Violul (art.197 cod penal). Decizia 195/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 195
Ședința publică din data de 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat deinculpatulîmpotriva deciziei penale nr. 303/20.10.2008 a Tribunalului Vrancea - dosar nr- ( sentința penală nr. 467 din data de 24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani, județul V în dosarul nr-).
La apelul nominal a lipsit recurentul inculpat, acesta fiind reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 192 din data de 12.01.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că acest termen a fost acordat la cererea recurentului inculpat, pentru a-și angaja apărător ales, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat susține că prin recursul de față, acesta invocă aceleași motive pe care le-a învederat instanței de apel.
Se arată că nu se consideră vinovat de faptă și că adevăratul autor al infracțiunii ar fi numitul și solicită să fie achitat conform art. 10 lit. c raportat la art. 11 pct. 2 lit. Cod procedură penală.
Apărarea invocă probele administrate în cauză ce nu-l indică cu certitudine pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii, faptul că acesta se afla în stare avansată de ebrietate și geaca găsită la fața locului nu-i aparține.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, întrucât se rețin probe certe ce atestă fapta reținută în sarcina inculpatului. În acest sens, face trimitere la probele administrate în cauză, respectiv martorii audiați ce contrazic poziția procesuală a recurentului inculpat, în sensul că a fost văzut ieșind în fugă din curtea părții vătămate care striga după ajutor și a fost recunoscută geaca ca aparținând inculpatului.
Susținerile inculpatului că o altă persoană ar fi autoul infracțiunii sunt nejustificate, având în vedere probele administrate în cauză.
Solicită a se ține seama de fapta comisă, gravitatea deosebită a acesteia, modalitatea de acționare a inculpatului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 467/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani, în baza art. 192 al.2 cod penal, cu aplic.art.37 lit. b Cod penal, inculpatul, a fost condamnat la 3 ani închisoare.
In baza art. 197 al.1 cod penal, cu aplic.art.37 lit. b Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare.
In baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
In baza art. 71 al.1 cod penal, inculpatului i s-a interzis pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată - nu are pretenții civile.
In baza art.191 al.1 cod proc. penală, inculpatul a fost obligat la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de 100 lei să fie avansat din fondul
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul în seara zilei de 01.02.2007 a intrat în locuința părții vătămate -, pe timp de noapte, și de pe o masă a luat o față de masă pe care și-a înfășurat-o în jurul capului pentru a-și masca fața, apoi a intrat în camera unde dormea partea vătămată și i-a cerut să-i dea banii pe care îi avea în casă. In momentul în care victima a încercat să se îndrepte către ușa de acces, inculpatul a imobilizat-o, a trântit-o pe pat, după care, s-a dezbrăcat de giacă, i-a rupt îmbrăcămintea părții vătămate și a întreținut raport sexual cu aceasta împotriva voinței ei și profitând de neputința de a se apăra, partea vătămată având vârsta de 85 ani.
După consumarea actului sexual, păstrându-și ascunsă fizionomia, inculpatul i-a solicitat pe un ton agresiv părții vătămate să îi aducă alcool, scop în care partea vătămată a mers în cramă și la întoarcere s-a îndreptat către poarta de acces a locuinței și a strigat după ajutor. Inculpatul a ieșit în stradă și a fost urmărit de martori și imobilizat.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței considerând că este nelegală și netemeinică întrucât nu a comis faptele reținute în sarcina sa și din probe nu rezultă că este autorul infracțiunilor. Inculpatul a susținut că persoana care a întreținut relații sexuale cu partea vătămată este martorul.
A solicitat admiterea apelului și achitarea sa.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania declarat apel împotriva sentinței considerând că este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei.
Apelantul a arătat că deși inculpatul a comis infracțiuni cu un grad sporit de pericol social, în stare de recidivă și profitând de faptul că partea vătămată nu se putea apăra, instanța aplicat o pedeapsă minimă.
A solicitat admiterea apelului și majorarea pedepsei.
Deliberând asupra apelului declarat din punct de vedere al motivelor invocate și al disp.art.371 al.2 cod proc. penală, Tribunalul a constatat că sunt fondate dar pentru alte considerente respectiv pentru omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la pedeapsa complementară la aplicarea căreia obligă disp.art.197 al.1 cod penal și pentru interzicerea dreptului de a alege ca pedeapsă accesorie.
Referitor la primul motiv de nelegalitate este de precizat că instanța a îndreptat omisiunea de a deduce din pedeapsă arestul preventiv și de a aplica pedeapsa complementară prin încheierea din 25.03.2008 fo0losind dispozițiile art. 196 cod proc. penală.
S-a apreciat că încheierea este nelegală întrucât prevederile art. 196 cod proc. penală, permit înlăturarea omisiunilor ce privesc sumele pretinse de martori, experți, interpreți, apărători, restituirea lucrurilor sau ridicarea măsurilor asigurători, nu însă și omisiuni care țin de individualizarea pedepselor (principale, accesorii sau complementare) sau de deducerea duratei măsurii preventive.
Totodată, s-a apreciat că al doilea motiv de nelegalitate conduce de asemenea la desființarea în parte a sentinței având în vedere că infracțiunile comise de inculpat nu conduc la necesitatea decăderii acestuia din dreptul de a-și manifesta opțiunea electorală.
Prin urmare, s-a apreciat că pentru cele două motive arătate, cel de-al doilea fiind favorabil inculpatului-apelant, sunt admisibile apelurile declarate. Și că neîntemeiate sunt însă criticile vizând lipsa de vinovăție și cuantumul pedepsei aplicate.
Deși inculpatul-apelant nu a recunoscut comiterea infracțiunilor și a indicat ca autor pe martorul, fondat instanța a reținut vinovăția inculpatului-apelant având în vedere că martorii audiați (, l-au identificat ca fiind persoana care a ieșit din curtea părții vătămate când aceasta a strigat după ajutor și pe care au imobilizat-o după ce au urmărit-o.
S-a avut în vedere că inculpatul, în declarația dată, nu a recunoscut că îi aparține geaca ce a fost lăsată la domiciliul părții vătămate. Apărarea sa este însă infirmată de martorul, la care inculpatul a lucrat, și care, fiindu-i arătată planșa fotografică nr. 11 de la fila 14 dosar urmărire penală, a precizat că a văzut geaca din fotografie la inculpat și că martorul are o giacă diferită de cea redată în planșa foto.
Este adevărat că un alt martor, contrar declarației martorului, a susținut că geaca ar aparține martorului care i-a promis daruri pentru a declara împotriva inculpatului.
Tribunalul nu a dat însă putere probatorie declarației acestui martor întrucât nu se coroborează cu celelalte probe care dovedesc comiterea faptelor de către inculpat. S-a avut în vedere că martorii care l-au urmărit și imobilizat pe inculpat nu s-au putut înșela asupra identității persoanei care a ieșit din curtea părții vătămate pentru că l-au urmărit în permanență și pe traseul parcurs nu au mai apărut alte persoane pentru a se putea crea confuzie.
S-a apreciat că expertiza biocriminalistică nu este relevantă sub aspectul vinovăției sau nevinovăției inculpatului întrucât probele biologice recoltate nu au putut fi interpretate.
Analizând probele, instanța și-a format convingerea că inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată împotriva voinței acesteia și profitând de vârsta sa înaintată, Tribunalul apreciază că soluția de condamnare este legală și temeinică.
Sub aspectul individualizării pedepsei, tribunalul a constatat că pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție este suficientă pentru sancționarea inculpatului și realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei, ținând seama că în antecedente inculpatul nu a fost condamnat pentru infracțiuni de violență.
Față de aceste considerente, prin decizia penală nr. 303/2008 Tribunalul Vranceaa admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.467 din 24 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-.
A desființat sentința în parte si încheierea din 25.03.2008 în întregime, a descontopit pedeapsa aplicată în pedepsele componente și a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- și lit. b pen pe o durată de 2 ani, pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 al. 2. pen, cu aplicarea art. 37 lit. b pen.
A menținut pedepsele principale aplicate inculpatului și în baza art. 33 lit. a si 34 lit. b și art. 35 alin. 1 pen, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 63 lit. a teza a II-a, b penal pe o durată de 2 ani.
A înlăturat din pedeapsa accesorie aplicată art. 64 alin. 1 lit. a ip. I și lit. c pen și a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția acestuia.
Analizând cauza prin prisma motivelor de rec invocate dar și din oficiu în limitele prev. de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanțele, pe baza analizei probelor administrate în cauză, au constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și au dat acesteia încadrarea juridică corespunzător prevederilor legale.
Vinovăția inculpatului rezultă din următoarele probe administrate în cauză:
a) partea vătămată - a reușit să fugă de inculpat și s-a îndreptat spre poartă strigând după ajutor, strigătele sale fiind auzite de martorii și. Din declarațiile acestor martori rezultă că l-au văzut pe inculpat ieșind din curtea părții vătămate, s-a împiedicat de poartă, a căzut dar a reușit să se ridice și s-a îndreptat în fugă spre centrul comunei pe DN 2. Martorul a plecat în urmărirea inculpatului și a fost ajutat la imobilizarea acestuia de către martorul. Precizează martorii că de sub puloverul cu care acesta era îmbrăcat, inculpatului i-a căzut fața de masă care a fost recunoscută ulterior de partea vătămată ca fiind aceeași față de masă cu care inculpatul și-a acoperit fizionomia.
b) Din raportul de constatare medico legală efectuat în cauză, se precizează că la nivelul organelor genitale victima prezenta leziuni cu caracter traumatic, leziuni care pledează de un mecanism de frecare-zgâriere care sunt de natură să confirme consumarea unui raport sexual.
c) Din declarațiile martorilor și a rezultă că geaca găsită la locuința victimei este aceeași cu geaca ce i-a fost făcută cadou inculpatului la sfârșitul anului 2006.
d) Din probele administrate în cauză rezultă că martorul, alarmat de strigătele părții vătămate l-a văzut pe inculpat ieșind din curtea acesteia și plecând în fugă spre centrul comunei, fiind urmărit de către martor, ajuns din urmă și imobilizat. În condițiile în care martorul împreună cu alte persoane l-au urmărit pe inculpat pe traseul parcurs, nu se poate reține că în acel moment au mai apărut și alte persoane pentru a se putea crea o confuzie referitoare la persoana care a ieșit din curtea părții vătămate și persoana inculpatului.
În consecință, Curtea apreciază că probele administrate în cauză stabilesc cu certitudine săvârșirea faptei de către inculpatul, chiar dacă testul ADN efectuat în cauză este neconcludent din acest punct de vedere.
Referitor la pedeapsa aplicată, Curtea constată că aceasta a fost dată cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal asigurând pe deplin scopul pedepsei, urmând a fi menținută.
În concluzie, hotărârea recurată fiind legală și temeinică, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și prev. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat deinculpatul( fiul lui și -, născut la data de 02.02.1971 în localitatea, județul V, CNP: -, domiciliat în comuna Bolotești, sat, județul V și F,-; comuna, sat, județul B, cod -) împotriva deciziei penale nr. 303/20.10.2008 a Tribunalului Vrancea - dosar nr- ( sentința penală nr. 467 din data de 24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani, județul V în dosarul nr-).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul - recurent la 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. / 26.03.2009
Tehn. / 27.03.2009
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
