Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 360/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 360/2008
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. Din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 124/26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat cu delegație de apărător ales al inculpatului recurent și partea civilă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului solicită admiterea recursului pentru motivele prev. de art. 385/9 pct. 18.pr.penală, casarea hotărârilor atacate și rejudecând a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului deoarece la momentul comiterii faptei se afla în legitimă apărare, inculpatul comițând pretinsa faptă în condițiile în care partea vătămată a pătruns pe proprietatea care aparținea de drept inculpatului. Sub aspectul laturii civile solicită respingerea cererii de acordare a despăgubirilor.
Partea civilă solicită respingerea recursului declarat de inculpat precizând că în momentul în care a fost lovit se afla în mijlocul drumului și a stat 80 zile în gips.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică hotărârii penale atacate precizând că în opinia sa o agresiune între 2 persoane este închisă dacă ambele părți sunt în legitimă apărare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 390/05.12.2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul din infracțiunea prev. de art. 181.pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1.pen.
A fost condamnatul inculpatul, fiul lui și, născut la 21.08.1937 în loc., jud. A, domiciliat în loc., sat, nr. 443, jud. Sibiu, la pedeapsa închisorii de 7 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) pen. și art. 76 alin. 1 lit. d) pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) - c) pen. în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 81, 82,71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și a pedepsei accesorii, stabilind termen de încercare de 2 ani și 7 luni.
În baza art. 359 pr.pen. s- atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen.
S-a admis în parte acțiunea civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 56 lei, reprezentând daune materiale, corespunzător unei culpe de 50%.
S-au respins celelalte pretenții civile.
S-a luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. M nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Municipal Mediaș suma de 31 lei cu dobânzi și penalități, până la plata integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate cheltuieli de judecată în sumă de 6035 lei, reprezentând onorariu avocat, cheltuieli de transport.
În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că la data de 14.07.1999 în jurul orelor 20,00, partea vătămată a trecut împreună cu nepotul său în vârstă de 3 ani pe un drum aflat în vecinătatea căii ferate și care trecea pe lângă terenul inculpatului cultivat cu porumb, pentru a duce calul la pășune. Inculpatul se afla în interiorul lanului de porumb unde strângea buruieni, la acea dată cocenii fiind de aproximativ 2m și, în momentul trecerii părții vătămate prin fața locului său, i-a reproșat acesteia că animalul său, i-ar fi mâncat știuleți de porumb, lucru pe care acesta din urmă 1-a infirmat. S-a arătat că prezența inculpatului în lanul de porumb a fost confirmată de martorii și, care au relatat că au văzut câinele dalmațian al acestuia și au auzit vocea inculpatului aflat în lan și care își chema câinele.
La întoarcere, partea vătămată, aflată și sub influența alcoolului și pe fondul vechilor conflicte ce existau între familiile părților, precum și al recentelor reproșuri făcute de către inculpat care i-a spus că nu mai are ce căuta pe drumul respectiv, drum comunal folosit de către toți sătenii, a intrat în lanul de porumb al inculpatului și între aceștia s-a produs o încăierare. Faptul că partea vătămată a intrat de bună voie în cultura de porumb a inculpatului a rezultat din declarația martorilor G și, care au arătat că în seara zilei respective au trecut pe drumul vecin cu terenul inculpatului, văzând partea vătămată intrând în terenul inculpatului și în dreptul acestuia l-au găsit pe nepotul părții vătămate care le-a spus că îl așteaptă pe moșul său, întrucât a intrat în porumb, iar copilul nu părea speriat.
Instanța de fond a reținut că incidentul a avut loc cu certitudine în lanul de porumb al inculpatului, față de starea lucrurilor găsită la locul respectiv, cocenii fiind culcați la pământ pe cea. 4mp în interiorul lanului.
De asemenea, s-a reținut că partea vătămată a intrat de bună voie în lan, și că inculpatul nu avea cum să lovească cu un corp contondent, întrucât a fost văzut de către numitul plecând la câmp cu câinele, fără a avea asupra sa un asemenea obiect. Instanța a reținut expertiza medico-legală ce a concluzionat că leziunile părții vătămate la nivelul membrului inferior dreptn
s-au putut produce prin torsiune și cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii, nefiind menționată și varianta lovirii cu un corp contondent.
Prin urmare, s-a arătat că susținerile părții vătămate că ar fi fost lovită cu o sapă sau cu alt obiect contondent de către inculpat în timp ce acesta se afla în drum sunt contrazise de probele de la dosar.
După incident, ambele părți și-au făcut reciproc plângeri penale, iar prin decizia penală nr. 624/2003 a Curții de APEL ALBA IULIA, definitivă, s-a stabilit că - în acel dosar inculpat, s-a aflat în legitimă apărare, fiind cel care 1-a atacat, iar primul nu a făcut altceva decât să se apere.
S-a arătat în considerente că în condițiile în care agresiunea s-a petrecut în interiorul lanului și nu există martori oculari, expertizele efectuate în cauză sunt cele care pot aduce lumină cu privire la modul și mecanismul de formare a leziunilor. S-a stabilit cu certitudine că o agresiune s-a produs între cei doi, iar lipsa unor probe directe a făcut ca instanța să analizeze în amănunt probele indirecte și mai ales expertizele medico-legale. Totodată, s-a avut în vedere și decizia penală mai sus menționată, care are autoritate de lucru judecat sub aspectul lipsei de vinovăție a părții vătămate din această cauză, reținându-se că a fost legitimă apărare.
S-a constatat că s-au efectuat mai multe expertize medico-legale, dintre care cea care a stat la baza încadrării juridice date în rechizitoriu a fost cea care stabilea un număr de zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată de 50 - 55 de zile. Cu toate acestea, s-a observat că acest nou raport de expertiză cuprinde și opinia separată a dr., care constată că numărul de zile de îngrijiri medicale este de 95. Acest raport de nouă expertiză medico-legală, opinie separată a fost avizat de către C-N, precum și de Minovici, avizare care presupune acordarea unei încrederi superioare verdictului medical de 95 de zile îngrijiri.
Raportul de expertiză - opinie separată a stabilit, printre altele, că prelungirea numărului de zile de îngrijiri medicale s-a datorat întârzierii în consolidarea fracturii peromere, cauzată la rândul ei de teren și vârsta înaintată a victimei, și nu datorită nerespectării indicațiilor sau tratamentelor medicale prescrise.
Conform expertizei medico-legale, leziunile la membrul inferior drept s-au putut produce prin torsiune și cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii. Inculpatul a recunoscut că în timpul incidentului 1-a prins în brațe pe partea vătămată, căzând la pământ, cesta fiind mecanismul de producere a leziunii la picior. S-a arătat că partea vătămată nu mai prezintă nici o altă leziune care s-ar fi putut produce ca urmare a unei agresiuni prin lovire, ceea ce dovedește că inculpatul nu avea asupra sa vreun obiect contondent, așa cum se susținea de partea vătămată.
Față de concluziile expertizei, instanța a dispus schimbarea de încadrare juridică din art. 181.pen. în art. 182 alin. 1.pen. constatând că numărul de zile de îngrijiri medicale care determină încadrarea juridică este de 95 de zile, conform raportului de expertiză legală, opinie separată a dr. .
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1.pen. și a dispus condamnarea inculpatului pentru această infracțiune. S-a apreciat că pătrunderea părții vătămate în lanul de porumb în care se afla inculpatul și care îi aparținea, având în vedere conflictele și starea de tensiune preexistente între aceștia, se circumscrie unei activități de provocare a inculpatului, în sensul art. 73 lit. b) pen. actul provocator al părții vătămate determinându-i inculpatului o stare de surescitare și de încordare nervoasă existentă în momentul săvârșirii infracțiunii și care poate fi apreciată ca o acțiune ilicită gravă.
La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile prev. de art. 72.pen. avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului. S-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d) pen. ca urmare a reținerii circumstanței atenuante a provocării. S-a considerat astfel că pedeapsa închisorii de 7 luni este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.
Față de aceleași criterii, s-a apreciat că inculpatul poate fi reeducat și fără executarea pedepsei închisorii, astfel încât s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81, 82.pen.
S-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) - c) pen. aplicându-se și art. 75 alin. 5.pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 359.pr.pen. Cât privește acțiunea civilă, s-a admis în parte, corespunzător unei culpe de 50% ce s-a reținut în sarcina inculpatului, ținând seama de activitatea de provocare desfășurată de partea vătămată care a intrat în lanul de porumb al inculpatului, declanșând acestuia o puternică stare de încordare nervoasă.
S-au acordat astfel J din pretențiile solicitate de partea vătămată, fără a se avea în vedere copiile unor chitanțe ilizibile a căror legătură cu cauza de față nu a putut fi stabilită din acest motiv. S-a acordat costul certificatului medico-legal, precum și costul unor consultații medicale. S-a avut în vedere de asemenea, că unele xerocopii sunt depuse de mai multe ori ca acte medicale doveditoare. Totodată, nu s-au acordat pretențiile constând în beneficiul nerealizat cerute de către partea vătămată pe care aceasta susține că nu le-a mai obținut datorită urmărilor infracțiunii, întrucât acestea nu au fost dovedite în mod cert.
Nu s-au acordat daune morale, ținând cont de starea de provocare, acțiune ce s-a considerat a fi imputabilă părții vătămate, apreciindu-se astfel că nu a suferit un prejudiciu moral.
De asemenea, nu au fost acordate celelalte pretenții (stabilirea unei rente permanente pentru infirmitate), întrucât nu a fost dovedită o asemenea infirmitate cauzată de săvârșirea infracțiunii.
Cât privește instituirea unui sechestru, instanța a respins și această cerere a părții civile, întrucât suma la care a fost obligat inculpatul nu este foarte mare și poate fi recuperată pe căile obișnuite, nefăcându-se nici o dovadă că inculpatul ar face demersuri pentru a rămâne insolvabil.
S-a luat act că Spitalul Tg. M nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Municipal Mediaș suma de 31 lei cu dobânzi și penalități, până la plata integrală a debitului, corespunzător culpei de 50% reținute de către instanță în sarcina inculpatului, fără a se avea în vedere și cheltuielile efectuate cu internarea părții vătămate la Secția de Neurologie a Spitalului Municipal Mediaș, în cuantum de 93 lei, cheltuieli care sunt în legătură cu afecțiunile neurologice pe care susnumitul le-a acuzat în perioada 20-23.07.1999, întrucât s-a reținut că acestea sunt urmarea unor boli cronice și nu au legătură de cauzalitate cu agresiunea din 14.07.1999.
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate cheltuieli judiciare dovedite, precum și cheltuieli judiciare în favoarea statului în faza de urmărire penală și la instanța de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, dar fără a arăta în scris motivele.
În concluziile scrise depuse la dosar ( filele 43-45), s-a solicitat de către partea civilă admiterea apelului acestuia, rejudecarea cauzei și înlăturarea scuzei provocării reținută în favoarea inculpatului, iar sub aspectul laturii civile să fie obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile dovedite și la plata unor daune morale în cuantum apropiat de prejudiciul moral real suferit, prin cele 90-100 zile de îngrijiri medicale, de suferința și uzura morală suferită imediat după incident și rezultată de-a lungul judecării cauzei.
S-a mai solicitat respingerea ca nefondat a apelului inculpatului, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, conform chitanțelor depuse în apel.
În dezbaterea apelului, s-a solicitat de către inculpat respingerea apelului formulat de partea vătămată, iar în ce-1 privește, a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit.a coroborat C.P.P. cu art. 44 Cp. în subsidiar a arătat inculpatul că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat din moment ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante dispozițiile art. 73 lit.b Cp. și au fost reduse daunele materiale, astfel că trebuiau reduse cu 50% și cheltuielile judiciare, deoarece din analiza întregului ansamblu probator rezultă că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare.
Prin decizia penală nr. 124/26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-, s-au admis apelurile inculpatului și părții vătămate s- a desființat în parte sentința pronunțată și rejudecând în fond:
S-a înlăturat aplicarea față de inculpat a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) pen. în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 14, 346.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 5000 lei RON, cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate cheltuielile judiciare în sumă de 3017,5 lei, reprezentând 50% onorar avocat, cheltuieli de transport, la instanța de fond.
În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească cheltuieli judiciare în cuantum de 50% către stat la instanța de fond, în sumă de 750 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de apel că starea de fapt, ca și vinovăția inculpatului a fost corect stabilită în cauză, că nu se poate reține legitima apărare având în vedere decizia penală nr. 624/2003 a Curții de APEL ALBA IULIA, prin care s-a constatat irevocabil că s-a aflat în legitimă apărare, fiind cel care l-a atacat iar primul numai s-a apărat, iar sub aspectul individualizării pedepsei s-a reținut că în mod greșit inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) Cod penal alături de pedeapsa principală, raportat la fapta comisă și la Decizia nr. 74 /2008 pronunțată în recurs în interesul legii de ÎCCJ.
În ce privește apelul părții civile s-a reținut că acesta este fondat, numai sub aspectul soluționării cererii de acordare a daunelor morale, pe considerentul că cererea de acordare a daunelor morale a fost nelegal respinsă de instanța de fond, săvârșirea faptei în condițiile provocării nu înlătură obligarea făptuitorului de la plata daunelor morale, culpa comună a victimei urmând a fi luată în considerare numai la stabilirea întinderii daunelor morale, astfel că s-a apreciat că obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale este proporțională cu prejudiciul moral suportat de partea vătămată.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul legal, a arătat că fapta a fost comisă în legitimă apărare, astfel că se impune achitarea sa, precum și respingerea de acordare a despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.
În drept, se invocă disp. art. 385/9 pct. 18 din Codul d e procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de inculpat, care se circumscriu cazului prev. de art. 385/9 pct. 18 din Codul d e procedură penală, precum și din oficiu, conf. art. 385/9 alin. 3 din același cod de procedură, Curtea de Apel constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de apel are a observa dintr-un început că prin sentința penală nr. 93 din 13.02.2003 pronunțată de Judecătoria Mediaș - rămasă definitivă prin decizia penală nr. 224 din 7.07.2003 a Tribunalului Sibiu și decizia penală nr. 624 din 9.10.2003 Curții de APEL ALBA IULIA, în baza dispozițiilor art.11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, cu referire la art. 44 alin. 2 Cod penal, a fost achitat inculpatul ( partea vătămată din prezenta cauză) pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1) Cod penal în dauna părții vătămate ( recurentul inculpat din prezenta cauză).
S-a reținut, în esență, în considerentele hotărârilor judecătorești, că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare atunci când l-a lovit pe victima, atacul exercitat încadrându-se în dispozițiile art. 44 Cod penal.
În acest context, criticile invocate de către inculpatul referitoare la eroarea gravă de fapt comisă de instanțele judecătorești care nu au reținut legitima apărare și care a dus la pronunțarea unei soluții greșite de condamnare, nu pot fi primite, atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat s-a stabilit că partea civilă, (inculpat în acel dosar), s-a aflat în legitimă apărare, inculpatul, (parte vătămată în acel dosar ) fiind cel care l-a atacat iar primul nu a făcut altceva decât s-a apărat.
Cu alte cuvinte, instanțele de judecată investite cu soluționarea prezentei cauze nu puteau reține starea de legitimă apărare și, deci, incidența cauzei de înlăturare a răspunderii penale prev. de art. 44 Cod penal, așa cum se invocată de inculpat, căci ar fi însemnat să se înfrângă principiului autorității lucrului judecat.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că probele au fost corect evaluate, astfel încât, atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității infracționale desfășurate de inculpat, dar și în deplin acord cu prevederile textului de încriminare reținut.
Nici criticile invocate de recurentul inculpat referitoare la soluționarea laturii civile a cauzei nu pot fi primite, în mod corect instanțele de judecată au obligat pe inculpat la plata de despăgubiri civile, reprezentând despăgubiri materiale și daune morale către partea civilă.
Potrivit art. 14 din Codul d e procedură penală și art.998 din Codul civil, obiectul acțiunii civile îl constituie repararea pagubei cauzate prin infracțiune, iar despăgubirile trebuie să reprezinte o justă și integrală reparare a daunelor, atât materiale, cât și morale.
În situația în care se dovedește că la producerea faptei cauzatoare de prejudiciu a concurat și victima, culpa comună a victimei va fi luată în considerare la stabilirea întinderii despăgubirilor civile ce i se cuvin.
În mod corect a apreciat instanța de apel că, în speță, săvârșirea infracțiunii, în condițiile provocării, nu exclude obligarea inculpatului de la plata daunelor morale, culpa comună a victimei urmând a fi luată în considerare numai la stabilirea întinderii daunelor morale, după același reguli ca și la stabilirea reparațiilor pentru pagubele materiale.
În cauză, s-a stabilit că partea civilă a suferit, ca urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat,în condițiile provocării, leziuni la membru inferior drept care au necesitat pentru vindecare un număr de 95 zile de îngrijiri medicale, potrivit actelor medicale aflate la dosar.
În considerarea celor de mai sus, este incontestabil că părții civile i-a fost cauzat un prejudiciu moral, și în raport de gravitatea suferințelor morale produse se apreciază că obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei,cu titlu de despăgubiri pentru daune morale corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul prevederilor textelor de lege sus -menționate.
În ce privește despăgubirile materiale acordate părții civile,examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că în mod judicios instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 56 lei, cu titlu de daune materiale, acestea fiind dovedite cu înscrisurile aflate la dosar.
Față de aceste considerente, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat urmând a fi respins, ca atare.
În raport de soluția pronunțată și în baza dis. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat numitul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 124/A din 26 mai 2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. ST
Dact LS/2ex/22.07.2008
Jud. fond:
Jud.apel: -,
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Sanda Trif, Maria Covaciu
