Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 96
Ședința publică din 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.2 din data de 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că acesta și-a însușit recursul formulat de el.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva lui.
În acest context, întrebat fiind, inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că acesta a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului prin care i-a fost respins apelul. Precizează că Judecătoria Suceaval -a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare pentru cele trei fapte reținute în sarcina sa și recunoscute de către acesta în toate fazele procesului penal, motivând gestul său necugetat prin aceea că era într-o stare avansată de ebrietate, fiind de altfel și prima sa faptă de natură penală. Deși a recunoscut și a regretat fapta, instanța l-a condamnat la o pedeapsă destul de aspră. Mai arată că inculpatul este un tânăr căsătorit, are un copil și o soție în întreținere, nici soția sa nu avea serviciu, iar acum locuiește cu părinții săi în comuna Dumbrăveni. Inculpatul solicită instanței să-i acorde toate circumstanțele atenuante, având în vedere că în acea seară, fiind în stare avansată de ebrietate, nu și-a dat seama de gravitatea faptelor sale. De abia a doua zi și-a adus aminte de cele întâmplate, când au venit organele de poliție și l-au luat pentru cercetări.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, o parte dintre acestea invocându-le și în apel, și reducerea pedepsei, cei șapte ani de închisoare reprezentând o pedeapsă destul de mare pentru un tânăr care ar putea fi reeducat și prin stabilirea unei pedepse mai mici.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru cele trei infracțiuni concurente, respectiv violare de domiciliu, viol și tâlhărie, toate trei în formă agravantă, a fost corect individualizată. Instanța a respectat criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și i-a aplicat pedepse orientate spre minim, apreciind chiar că acestea sunt prea blânde având în vedere activitatea infracțională a inculpatului, precum și antecedentele sale penale. El nu este la primul conflict cu legea penală, încă din timpul minorității fiind condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru furt, iar în cauza dedusă judecății s-au reținut în sarcina sa trei infracțiuni comise la data de 16 februarie 2009, când, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, o bătrână în vârstă de 82 de ani, a întreținut prin violență raporturi sexuale cu aceasta și tot prin violență i-a sustras o sumă de bani.
Față de aceste motive, apreciază că nu se impune și nu se justifică reducerea pedepsei sub minimul special ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, în condițiile în care inculpatul a avut o poziție oscilantă, inițial negând săvârșirea faptei, fiind testat chiar și cu poligraful. în fața probelor concludente a recunoscut în final faptele deduse judecății, poziția sa nejustificând însă reținerea circumstanțelor atenuante. Pune concluzii de respingere a recursului.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul în replică, arată că inculpatul era într-o stare avansată de ebrietate și se cunoaște că beția voluntară completă constituie circumstanță atenuantă. Apreciază că faptele săvârșite în minoritate nu pot fi avute în vedere în prezenta cauză.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să se ia în considerare că are o soție și un copil de întreținut, precum și un bunic, celălalt murind în timpul detenției sale. Arată că și părinții săi sunt bolnavi, tatăl fiind nevăzător, iar mama operată de 4 ori la ficat. Solicită instanței să procedeze la reducerea pedepsei și să ia în considerare că este infractor primar și că va achita toate cheltuielile de judecată și daunele morale către partea vătămată.
Se prezintă avocat desemnat din oficiu, pentru inculpatul recurent, solicitând acordarea onorariului parțial conform Protocolului încheiat între R și Ministerul Justiției.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 458 din 09.11.2009 a Judecătoriei Suceava, în baza art. 197 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.21lit. c Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit. a și art.34 alin.1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să executepedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin.1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de doi ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii, precum și durata arestării preventive de la data de 19.02.2009 la zi.
În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la 998 Cod civil, s-a admis. admite în parte acțiunea civilă formulată și a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumei 10.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a constatat că prejudiciul material în cuantum de 200 lei produs părții civile a fost recuperat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în general următoarele:
În seara zilei de 16.02.2009, orele 2030, inculpatul s-a deplasat la barul aparținând SC SRL din sat, comuna Dumbrăveni, județul S, împreună cu fratele său, unde au consumat băuturi alcoolice și au jucat biliard până în jurul orelor 21.00, după care inculpatul a intrat în magazinul de lângă bar unde era gestionară martora, cumpărând produse alimentare, o sticlă cu bere de 2 litri, o sticlă cu vin roșu de 2 litri, 10 țigări Winchester, o brichetă cu aprindere electrică de culoare galbenă, astfel cum rezultă din declarația martorelor, vânzătoare la bar și.
Cu aceste produse inculpatul s-a deplasat la locuința lui din sat, comuna Dumbrăveni, un prieten de-al său, unde au consumat băuturile alcoolice cumpărate de inculpat împreună cu și. Din declarațiile martorilor, și rezultă că în acea seară inculpatul a fumat mai multe țigări și a folosit o brichetă galbenă cu lumină albastră, pe care a luat-o când a plecat spre domiciliu, în jurul orei 01,00. Din declarațiile acelorași martori prima instanță reține că inculpatul avea la mână un ceas cu din imitație de piele, era îmbrăcat cu haine închise la culoare, având și un fes. La plecare, inculpatul i-a propus martorului care l-a condus până la poartă, să meargă să întrețină relații sexuale cu femei bătrâne, martorul nedând curs propunerii.
În drum spre casă, ajungând la poarta locuinței părții vătămate (locuința acesteia aflându-se chiar lângă casa inculpatului), inculpatul a intrat în curte și, cunoscând faptul că partea vătămată este în vârstă de 82 de ani și că locuiește singură, a urcat treptele, a încercat să deschidă ușa de la intrare, dar aceasta era încuiată. Văzând aceasta, s-a îndreptat spre fereastra din partea a casei, s-a urcat pe o pentru a putea ajunge la geam, a deschis geamul și a intrat în locuință. Din încăperea în care a pătruns inițial s-a deplasat într-un hol, apoi în camera în care dormea partea vătămată, urcându-se în pat lângă aceasta, după care inculpatul a prins-o de picior. Inițial, partea vătămată a crezut că este o, însă simțind din nou atingerea, a încercat să aprindă lumina să vadă cine este în casă, dar în acel moment inculpatul a trântit-o pe pat și s-a urcat deasupra ei. Partea vătămată s-a speriat și i-a cerut inculpatului să nu o omoare. Inculpatul s-a dezbrăcat de pantaloni până la genunchi, după care a început să întrețină relații sexuale cu partea vătămată. Partea vătămată a încercat să se împotrivească, dar, fiind în vârstă, de 82 de ani, nu a reușit.
După terminarea raportului sexual, inculpatul a întrebat partea vătămată dacă are bani, aceasta spunându-i că îi va da toți banii pe care îi are, respectiv 200 lei, numai să nu o omoare. artea vătămată s-a deplasat într-o altă cameră unde ținea banii, fiind însoțită de inculpat. În acel moment i-a cerut inculpatului să aprindă lumina, întrucât nu vede pe întuneric. Inculpatul a aprins lumina, dar s-a întors cu spatele pentru a nu putea fi recunoscut de partea vătămată. Aceasta i-a dat inculpatului suma de 200 lei, după care inculpatul a dus cu forța partea vătămată în cealaltă cameră unde a legat partea vătămată la mâini și la gură cu un batic, după care s-a îndreptat spre casă. Partea vătămată a reușit să se dezlege la mâini, a sărit, spărgând și escaladând un geam, în afara locuinței și a fugit la vecina sa, martora, căreia i-a relatat cele întâmplate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că prejudiciul material produs părții civile a fost recuperat, obligându-l pe inculpat doar la plata daunelor morale către aceasta, apreciind că suma de 10.000 lei reprezintă o justă satisfacție pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Sentința a fost confirmată de Tribunalul Suceava care prin decizia penală nr. 2 din 11.01.2010 a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat.
În baza art. 383 al. 11Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului și, conform art. 383 al. 2 Cod procedură penală, art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 09.11.2009 la zi.
Împotriva celor două hotărâri a formulat recurs inculpatul care le-a criticat ca netemeinice solicitând redozarea pedepsei aplicate în sensul diminuării acesteia, având în vedere că este infractor primar, se afla în stare de ebrietate când a comis faptele imputate, pe care le- recunoscut încă de la început, este tânăr și are un copil de crescut, apreciind că se impune reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal.
Examinând recursul, se constată că este întemeiat dar pentru alt motiv decât cel indicat, respectiv sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei complementare, caz de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a sesizării primite prin 112, plângerea și declarația părții vătămate, proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorilor, certificat medico-legal nr. 110/A din 17.02.2009, raport de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat, mijloace materiale de probă, fișa de cazier a inculpatului, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, iar faptele săvârșite de acesta, în noaptea de 16/17.02.2009 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Potrivit art. 72 Cod penal, la individualizarea pedepsei, trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei, cauzele de agravare sau atenuare a pedepsei, cât și persoana inculpatului.
Reținerea de circumstanțe atenuante facultative sunt o facultate a instanței și nicidecum o obligație.
În cauză, având în vedere gravitatea faptelor comise de inculpat, consecințele de ordin psihologic și social produs asupra victimei în vârstă de 82 de ani, săvârșirea în concurs a trei infracțiuni grave, antecedentele penale din timpul minoratului ( 120 dosar urm.) se consideră că diminuarea mai accentuată a pedepsei nu este justificată, putând periclita însuși scopul pedepsei de prevenție generală și specială, de reeducare a inculpatului.
Nu se poate reține drept circumstanță atenuantă starea de beție a inculpatului, astfel cum s-a solicitat de către apărătorul inculpatului. Pentru a produce efecte atenuante sau agravante, starea de beție trebuie să fie voluntară, să fie completă și să existe în momentul săvârșirii faptei, condiții ce nu sunt îndeplinite în cauză.
De altfel, prima instanță a aplicat pedepse principale orientate spre minimul special, ținând cont de celelalte aspecte invocate de recurent.
Recursul este însă întemeiat sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei complementare.
Conform lucrărilor dosarului, instanța de fond a condamnat pe inculpat pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni (viol, tâlhărie, violare de domiciliu), doar la câte o pedeapsă principală a închisorii. Conform prevederilor art. 33 lit. "a" Cod penal, art. 34 lit. "b" Cod penal, a contopit pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și în baza art. 65 al. 1, 2 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Potrivit art. 65 al. 1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Conform art. 35 al. 1 Cod penal, dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.
Ori, din economia acestor două texte legale rezultă, în mod neîndoielnic, că aplicarea unei pedepse complementare este indisolubil legată de aplicarea unei pedepse principale a închisorii și nicidecum o pedeapsă complementară nu poate fi aplicată în mod direct pe lângă o pedeapsă rezultantă, cum în mod nelegal a procedat prima instanță.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de către inculpat, casată în parte decizia și sentința, urmând ca în rejudecare să se înlăture din sentință dispoziția de aplicare a art. 65 al. 1, 2 Cod penal.
Va fi înlăturată și dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din apel, care rămân în sarcina statului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
În baza art. 38516al. 2 Cod procedură penală raportat la art. 381 Cod procedură penală, se va deduce în continuare din pedeapsă durata arestării preventive de la 11.01.2010 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.12.1988 în S, jud. S, cu domiciliul în sat, com. Dumbrăveni, jud. S, cu antecedente penale, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte decizia penală mai sus-menționată și în parte sentința penală nr. 458 din data de 09.11.2009 pronunțată de Judecătoria Suceava și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală dispoziția de aplicare a art. 65 alin. 1, 2 Cod penal.
Înlătură din decizia penală dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din apel, care rămân în sarcina statului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Deduce în continuare din pedeapsa de executat durata arestării preventive de la 11.01.2010 la zi.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
Jud. apel -
Jud. fond -
3 ex./02.03.2010
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Acsinte Viorica, Andronic
