Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 07-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 278/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M. Ț. - Președinte Tribunalul A.
Grefier D. H.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
A. D.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul H. C. N. împotriva sentinței penale nr. 901 din data de 19.06.2015 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de deținere, asistat de av. Tomșiț T. în substituirea av. Tomșiț D., apărător desemnat din oficiu, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat de instanță, petentul arată că își menține contestația formulată, solicitând reducerea sporului de pedeapsă aplicat, arătând că pedepsele i-au fost contopite pe vechiul cod.
Nefiind cereri formulate, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea cererii, în măsura în care se va aprecia că aceasta se încadrează dispozițiilor art. 585 Cod procedură penală, și emiterea unui nou mandat cu pedeapsa rezultantă. De asemenea, solicită reducerea sporului de pedeapsă aplicat condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Arată în mod legal instanța de fond a aplicat sporul de 1 an închisoare, ambele sentințe penale rămânând definitive după . noului Cod penal.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față,
Prin sentința penală nr. 901/2015 pronunțată de J. A. în dosar nr._, s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul H. C.-N. și în consecință:
S-a constatat că prin sentința penală nr. 2540/29.09.2014 pronunțată de J. B., definitivă la data de 16.01.2015 prin decizia penală nr. 48/A a Curții de Apel G., a fost condamnat petentul la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C. pen. din 1969.
S-a descontopit pedeapsa aplicată în elementele componente, urmând a înlătura sporul aplicat:
- 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin 1 și 2 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969, art. 75 alin. 1 lit. a și c C. pen. din 1969 și art. 37 lit. a C. pen. din 1969 – fapte din perioada 01 – 26.06.2013;
- 333 zile de închisoare rest rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 1251/2011 a Judecătoriei B., pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 18.12.2012;
- 3 luni închisoare spor de contopire.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 30/13.02.2015 pronunțată de J. Mediaș, definitivă la data de 17.03.2015 prin neapelare, a fost condamnat petentul la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 41 alin. 1 C. pen. – faptă din 07.11.2013, pedeapsă la care a fost adăugat restul de 333 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 1251/2011 a Judecătoriei B., pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 18.12.2012 – în total 3 ani 11 luni și 3 zile închisoare.
S-a constatat că infracțiunile pentru săvârșirea cărora petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2540/2014 a Judecătoriei B. și prin sentința penală nr. 30/2015 a Judecătoriei Mediaș, au fost comise mai înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă pentru vreuna dintre ele - în concurs real, însă, fiecare dintre acestea, în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 1251/2011 a Judecătoriei B..
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., au fost contopite mai întâi pedepsele aplicate prin cele două sentințe anterior menționate repuse în individualitatea lor – 4 ani închisoare (aplicată prin s.p. nr. 2540/2014 a Judecătoriei B.) și cea de 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 30/2014 a Judecătoriei Mediaș) în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare care a fost sporită cu 1 an închisoare (spor obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare) stabilind pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, în temeiul art. 43 alin. 1 C. pen., s-au adăugat 333 de zile rest neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 1251/2011 a Judecătoriei B.. În final, petentul va executa pedeapsa de 5 ani și 333 zile de închisoare.
În temeiul art. 72 alin. 1 C. pen., s-a dedus din pedeapsa pe care petentul o are de executat perioada deja executată de la data de 28.06.2013 la zi.
În temeiul art. 45 alin. 1 C. pen., corob. cu art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accsorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii emise anterior pe numele petentului condamnat și s-a dispus emiterea unui mandat nou conform dispozitivului prezentei sentințe, după rămânerea ei definitivă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale susmenționate.
S-a făcut aplicarea art. 272 alin. 1 rap la art. 275 alin. 3 C. pr. pen și art. 274 alin. 1 teza finală rap. la art. 272 alin. 2 C. pr. pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 2540/29.09.2014 pronunțată de J. B., definitivă la data de 16.01.2015 prin decizia penală nr. 48/A a Curții de Apel G., a fost condamnat petentul la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C. pen. din 1969.
Prin sentința penală nr. 30/13.02.2015 pronunțată de J. Mediaș, definitivă la data de 17.03.2015 prin neapelare, a fost condamnat petentul la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 41 alin. 1 C. pen., pedeapsă la care a fost adăugat restul de 333 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 1251/2011 a Judecătoriei B., pedeapsă din executarea căreia acesta a fost liberat condiționat la data de 18.12.2012 – în total 3 ani 11 luni și 3 zile închisoare;
II. Având în vedere că petentul a comis faptele pentru care a fost condamnat prin cele două sentințe penale înainte de .. pen. la data de 01.02.2014, se impune o analiză a prevederilor legale aplicabile în cauză – C. pen. din 1969 sau C. pen. în vigoare.
Pentru efectuarea acestei analize, instanța a luat în considerare prevederile care impun aplicarea legii care a fost identificată ca fiind mai favorabilă, prevederile legale privitoare la autoritatea de lucru judecat a unei sentințe definitive, cât și considerentele Deciziei Curții Constituționale a României nr. 265 din 06.05.2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014. Chiar dacă Decizia CCR se referă la constituționalitatea art. 5 C. pen., privitor la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracțiunilor comise sub vechea reglementare și judecate după . C. pen., considerentele acesteia sunt aplicabile tuturor cauzelor în care se pune problema aplicării legii penale mai favorabile.
Potrivit Deciziei CCR nr. 265/2014, paragraful 37 Curtea consideră că intenția legiuitorului nu trebuie și nu poate fi ignorată. O atare concluzie nu neagă principiul aplicării legii penale mai favorabile care urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome.
Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
Privitor la autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive, instanța a reținut că o astfel de hotărâre nu mai poate fi modificată sub aspectul existenței infracțiunii (latura obiectivă, respectiv latura subiectivă), a încadrării juridice a acesteia și a pedepsei aplicate decât prin exercitarea căilor extraordinare de atac și nicidecum prin efectuarea unei cereri de contopire în faza de executare a pedepsei.
Făcând aplicarea situațiilor anterior reținute la cauza dedusă judecății, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 30/13.02.2015 pronunțată de J. Mediaș, definitivă la data de 17.03.2015 prin neapelare, petentul, deși infracțiunea a fost comisă anterior intrării în vigoare a C. pen., a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. – J. Mediaș considerând prevederile legii noi ca fiind mai favorabile. Așa fiind, instanța de executare, având în vedere autoritatea de lucru judecat de care beneficiază încadrarea juridică a faptei prin rămânerea definitivă a sentinței, nu va putea modifica această încadrare cu reținerea ca fiind mai favorabil a C. pen. din 1969.
În aceeași ordine de idei, instanța a reținut că infracțiunile pentru săvârșirea cărora petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2540/2014 a Judecătoriei B. și prin sentința penală nr. 30/2015 a Judecătoriei Mediaș au fost comise mai înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă pentru vreuna dintre ele - în concurs real, iar pentru modificarea pedepselor aplicate prin acestea vor trebui aplicate regulile de contopire privind pedepsele definitive aplicate pentru comiterea de infracțiuni concurente.
Așa fiind, pentru respectarea principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile impus prin decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 și având în vedere că prin sentința Judecătoriei Mediaș s-a aplicat pedeapsa potrivit legii penale noi, instanța a fost obligată să efectueze contopirea celor două pedepse aplicate petentului prin reținerea prevederilor incidente în materie prevăzute de legea nouă – în speță Codul penal.
Împotriva hotărâri a declarat contestație, în termenul legal prevăzut, condamnatul aducându-i critici pentru nelegalitate.
În motivarea contestației contestatorul a susținut ,în esență, că sporul aplicat de prima instanță este prea mare raportat la cuantumul pedepselor și la dispozițiile art. 39 alin.1 lit.b Cod penal.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Tribunalul constată că prezenta contestație nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Din economia actelor și pieselor dosarului, respectiv adresa nr. T/_ din 20.04.2015 emisă de P. G., rezidă că contestatorul se află în executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2540/29.09.2014 pronunțată de J. B., definitivă la data de 16.01.2015 prin decizia penală nr. 48/16.01.2015 a Curții de Apel G..
Pe calea prezentei cereri deduse judecății, condamnatul a solicitat reducerea sporului de 1 an închisoare aplicat urmare contopirii pedepselor din sentința penală nr. 2540/2014 a Judecătoriei B. și sentința penală nr. 30/2015 a Judecătoriei Mediaș.
La momentul contopirii pedepselor și aplicării sporului, J. A., a apreciat în mod corect că legea penală aplicabilă în cauză este noul Cod penal, și a dat relevanță dispozițiilor art. 39 alin.1 lit.b Cod penal. După momentul contopirii pedepselor și a stabilirii pedepsei cele mai grele de 4 ani închisoare, în mod temeinic s-a procedat la aplicarea sporului de 1 an închisoare (spor obligatoriu), reprezentând 1/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Având în vedere prevederile legale susmenționate, rezultă că solicitarea contestatorului nu poate fi primită întrucât sporul de 1 ani închisoare aplicat de instanța de fond este obligatoriu și reprezintă 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, în speță pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală a Judecătoriei Mediaș.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 4255 alin. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Tribunalul va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul H. C. N., ns. la data de 22.11.1989, deținut în P. A., împotriva sentinței penale nr. 901 din data de 19.06.2015 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin.2 Cpp va obliga contestatorul la plata sumei de 230 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi virată din contul MJ în contul BCAJ A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul H. C. N., ns. la data de 22.11.1989, deținut în P. A., împotriva sentinței penale nr. 901 din data de 19.06.2015 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 230 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi virată din contul MJ în contul BCAJ A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.09.2015.
Președinte,
T. M. Ț.
Grefier,
D. H.
Redactat: T.T
Tehnoredactat: D.H./2ex/ 06 octombrie 2015
Judecător fond: M. R.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR Nr._
COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR. 278/2015
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul H. C. N., ns. la data de 22.11.1989, deținut în P. A., împotriva sentinței penale nr. 901 din data de 19.06.2015 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 230 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi virată din contul MJ în contul BCAJ A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.09.2015.
Președinte,
ssindescifrabil
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 272/2015.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
