Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 726/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 726
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan
JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Adrian Bogdan Grosu Valerica
- -
- -- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.275/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul parte civilă lipsind recurentul inculpat pentru care a răspuns avocat oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Intimatul parte civilă a depus la dosar un memoriu.
Apărătorul recurentului inculpat, intimatul parte civilă și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat a învederat instanței că din dosar nu rezultă că ar fi probe care să conducă la vinovăția inculpatului și a lăsat soluția la aprecierea instanței. A solicitat plata onorariului din fondul special al
Intimatul parte civilă având cuvântul a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat cerând să i se facă dreptate.
Procurorul având cuvântul a susținut că instanța a avut în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia și probele administrate, sens în care a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. A pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.223 din 11.04.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, județul N, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 8.06.1939, în comuna, județul N, cu domiciliul în sat, comuna, județul N, studii 4 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale,CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a și art.76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 6(șase)luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, s-a stabilit termen de încercare de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, în termenul de încercare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a 2-a și lit. Cod penal, iar în baza art.71alin 5 Cod penal, s-a suspendat executarea acesteia.
S-a admis cererea de constituire parte civilă, formulată de partea vătămată, domiciliat în comuna, județul N și a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 3.000 lei, cu titlu de daune materiale.
S-a dispus plata onorariului, în sumă de 100 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpat, din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 127/P/2007 din 24 iunie 2007, înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman sub nr- din 9.07.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Romana dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui G și,născut la 08.06.1939 în comuna, județul N, cu domiciliul în sat, comuna, județul N, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.1 Cod penal.
S-a reținut, prin actul de sesizare al instanței, că între partea vătămată și fratele său, ambii domiciliați în sat, comuna, județul N, există o stare conflictuală mai veche, datorită unei suprafețe de teren ce o moștenesc de la părinți, denigrându-se deseori, în fața consătenilor, iar în ziua de 03.01.2007, pe la ora 15.00, partea vătămată s-a deplasat la casa părintească, acolo unde locuiește, pentru a discuta cu acesta și a-l convinge să renunțe să-l mai denigreze.
Ajungând în fața casei unde locuiește inculpatul, partea vătămată l-a găsit pe acesta în zona unei bucătării de vară de lângă poartă, unde fierbea mâncare la porci.
Partea vătămată a început să discute cu inculpatul, dar acesta s-a enervat, a luat o scândură din curte și a vrut să lovească pe partea vătămată. Aceasta a fugit, dar inculpatul a alergat după ea și ajuns-
Inculpatul a vrut să o lovească pe partea vătămată cu scândura în zona capului, dar acesta a parat lovitura cu antebrațul mâinii drepte.
După ce inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, a fugit înapoi în curtea sa.
Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată a suferit o fractură de decalare a cubitusului drept, leziune care a necesitat pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpatul a avut o poziție constantă, de nerecunoaștere a săvârșirii faptei (38-40, 42-43 p și 61 dosar fond). Nu a înțeles să dea declarație în cauză în fața instanței (59).
În cursul judecății, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei, reprezentând daune materiale. (15 dosar fond).
La solicitarea reprezentantului Parchetului, s-a dispus reaudierea martorilor din lucrări fiind audiați: (32), (33), (44), (45), (58).
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză, instanța a reținut că, în data de 4.01.2007, în jurul orei 15,00, inculpatul a lovit partea vătămată, cu o scândură, lovitura fiind îndreptată spre cap, iar partea vătămată s-a apărat cu mâna dreaptă (32 verso), astfel că, în urma loviturii, partea vătămată a suferit o fractură cu decalare a cubitusului drept, constatată prin certificatul medico-legal nr. 14/18.01.2007, eliberat de Cabinetul de Medicină Legală R (1d.), apreciindu-se că, pentru vindecare sunt necesare 70-75 zile de îngrijiri medicale.
Fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.1 Cod penal.
Avându-se în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, făcând aplicarea prevederilor art. 74 alin.1 lit. a Cod penal, în condițiile în care, inculpatul, până în prezent, nu are antecedente penale și prin aplicarea prevederilor art. 76 lit. d Cod penal, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă privativă de libertate.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, sub aspectul individualizării executării s-a făcut aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, s-a stabilit durata termenului de încercare, conform art. 82 Cod penal, și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind revocarea măsurii suspendării executării pedepsei, în cazul în care va săvârși o infracțiune în termenul de încercare.
În aplicarea prevederilor art. 71 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a 2-a și lit. b Cod penal.
În baza prevederilor art. 14 alin. 3 lit. b, raportat la art. 346 Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă, iar inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate, constituită parte civilă, în cauză, suma de 3.000 lei, cu titlu de daune materiale, apreciindu-se a fi întemeiată, în condițiile în care zilele de îngrijiri medicale necesare s-au apreciat a fi de 70-75, iar partea civilă. cu aparat ghipsat la mâna dreaptă. nu a mai putut presta activitățile obișnuite în gospodărie.
În baza art. 189 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus plata onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate în cauză, de stat.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul, susținând că este nevinovat, că nu a avut nici un conflict cu partea vătămată, în ziua de 03.01.2007 și nu a lovit-
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.275 din 9.10.2008 a tribunalului Neamț, în temeiul art.379 pct.1 lit.b s C.P.P.-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptei și a reținut vinovăția inculpatului pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate.
Din întregul material probator administrat în cauză, rezultă, fără dubiu, că inculpatul a lovit partea vătămată în ziua de 03.01.2007, cauzându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal.
Astfel, plângerea părții vătămate, depusă la Postul de poliție, în ziua de 03.01.2007 ( fila 5 dosar urmărire penală ), precum și declarațiile ulterioare, se coroborează cu declarațiile martorei, soția părții vătămate, date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, din care rezultă că a văzut inculpatul când lovit partea vătămată cu o scândură, precum și cu declarațiile martorului u, vecin cu părțile, date în cursul procesului, din care rezultă că a văzut, în ziua de 03.01.2007, pe partea vătămată în curtea inculpatului și se certau, apoi a văzut pe partea vătămată cu mâna în ghips.
Chiar și inculpatul, recunoaște, în cursul urmăririi penale, că s-a întâlnit cu partea vătămată în ziua de 03.01.2007, s-au certat, dar nu a lovit-
Raportat la cele expuse, vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, rezultă indubitabil.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 și art. 52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt juste, legale și temeinice, în raport de gradul de pericol social concret al faptei, determinat de modalitatea în care a fost comisă și urmările produse, cauzarea de leziuni părții vătămate, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, în vârstă de 69 de ani, cu poziție procesuală nesinceră, fără antecedente penale.
De altfel, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, privind circumstanțele atenuante și condamnat inculpatul la o pedeapsă sub minimul special, prevăzut de art. 182 alin. 1 Cod penal, conform dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Hotărârea atacată este legală și sub aspectul laturii civile a cauzei.
Cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul către partea vătămată a fost corect stabilit, în raport de natura leziunii și numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, care a pus-o în imposibilitate de a presta activitățile obișnuite.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat în termen legal recurs, fără a motiva în scris cererea formulată, iar prin apărătorul din oficiu, a solicitat oral instanței, să se constate că este nevinovat de comiterea faptei.
Recursul este nefondat.
Instanțele anterioare au stabilit corect situația de fapt și de drept în baza probatoriului eficient administrat pe parcursul procesului penal, din care rezultă fără dubiu, că inculpatul a lovit partea vătămată în ziua de 3.01.2007, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70 - 75 zile îngrijiri medicale așa cum rezultă din certificatul medico-legal. Această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de textul legal al art.182 al.1 Cod penal.
Fapta comisă de inculpat este dovedită cu plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor, u, coroborate cu declarația inculpatului, care cunoaște faptul că, s-a întâlnit cu partea vătămată în ziua de 3.01.2007, s-au certat, dar nu a lovit-
Sub aspect subiectiv, probele administrate în cauză au evidențiat intenția directă a inculpatului care a prevăzut urmarea periculoasă a faptei sale pe care a urmărit-o prin comiterea infracțiunii. Drept urmare, instanțele au reținut corect a fi realizate cerințele de text impuse de art.19 pct.1 lit.a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare înscrise în art.71 Cod penal, pedeapsa fiind raportată la fapta comisă, care rămâne în centrul procesului de individualizare - dar și la persoana inculpatului, gradul său de moralitate și șansa de reeducare pe care acesta o prezintă.
Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt juste, legale și temeinice, în raport de gradul de pericol social concret al faptei, determinat de modalitatea în care a fost comisă și urmările produse, cauzarea de leziuni părții vătămate, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, în vârstă de 69 de ani, cu poziție procesuală nesinceră, fără antecedente penale.
De altfel, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, privind circumstanțele atenuante și condamnat inculpatul la o pedeapsă sub minimul special, prevăzut de art. 182 alin. 1 Cod penal, conform dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel apreciază ca fiind legală și temeinică decizia penală recurată, iar în lipsa altor motive dintre cele prevăzute de art.3859al.3 C.P.P. în temeiul art.38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge recursul potrivit dispozitvului prezentei.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr. 275 din 09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile speciale a, cu titlu de avocat oficiu.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Adrian Bogdan Grosu Valerica
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
17 decembrie 2008
Președinte:Nimineț ȘtefanJudecători:Nimineț Ștefan, Adrian Bogdan Grosu Valerica
