasta nu a demonstrat o cauză temeinică de împiedecare și în mod corect instanța de apel a respins cererea acesteia și a respingerea ca tardiv a apelului declarat.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente " " C prin lichidator judiciar împotriva deciziei penale nr.340/A/6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă recurenții la plata sumei de câte 200 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente " " C prin lichidator judiciar împotriva deciziei penale nr.340/A/6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă recurenții la plata sumei de câte 200 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
24.02.2010
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Anti Silviu Adrian Bogdan
