Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 89/2015
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Grefier N. C. PORUȚ
P. de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat de procuror
D. C.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe condamnatul P. C. împotriva sentinței penale nr. 1011/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul asistat de av. Ș. O., apărător desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul învederează instanței că își menține contestația formulată.
Nefiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Apărătorul contestatorului solicită, în principal, admiterea contestației și pe cale de consecință aplicarea art.4 și 6 din Noul Cod penal, cu argumentarea că pedepsele aplicate condamnatului pentru infracțiunile de furt calificat și tâlhărie sunt mai mari decât limitele prevăzute de noul cod, contestația fiind fondată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate ca nefondată și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, cu argumentarea că pedepsele aplicate condamnatului nu depășesc limitele prevăzute de noul cod și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 și 6 din actualul Cod penal.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei pentru a putea fi pus în libertate.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față,
Prin sentința penală nr. 1011/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a dispus respingerea cererii de aplicare a legii penale mai favorabile formulată în baza art. 595 Cod procedură penală de condamnatul P. C., fiul lui H. V. și R., născut la data de 24.03.1991, deținut în P. A..
Pentru pronunțarea acestei soluții instanța de fond a reținut că condamnatul P. C., se află în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 54/2013 a Judecătoriei Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a solicitat aplicarea legii mai favorabile.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că ar dori să beneficieze de legea penală mai favorabilă, a executat 1 an și 4 luni, consideră că s-a reabilitat și dorește o nouă șansă la libertate.
La solicitarea instanței, P. A. a comunicat, în copie, fișa de evaluare a situației juridice a condamnatului, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 63/2013; sentința penală nr. 54/2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, fișa de cazier a condamnatului.
Analizând cererea condamnatului prin prisma înscrisurilor aflate la dosar și a dispozițiilor legale incidente, prima instanța a reținut următoarele:
I. Condamnatul P. C. se află în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 54/2013 a Judecătoriei Sibiu.
Prin sentința antemenționată, față de deținut s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, instanța procedând astfel:
A condamnat petentul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, e și g Cpen. cu aplicarea art. 75 lit. 1 lit. c Cpen. și art. 3201 alin. 7 Cpp.
În baza art. 85 C.penal, a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 615/30.10.2012 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosarul nr._ și rămasă definitivă prin nerecurare la data de 12.11.2012.
În baza art. 86 indice 5 C. penal, a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 492/19.09.2012 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosarul nr._ și rămasă definitivă prin nerecurare la data de 08.10.2012 pentru săvârșirea la data de 03.08.2012 a infracțiunii de prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a C. pen.
Instanța a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 615/30.10.2012 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de12.11.2012, fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 492/19.09.2012 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 08.10.2012 sunt săvârșite în concurs real, prev. de art. 33 lit.”a” C. penal cu fapta judecată, a repus în individualitatea ei pedeapsa aplicată prin sentința penală 615/30.10.2012 a Judecătoriei Sibiu, respectiv - 2 ani închisoare, formată din pedeapsă 1 an închisoare pentru săvârșirea la data de 28.11.2011 a infracțiunii prev. art. 86 al.1 din OUG 195/2002 și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 28.11.2011 a infracțiunii prev. art. 89 al.1 din OUG 195/2002.
În baza art. 34 lit. a C. penal, a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 615/30.10.2012 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 12.11.2012, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 492/19.09.2012 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 08.10.2012 cu pedeapsa de 2 ani închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, fără aplicarea unui spor.
II. Pentru a analiza incidența legii penale mai favorabile sub toate aspectele, instanța urmează a parcurge un algoritm în două etape: mai întâi analizează fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, verificând dacă acestea depășesc limita maximă prevăzută de legea nouă și, dacă este cazul, reduce pedeapsa la maximul special aplicabil sau constată fapta ca fiind dezincriminată, apoi, în a doua etapă, verifică dacă pedeapsa rezultantă depășește sau nu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor noului Cod penal. În ipoteza în care pedeapsa rezultantă pe care o execută condamnatul este mai mare decât cea care rezultă potrivit algoritmului amintit, instanța urmează să o reducă la limita noii rezultante. În ipoteza contrară, deținutul urmează să execute în continuare pedeapsa rezultantă potrivit dispozițiilor legii vechi ca fiind mai favorabilă.
III. Pornind de la aspectele semnalate de petent, instanța a constatat că niciuna dintre pedepsele aplicate acestuia nu presupune reducerea sa, toate infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul se regăsesc în noul Cod penal (art. 229, art. 336, art. 338, art. 234) sunt incriminate și sancționate cu limite maxime de pedeapsă mai mari decât pedepsele aplicate efectiv condamnatului.
Cu privire la faptul că unele dintre pedepsele aplicate au fost inițial suspendate condiționat sau sub supraveghere, iar ulterior instanța a anulat beneficiul suspendării, art. 15, respectiv art. 16 din Legea nr. 187/2012 prevăd că măsura suspendării aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Noului Cod penal, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia. Pentru aceste motive, anularea suspendării condiționate, respectiv anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere urmează a fi menținute ca atare. Față de aceste aspecte, instanța de fond a concluzionat că în cauză nu se pune problema aplicării art. 4 sau art. 6 NCpen. și, evident, etapa a doua a analizei devine inutilă, respingând cererea condamnatului ca nefondată, legea mai favorabilă în cazul de față fiind legea veche.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat contestație în termenul legal condamnatul solicitând aplicarea art.4 și 6 NCp întrucât pedepsele aplicate sunt prea mari.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Tribunalul constată că contestația formulată de condamnat nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că judecătorul de primă instanță în mod legal a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A. privind pe condamnatul P. C., deținut în P. A. cu referire la pedeapsa rezultantă de 3,6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.54/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă la data de 12.02.2013, prin nerecurare constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal.
Potrivit art. 6 alin. 1 din noul Cod penal ,,Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.’’
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Din economia acestor prevederi legale rezultă că privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare partea din sancțiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă.
În concluzie, verificând dacă se impune modificarea, potrivit art. 6 din Codul penal, a unei sancțiuni definitiv aplicate, comparația se va realiza numai între cuantumul pedepsei aplicate și maximul prevăzut de legea nouă. Reducerea va opera numai când cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului prevăzut de legea nouă, în toate situațiile numai la maximul nou, niciodată la o limită inferioară acestui maxim.
Prin urmare, singurul criteriu pe care legiuitorul îl pune la dispoziția judecătorului chemat să aprecieze, în faza de executare, dacă se impune înfrângerea autorității de lucru judecat a unei hotărâri cu privire la felul și cuantumul pedepsei este acela al celei mai grele situații la care s-ar putea ajunge, în abstract, potrivit legii noi.
În lumina acestor considerații teoretice, Tribunalul constată că prin sentința penală nr. 181/2009 a A., contestatorul P. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3,6 ani închisoare urmare contopirii următoarelor pedepse aplicate sub imperiul vechiului Cod penal:
- 2 ani închisoare aplicată în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e,g Cod penal din 1969, prin sentința penală nr.54/2013 a Judecătoriei Sibiu
- 2 ani închisoare aplicată în baza art.86,89 din OUG nr.195/2002 prin sentința penală nr.492/2012 a Judecătoriei Sibiu
- 3,6 ani închisoare aplicată în baza art.211 alin.2 lit.c Cod penal din 1969 prin sentința penală nr.492/2012 a Judecătoriei Sibiu
Referitor la condițiile de incriminare a faptelor sub legea penală veche și sub legea penală nouă și la pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, se constată că infracțiunile de furt calificat prevăzută de rt.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e,g Cod penal din 1969, tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.c Cod penal din 1969, conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu număr de înmatriculare fals art.86,89 din OUG nr.195/2002 se regăsesc încriminate în art. 229 alin.1lit.d C.penal, art.234 Cod penal, art.334Cp, iar pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunile săvârșite.
Se constată, astfel, că în cazul faptelor concurente definitiv judecate, cu privire la contestatorul condamnat, în aplicarea legii penale mai favorabile, pedeapsa rezultantă de 3,6 ani închisoare aplicată potrivit legii vechi nu depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, context în care pedeapsa rezultantă aplicată definitiv este cea legală, astfel că legea nouă nu își găsește aplicabilitatea, nefiind favorabilă.
În mod corect prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 15, respectiv art. 16 din Legea nr. 187/2012 care prevăd că măsura suspendării aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Noului Cod penal, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, argument pentru care anularea suspendării condiționate, respectiv anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se impun a fi menținute ca atare.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, rap. la art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. C. ns. la data de 24.03.1991 împotriva sentinței penale nr. 1011 din data de 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile MJ.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul P. C. ns. la data de 24.03.1991 împotriva sentinței penale nr. 1011 din data de 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2015.
Președinte,
T. Ț.
Grefier,
N. C. PORUȚ
Redactat :T.T
Tehnoredactat: N.P./2ex/ 28 aprilie 2015
Judecător fond: E. A. F.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
