Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 18-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 396/2015
Ședința publică din 18 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. M. Ț. - Președinte Tribunalul A.
Grefier: R. M. P.
P. de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
A. D.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul B. F. C., împotriva Încheierii din data de 14.12.2015, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul asistat de av. S. C., desemnată apărător din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat, inculpatul arată că își menține contestația formulată.
Nefiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea contestației și în principal, revocarea măsurii arestării preventive, în baza art. 242 Cod procedură penală. Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri juridice care să justifice menținerea acesteia. Arată că inculpatul a recunoscut și regretă fapta, că urmărirea penală este aproape de final, considerând că nu mai există riscul ca inculpatul să influențeze martorii. De asemenea, apreciază că de la luarea măsurii arestării preventive a trecut o perioadă relativ mare de timp, astfel că stare de pericol nu mai subzistă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației ca nefondată, menținerea ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Arată că actele de urmărire penală și actele în procedura de cameră preliminară s-au desfășurat cu celeritate, s-a întocmit rechizitoriul, care a fost înaintat instanței, apreciind că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie calificată. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul a atras în câmpul infracțional o minoră și că a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate. Totodată, arată că din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat de 9 ori, fiind liberat condiționat la data de 03.12.2014. Mai mult, inculpatul este cercetat în alt dosar pentru infracțiunea de furt calificat, unde a fost inițial reținut, dispunându-se apoi față de el controlul judiciar. Apreciază că doar măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea infracțiunii, iar în ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii, apreciază că sunt îndeplinite condițiile CEDO.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu și arată că în ipoteza în care se va dispune astfel, nu va părăsi domiciliul. Mai arată că dorește să facă sărbătorile cu familia și că știe că va fi condamnat.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față;
Prin încheierea din data de 14.12.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 15, în baza art. 362 alin. 2 C.pr. pen raportat la art. 208 C.pr.pen, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. F. C..
În baza art. 208 al 4 C.pr.penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului
În baza art. 242 C.pr.pen., s-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu controlului judiciar.
În motivarea încheierii, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3659/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. a fost trimis în judecată inculpatul B. F. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 C.penal coroborat cu art. 234 al 1 lit. d și f C.penal cu aplicarea art. 41 al 1 C.penal.
Prin încheierea nr. 218 /CC/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr. 5573 /176/2015 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. F. C. pe o perioada de 30 de zile începând cu data de 05.10.2015 până la data de 03.11.2015 și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 26/UP/2015.
La data de 29.10.2015, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei A. I. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. emis în dosar nr. 3659/P/2015, sub dosar nr._ 15, măsura preventivă luată față de inculpat fiind menținută ulterior.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța a reținut prevederile art. 362 alin. 2 C.pr.pen raportat la art. 208 alin. 4 C.pr.pen, potrivit cărora în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat.
Conform dispozițiilor art. 223 alin. 2 N.c.p.p, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată ,,dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul Penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Sub aspectul legalității măsurii arestării preventive, instanța a constatat că nu s-au adus critici în acest sens de apărătorul inculpatului, cu atât mai puțin de Ministerul Public, după cum instanța însăși nu a semnalat aspecte de nelegalitate.
În ceea ce privește temeinicia aceleași măsuri, instanța, a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, neintervenind temeiuri noi care să justifice revocarea măsurii arestului preventiv și pe cale de consecință lăsarea în libertate a inculpatului.
În acest sens, instanța a avut în vedere infracțiunea săvârșită, respectiv tâlhărie calificată, gradul ridicat de pericol social al acesteia, pericolul social redat de modalitatea concretă în care a acționat inculpatul respectiv, prin exercitarea de violente asupra persoanei vătămate S. M. G., pe timp de noapte, prin violarea de domiciliu a persoanei vătămate, cu complicitatea inculpatei minore N. A. N., acționând după o prealabilă înțelegere cu acesta pentru a spori șansele de reușită ale activității infracționale. De asemenea, instanța a reținut faptul că la comiterea faptei au participat două persoane ceea ce face să crească șansele de reușită infracțională nu doar prin aceea că sporesc șansele de reușită infracțională, dar și prin raportare la faptul că prin simpla prezență a unei alte persoane, sub aspect moral, reprezintă o încurajare în comiterea faptei infracționale. Și mai mult, inculpatul a atras în câmpul infracțional o persoană minoră, în loc să-i ofere acesteia un model demn de urmat.
Plecând de la dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală din Cod pr.pen., instanța a reținut că pentru a se dispune privarea de liberate a unei persoane se impune ca această măsură să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Or, pericolul pentru ordinea publică rezultă pe de o parte, din datele existente în cauză, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, așa cum a fost mai sus descrisă, dar având în vedere și datele personale ale inculpatului, care deși se a află la o vârstă tânără, fiind apt de muncă, în loc să muncească pentru a-și asigura existența prin mijloace oneste, preferă să comită fapte de furt, dar ținând cont și de perseverența infracțională a acestuia așa cum s-a descris mai sus. În mod evident, pedepsele aplicate nu și-au atins scopul, inculpatul persistând în comiterea de noi fapte infracționale, ceea ce determină o reacție promptă din partea autorităților. Instanța a apreciat că durata rezonabilă a măsurii privative de libertate, nu a fost încălcată prin prisma faptului că, inculpatul este arestat preventiv doar de la data de 05.10.2015, perioadă în care nu se poate imputa organelor judiciare vreo perioadă de inactivitate, actele de urmărire penală, dar și cele privind procedura de Cameră Preliminară, până la acest moment fiind îndeplinite cu celeritate.
Instanța a reținut faptul că s-a stabilit primul termen de judecată, iar măsura arestării preventive se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză nedându-se citire actului de sesizare al instanței, or prin lăsarea în libertate a inculpatului acesta ar putea încerca să influențeze persoana vătămată ori martorii ce urmează a fi audiați, iar pe de altă parte, menținerea măsurii este apreciată ca fiind necesară raportat și la împrejurarea că există pericolul ca, odată pus în libertate, inculpatul să săvârșească alte fapte penale de aceeași natură, inculpatul neprezentând nicio garanție că în viitor nu va mai comite alte fapte infracționale, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul nu are asigurată existența prin muncă. Și mai mult, instanța a reținut faptul că același inculpat este cercetat într-un alt dosar -_ având ca obiect furt calificat, înregistrat pe rolul aceluiași complet de judecată și cu privire la care s-a dispus începerea judecății tot la data de 14.12.2015, context în care instanța a apreciat că se impune menținerea stării de arest raportat la conduita inculpatului întrucât pare că doar intervenția autorităților ar putea duce la întreruperea lanțului infracțional al inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul recunoaște comiterea faptei nu a putut fi luată în considerare la acest moment, când instanța verifică legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, fiind o manifestare căreia judecătorul fondului îi poate da eficiență după începerea judecății.
Împotriva aceste încheieri a formulat contestație, în termenul legal, inculpatul B. F. C., solicitând admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, întrucât a recunoscut și regretă fapta, dorind să-și petreacă sărbătorile alături de familie.
Analizând legalitatea și temeinica încheierii penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de inculpat, precum și din oficiu, Tribunalului A. constată că prezenta contestație nu este fondată, urmând a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin încheierea nr. 218 /CC/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr. 5573 /176/2015 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. F. C. pe o perioada de 30 de zile începând cu data de 05.10.2015 până la data de 03.11.2015 și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 26/UP/2015.
La data de 29.10.2015, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei A. I. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. emis în dosar nr. 3659/P/2015, sub dosar nr._ 15, măsura preventivă luată față de inculpat fiind menținută ulterior.
Raportat la starea de fapt și la probele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul reține că sunt întrunite condițiile art. 223 alin. 2 raportat la art. 202 alin. 1, 3, 4 lit. e Cod procedură penală; în acest sens apreciază că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și este îndeplinită și cerința privind durata pedepsei prevăzută de lege în cazul infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și că, raportat la gravitatea faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la temeinicia măsurii, se constată că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, ținând cont de faptele ce reprezintă antecedența penală a inculpatului, care are numeroase condamnări anterioare, fiind cercetat într-un alt dosar având ca obiect furt calificat, înregistrat pe rolul aceluiași complet de judecată și cu privire la care s-a dispus începerea judecății tot la data de 14.12.2015.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretă fapta nu justifică lăsarea in libertate, nefiind elemente de natură a înlătura pericolul pentru ordinea publică, în considerarea căruia s-a dispus privarea sa de libertate.
Tribunalul consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și acestea impun în continuare privarea sa de libertate, văzând gravitatea faptei comise și antecedentele sale penale.
Mai reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În ceea ce privește solicitarea de a se lua o măsură preventivă mai blândă, se constată că este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 202 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, privind scopul măsurilor preventive și raportul care trebuie să existe între măsura luată și gravitatea acuzației.
La acest moment procesual, o alta măsură preventivă mai puțin intruzivă in libertatea de mișcare a inculpatului, nu ar corespunde exigentelor scopului acestor masuri, respectiv protejarea ordinii publice. Lăsarea sa în liberate ar produce un ecou negativ si o temere in rândul opiniei publice că, odată lăsați in libertate, inculpații ar putea continua activitatea infracțională împotriva patrimoniului și un sentiment de insecuritate că justiția nu acționează prompt pentru stoparea acestui fenomen infracțional.
Față de cele expuse, va respinge, ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. F. C., fiul lui F. și M., născut la data de 05.09.1978 în A. I., domiciliat în A. I., ., ., jud. A. CNP_, aflat în Penitenciarul Aiud, împotriva Încheierii din data de 14.12.2015, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga contestatorul la 230 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 130 lei ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea BCAJ A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. F. C., fiul lui F. și M., născut la data de 05.09.1978 în A. I., domiciliat în A. I., ., ., jud. A. CNP_, aflat în Penitenciarul Aiud, împotriva Încheierii din data de 14.12.2015, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la 230 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 130 lei ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea BCAJ A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.12.2015.
Președinte
T. M. Ț.
Grefier
R. M. P.
Redactat: T.M.Ț.
Tehnoredactat: R.M.P./2 ex./18 Decembrie 2015
Judecător fond: D. E. P.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR Nr._
COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE Nr. 396/2015
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. F. C., fiul lui F. și M., născut la data de 05.09.1978 în A. I., domiciliat în A. I., ., ., jud. A. CNP_, aflat în Penitenciarul Aiud, împotriva Încheierii din data de 14.12.2015, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la 230 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 130 lei ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea BCAJ A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.12.2015.
Președinte,
Ss indescifrabil
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 353/2015.... → |
|---|
